ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1799/2025

Ședința publică din data de 2 decembrie 2025

Asupra recursului, din actele dosarului, constată următoarele:

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 52 alin. (2) Codul muncii.

Prin sentința civilă nr. 12/2025 din 21 ianuarie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Tribunalul Vrancea, secția I Civilă a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., și a obligat pârâta să plătească reclamantei despăgubiri cuvenite conform art. 52 alin. (2) din Codul muncii începând cu data de 27.12.2022 și până la 11.08.2024 (inclusiv), despăgubiri egale cu salariul și celelalte drepturi de care reclamanta a fost lipsită pe acest interval de timp ca urmare a suspendării contractului de muncă, precum și dobânda legală penalizatoare aplicată cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantei, calculată începând cu data de 12.08.2024 și până la efectiva achitare a despăgubirilor.

Prin decizia civilă nr. 258/2025 din 10 aprilie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis apelul formulat de apelantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale-Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, împotriva sentinței civile nr. 12/21.01.2025 pronunțate de Tribunalul Vrancea, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale la 09.05.2025, sub nr. x/2025.

Prin decizia civilă nr. 458/2025 din 10 iulie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

După ce a reprodus conținutul cererii de revizuire, astfel cum a fost completată, în motivare, recurenta a susținut că în mod nelegal instanța a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, sens în care a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ.

Detaliind, recurenta a reprodus în integralitate ceea ce a susținut în cadrul concluziilor scrise depuse în dosarul de revizuire, arătând, sub un prim aspect, că, potrivit actualului C. proc. civ., nu mai este necesară condiția triplei identități de obiect, părți și cauză, sens în care menționează că, în procesul penal finalizat cu sentința penală 11/2024 a Tribunalului Brăila, părți au fost A. și A.F.I.R. ca parte civilă, acestea fiind și părțile din prezentul litigiu de muncă, fiind irelevant că au mai existat și alte părți în procesul penal.

De asemenea, consideră ca fiind irelevant faptul că obiectele celor două cauze sunt diferite, întrucât contează considerentele celor două hotărâri prin care s-a dezlegat diferit aceeași problemă de drept.

Or, în opinia recurentei, această condiție este îndeplinită, întrucât, prin sentința penală 11/2024 a Tribunalului Brăila nu s-a stabilit o vinovăție penală și nici o vinovăție civilă a inculpatei legată de atribuțiile de serviciu (stabilirea unei alte vinovății fiind irelevantă, în opinia sa).

În schimb, recurenta arată că, prin decizia civilă 258/2025 a Curții de Apel Galați s-a stabilit că nu ar fi "nevinovată" în sensul art. 52 alin. (2) din Codul Muncii.

Prin urmare, față de aceste motive, recurenta consideră că cererea de revizuire era admisibilă, iar pe fondul cererii aceasta trebuia admisă pentru argumentele prezentate în cuprinsul cererii.

Astfel, nefiind stabilită o condamnare a sa din punct de vedere penal și nefiind stabilit nici că și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu, consideră că trebuiau să-i fie acordate despăgubirile prevăzute de art. 52 alin. (2) din Codul Muncii, sens în care a făcut trimitere și la paragraful 71 din decizia 35/15.05.2023, pronunțată de a Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

La 16 octombrie 2025, intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale-Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale-A.F.I.R. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Având în vedere că, prin cererea de recurs, autoarea a reluat practic susținerile formulate prin concluziile scrise depuse în calea de atac a revizuirii sub aspectul admisibilității căii de atac, dată fiind soluția pronunțată asupra cererii de revizuire, instanța de recurs va proceda la verificarea deciziei atacate raportat la soluția și considerentele care au stat la baza emiterii acesteia.

Pe calea revizuirii, autoarea căii de atac a solicitat anularea deciziei nr. 258 din 10 aprilie 2025 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care a fost schimbată în tot sentința apelată care a obligat intimata-pârâtă să plătească reclamantei despăgubiri cuvenite conform art. 52 alin. (2) din Codul muncii începând cu data de 27.12.2022 și până la 11.08.2024 (inclusiv), în sensul că, în rejudecare, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată, deoarece, în accepțiunea autoarei căii de atac, s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinței penale nr. 11/18.01.2024 a Tribunalului Brăila (rămasă definitivă prin decizia penală a 760/A/25.06.2024 a Curții de Apel Galați) prin care s-a dispus încetarea procesului penal față de autoarea revizuirii.

Cu alte cuvinte, revizuenta consideră că efectul puterii de lucru judecat al hotărârii penale s-a extins și asupra efectelor civile ale situației deduse judecății, întrucât, prin respectiva sentință penală, s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției, nefiind, așadar, reținută vinovăția acesteia.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Prin reglementarea acestui motiv de revizuire s-a urmărit crearea unei posibilități de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri definitive potrivnice, aceste prevederi procedurale reprezentând un remediu procesual pentru situația nesocotirii autorității de lucru judecat a unei hotărâri, însă, pentru a fi incident motivul de revizuire menționat, se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiții.

Astfel, este necesar să existe hotărâri definitive potrivnice și, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.

