ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 18/2026

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2026

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16 mai 2022 pe rolul Tribunalului Maramureș, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: în principal, rezoluțiunea contractului încheiat între părți, materializat prin oferta și factura nr. x, cu consecința repunerii părților în situația anterioară încheierii contractului prin restituirea prestațiilor executate, respectiv obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumei de 90.000 euro și a sumei de 820.27 RON, cu consecința corelativă a restituirii bunurilor livrate și recepționate; în subsidiar, rezoluțiunea parțială a contractului încheiat între părți, materializat prin oferta și factura nr. x, cu consecința repunerii părților în situația anterioară încheierii contractului prin restituirea prestațiilor executate până la acest moment, respectiv obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumei de 69.000 euro, precum și a sumei de 820.27 RON; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea reconvențională formulată la 14 iulie 2022, pârâta B. S.R.L. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se constate intervenite condițiile impreviziunii contractuale, prevăzute de art. 1271 C. civ. în ceea ce privește elementul referitor la prețul transportului mărfii din China și să dispună adoptarea condițiilor vânzării dintre aceasta și reclamantă, la condițiile actuale ale pieței de transport a echipamentelor agabaritice din China în România și plata de către A. S.R.L. a diferențelor pentru costul de transport al echipamentului MT-L2040FR-Enclosed Fiber Laser Cutting Machine, ce fac obiectul ofertei și facturii nr. x, de la producătorul C., cu sediul în D., E., F., C., China, în România, ce vor fi stabilite de către instanță în urma administrării probatoriului în cauză; iar în subsidiar, a solicitat respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă, astfel cum a fost formulată.

Prin încheierea de ședință din 30.05.2023, instanța a constat că în temeiul art. 38 C. proc. civ. și art. 237 indice 1 din Legea nr. 31/1990 a operat transmiterea calității procesuale în favoarea administratorului societății lichidate, G., care a fost introdus în cauză în calitate de pârât.

Prin încheierea de ședința publică din 12.09.2023 s-a dispus respingerea cererii de modificare a acțiunii introductive ca fiind tardiv formulată. S-a anulat ca netimbrată cererea reconvențională formulată de pârâtă, raportat la împrejurarea că nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilite.

Prin sentința civilă nr. 792 din 02.07.2024 pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei B. S.R.L. S-a respins acțiunea formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., ca rămasă fără capacitate procesuală de folosință. S-a respins acțiunea formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul G., ca neîntemeiată. A. S.R.L. a fost obligată la plata către pârâtul G. a sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 792 din 02.07.2024 pronunțată de Tribunalul Maramureș și a încheierii din 12.09.2023 a declarat apel A. S.R.L.

G., a formulat apel incident împotriva încheierilor din 30.05.2023, 12.09.2023, 07.11.2023, 30.01.2024, 26.03.2024, 21.05.2024, 18.06.2024 și a sentinței civile nr. 792/02.07.2024 pronunțate de Tribunalul Maramureș.

Prin decizia civilă nr. 177/2025 din 18 martie 2025, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a admis apelul principal formulat de A. S.R.L. și apelul incident formulat de G. împotriva încheierii de ședință din 30.05.2023 și a încheierii de ședință din 12.09.2023, ambele pronunțate de Tribunalul Maramureș, pe care le-a schimbat în parte, în sensul că la data de 04.04.2023 reclamanta A. S.R.L. a formulat în termen o modificare a cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul G., care nu are calitatea de succesor în drepturi și obligații a societății B. S.R.L. A fost respins apelul principal și apelul incident formulat împotriva sentinței civile nr. 792/02.07.2024 și a încheierilor de ședință din 07.11.2023, 30.01.2024, 26.03.2024, 21.05.2024 și 18.06.2024, toate pronunțate de Tribunalul Maramureș care au fost păstrate în întregime. A fost obligată A. S.R.L. la plata către G. a sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată parțiale în apel și compensează între părți cheltuielile de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă fiecăruia dintre apelurile admise.

Împotriva acestei decizii, A. S.R.L. a declarat recurs principal, iar G. a declarant recurs incident.

Motivele de recurs formulate de A. S.R.L. sunt, în esență, următoarele:

Recurenta susține că decizia atacată este nelegală doar în ceea ce privește soluția de respingere a apelului principal formulat de acesta împotriva sentinței, respectiv în ceea ce privește soluția de respingere a acțiunii introductive formulată de A. S.R.L. În acest sens, autoarea căii de atac expune ample argumente referitoare situația de fapt și istoricul contractual dintre părți.

În continuare, recurenta-reclamantă redă prevederile art. 1240, art. 1650 alin. (1), art. 1270, art. 1271 alin. (1), art. 1350, art. 1549 alin. (1), art. 1551 alin. (1) C. civ. și concluzionează că societatea pârâtă nu și-a executat obligația principală de predare a bunului care a stat la baza încheierii contractului dintre părți. Potrivit recurentei, bunurile livrate de către societatea pârâtă, respectiv aparatul MT-W1000P și mașina portabilă tip laser 4000w nu pot fi utilizate independent de aparatul de bază MT-L2040FR, fiind prcatic neutilizabile de către societatea recurentă în această modalitate de livrare parțială. În opinia recurentei, sunt incidente condițiile cerute de dispozițiile legale în vederea rezoluțiunii contractului.

Totodată, autoarea căii de atac susține că societatea recurentă este îndreptățită a solicita repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului și restituirea sumei totate achitate, respectiv suma de 90.000 euro și a sumei de 820,27 RON, achitată cu titlu de transport al bunurilor livrate. Recurenta evocă dispozițiile art. 1554 alin. (1), art. 1635 C. civ. și face trimitere la înscrisuri, respectiv notificarea transmisă la data de 27.08.2021 și factura nr. x.

În opinia recurentei, rezultă cu claritate din documentele depuse la dosarul cauzei faptul că atitudinea recurentului-pârât în cadrul raporturilor comerciale dintre părți nu a fost una corespunzătoare.

În drept, recurenta-reclamantă a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului principal ca nefondat.

Motivele de recurs formulate de G. sunt, în esență, următoarele:

Recurentul-pârât susține că instanța de apel a încălcat prevederile art. 204 C. proc. civ., referitor la modificarea de acțiune. Totodată, susține că decizia atacată conține motive contradictorii.

În drept, recurentul-pârât a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă nu a depus întâmpinare la recursul incident.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), excepția nulității recursului principal, Înalta Curte de Casație și Justiție, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Astfel, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția.

Înalta Curte reține că susținerile prin care se invocă aplicarea greșită a normelor de drept material nu se încadrează între cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nu pot fi analizate prin prisma motivului de casare statuat la pct. 8, indicat în memoriul de recurs.

Deși sunt indicate prevederile art. 1240 (formele de exprimare a consimțământului), art. 1270-1271 (efectele contractului), art. 1350 (răspunderea contractuală), art. 1549 alin. (1) (dreptul la rezoluțiune sau reziliere), art. 1551 alin. (1) (reducerea prestațiilor), art. 1554 alin. (1) (efectele rezoluțiunii și ale rezilierii), art. 1635 (restituirea pretațiilor), art. 1650 alin. (1) C. civ. (contractul de vânzare), din expunerea argumentelor evocate de recurentă și trimiterile la probele administrate, rezultă cu evidență că se readuc în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De altfel, Înalta Curte reține că argumentele recurentei-reclamante cu privire la situația de fapt reținută de instanța de apel și trimiterea la înscrisurile aflate la dosarul cauzei (notificare, factură) nu pot fi analizate în această cale extraordinară de atac. Administrarea probatoriului și stabilirea situației de fapt este atributul instanței devolutive, în recurs urmărindu-se conformitatea soluției cu normele de drept aplicabile.

Totodată, critica prin care se arată că din documentele depuse la dosarul cauzei rezultă faptul că atitudinea recurentului-pârât în cadrul raporturilor comerciale dintre părți nu a fost una corespunzătoare, vizează aspecte de netemeinicie, recurenta expunând situația de fapt și făcând trimitere la mijloacele de probă administrate. În această cale extraordinară de atac se analizează exclusiv aspectele de nelegalitate, fără a se proceda la o devoluare a fondului cauzei.

Instanța supremă reține că nu se poate proceda la o devoluare a fondului cauzei și la o reevaluare a probatoriului administrat de instanța devolutivă pentru a se stabili o altă situație de fapt cu privire la cauzele și împrejurările în care a intervenit încălcarea obligației contractuale. Este de amintit că instanța de apel, ca instanță devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate, prin reevaluarea situației de fapt.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că a fost indicat formal la finalul cererii de recurs, fără ca recurenta-reclamantă să expună argumente pentru motivul de recurs invocat.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurenta-reclamantă nu și-a respectat obligația impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul principal declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 177/2025 din 18 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Față de faptul că recursul principal va fi anulat, instanța supremă constată că în raport de prevederile art. 491 C. proc. civ., coroborat cu art. 472 alin. (2) C. proc. civ., recursul incident declarat de recurentul-pârât G. este rămas fără efect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 177/2025 din 18 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Constată ca rămas fără efect recursul incident declarat de recurentul-pârât G. împotriva deciziei civile nr. 177/2025 din 18 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2026.