Această condiție se aplică în mod corespunzător și în cazul invocării efectului pozitiv al autorității lucrului judecat, pentru admisibilitatea revizuirii fiind necesar să nu se invocat în procesul finalizat cu hotărârea a cărei revizuire se solicită acordarea eficienței cuvenite efectului pozitiv al autorității lucrului judecat ori, deși s-a solicitat, instanța să fi omis să se pronunțe. Dimpotrivă, în ipoteza în care această excepție a fost invocată în fața instanței, fiind analizată și respinsă de către instanță, această statuare intră ea însăși în autoritatea lucrului judecat, iar raționamentul și soluția instanței nu pot face obiect al revizuirii.

Dintre aceste cerințe, pentru cauza dedusă judecății, prezintă interes cea privind tranșarea, în cel de-al doilea litigiu (procesul civil privind acordarea despăgubirilor și a drepturilor de care a fost privată reclamanta pe perioada suspendării contractului de muncă în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită) a efectelor sentinței penale nr. 11/18.01.2024, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul penal nr. x/2022, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 760/A/25.06.2024 a Curții de Apel Galați.

Astfel, din lecturarea deciziei din apel (258/2025 din 10 aprilie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024), atacată cu revizuire, în esență, instanța a reținut că, prin sentința penală nr. 11/18.01.2024 a Tribunalului Brăila, rămasă definitivă prin Decizia nr. 760/25.06.2024 a Curții de Apel Galați, s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției, însă, în ceea ce privește latura civilă, inculpații B. și A. au fost obligați, în solidar, să plătească părții civile suma de 160.001,78 RON reprezentând finanțare nerambursabilă precum și dobânzi și penalități de întârziere aferente.

De asemenea, s-a mai arătat că, în considerentele respectivei sentințe, s-a reținut că faptele ilicite există, au fost comise de inculpați cu vinovăție - intenție directă, există prejudiciu și există legătură de cauzalitate, astfel încât nu se poate reține că prin soluția pronunțată în dosarul penal s-a constatat nevinovăția intimatei (recurenta din cauza pendinte - n.n).

În plus, s-a mai arătat că angajatorul avea dreptul să dispună suspendarea contractului individual de muncă din inițiativa sa, drept recunoscut de lege, oportunitatea aplicării acestor prevederi fiind lăsată strict la aprecierea angajatorului, cu condiția trimiterii în judecată a angajatului pentru fapte incompatibile cu funcția deținută și că acesta nu a fost în culpă când a emis decizia de suspendare, decizie legală și temeinică, așa cum s-a reținut prin hotărâre judecătorească definitivă.

În consecință, instanța de apel a reținut că, în cauză nu se identifică nici situația de constatare a nevinovăției angajatei al cărei raport de muncă a fost suspendat și nici o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție de angajator, conduita acestuia fiind în limitele exercitării cu bună credință a dreptului de a dispune suspendarea contractului de muncă până la soluționarea definitivă a dosarului penal privind fapte penale incompatibile cu funcția deținută.

Analizând și decizia recurată, Înalta Curte constată că, deși instanța de revizuire a reținut că, în cadrul dosarului x/2024 (în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită) nu s-a invocat autoritatea de lucru judecat, Înalta Curte apreciază că efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al sentinței penale menționate a fost analizat de instanțele devolutive în dosarul nr. x/2023, deși nu a fost invocat ca atare.

De altfel, însăși instanța de revizuire a reținut la pagina 4 a deciziei recurate că:

"În cauza de față, așa cum lesne se poate observa și cum rezultă din considerentele deciziei civile, instanța de apel a analizat cauza prin raportare la sentința penală, și nu numai din perspectiva dreptului muncii, și chiar în lipsa invocării încălcării efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, denumit ca atare. Din lectura considerentelor deciziei civile a cărei revizuire se solicită, rezultă că instanța de control judiciar a dat eficiența juridică cuvenită atât considerentelor cât și dispozitivului sentinței penale din perspectiva ambelor sale laturi, penală și civilă, considerentele deciziei nefiind în contradicție cu niciunul din considerentele senținei penale. Prin urmare, nu s-ar putea identifica o încălcare a autorității de lucru judecat a considerentelor sentinței penale, nici a celor ce materializează analiza laturii penale și nici a celor ce descriu latura civilă, cele două hotărâri nefiind potrivnice sub niciun aspect."

Prin urmare, dincolo de faptul că, potrivit art. 1365 C. civ., "instanța civilă nu este legată de dispozițiile din hotărârea penală definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite", astfel că, în acești parametri, nu s-ar putea pune problema încălcării autorității de lucru judecat, având în vedere că scopul revizuirii întemeiate pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. este înlăturarea hotărârilor potrivnice/contradictorii/, Înalta Curte reține că aceasta nu poate servi la rejudecarea unei situații deja tranșate definitiv, întrucât s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice.

Or, în speță, în condițiile în care aceeași sentință penală a fost deja pusă în discuție în apel, motivul de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu mai poate fi invocat, deoarece instanța de apel a avut deja posibilitatea să o analizeze.

În altă ordine de idei, având în vedere că, prin sintagma "hotărâri potrivnice", legiuitorul a avut în vedere acele hotărâri ale căror dispozitive sunt ireconciliabile, de natură a face imposibilă executarea lor simultană, deoarece cuprind măsuri ce nu pot fi puse în executare, pentru că sunt contradictorii, Înalta Curte reține că, în speță, nu se verifică nici ipoteza unor hotărâri potrvinice.

În consecință, având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 458/2025 din 10 iulie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 458/2025 din 10 iulie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 decembrie 2025.