ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1785/2025

Ședința publică din data de 2 decembrie 2025

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

În motivare, recurenta a arătat că pretențiile bănești au fost formulate în temeiul Condițiilor Generale privind asigurarea facultativă a autovehiculului, parte integrantă din Polița de Asigurare, prin care asigurătorul se obliga ca, în urma producerii sau apariției oricărui eveniment asigurat, în condițiile contractuale agreate de părți, să plătească asiguratului despăgubirea cuvenită în cuantumul și condițiile prevăzute de Polița de Asigurare.

La 14 decembrie 2021, reclamanta și-a precizat valoarea obiectului cererii la suma de 220.665 RON.

În drept, s-au invocat prevederile art. 1.079, art. 1.270, art. 1.350 și art. 1.385 C. civ., precum și dispozițiile Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România.

La 25 ianuarie 2022, pârâta a depus întâmpinare și cerere de chemare în garanție a unității reparatoare - societatea C. S.R.L., solicitând ca, în situația admiterii în tot sau în parte a pretențiilor reclamantei, să se dispusă obligarea acesteia la plata despăgubirilor solicitate de reclamantă, având în vedere că dauna este produsă din culpa unității reparatoare, ca urmare a faptului că bunul se regăsea la data producerii evenimentului cauzator al pagubei în posesia acesteia.

Prin sentință nr. 3876/2022 din 14 aprilie 2022, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a dispus declinarea competenței soluționării cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului București, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la 3 mai 2022, sub același număr.

La termenul de judecată din 15 septembrie 2022, Tribunalul București, secția a-VI-a civilă a dispus introducerea în cauză a chematei în garanție C. S.R.L.

Prin sentința civilă nr. 1305/2024 din 24 mai 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul București, secția a VI-a Civilă a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată.

S-au respins, totodată, cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, în contradictoriu cu chemata în garanție C. S.R.L., ca rămasă fără obiect, precum și cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

S-a dispus obligarea reclamantei la plata către pârâtă a sumei de 1.500 RON, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert și s-a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată aferentă cererii de chemare în garanție, ca neîntemeiată.

Pârâta B. S.A. a depus întâmpinare, formulând, totodată, și apel provocat împotriva aceleiași sentințe, sub aspectul soluției pronunțate cu privire la cererea de chemare în garanție.

Prin decizia civilă nr. 603 din 3 aprilie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis excepția insuficientei timbrări a apelului principal, invocată din oficiu, anulând apelul principal ca insuficient timbrat.

Totodată, a constatat ca rămas fără efect apelul provocat al pârâtei și a dispus obligarea reclamantei la plata către pârâtă a sumei de 4.021,24 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Invocând incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că decizia recurată este nelegală, deoarece prima instanță de control judiciar în mod nelegal a dispus anularea apelului ca insuficient timbrat, în condițiile în care aceasta a renunțat la petitul privind obligarea intimatei-pârâte la plata dobânzii legale, astfel că nu se mai impunea achitarea taxei judiciare de timbru aferente acestuia.

Astfel, în opinia recurentei, s-a încălcat principiul contradictorialității, prevăzut de art. 14 și art. 22 alin. (6) C. proc. civ., precum și principiul disponibilității, întrucât instanța s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere la care aceasta a renunțat în mod expres, aceasta fiind învestită să analizeze doar petitul privind debitul principal, pentru care taxa judiciară de timbru a fost achitată integral.

Recurenta-reclamantă a mai învederat că, potrivit art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, dacă la data înregistrării cererii au fost timbrate doar o parte din capetele de cerere, acțiunea va fi anulată în parte, respectiv numai pentru capetele de cerere pentru care nu a fost achitată taxa judiciară de timbru. Prin urmare, raportat la circumstanțele cauzei, se impunea exclusiv respingerea capătului de cerere privind acordarea dobânzii legale.

La 28 iulie 2025, intimata-pârâtă B. S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, raportat la prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere materia juridică căreia i se circumscrie litigiul dedus judecății, precum și nulitatea căii de atac, pentru neîncadrarea criticilor în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate și a apărărilor formulate.

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este cel al legalității căilor de atac, care presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, putând exercita doar căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. la art. 457 - "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Prin acțiunea introductivă, reclamanta A. a învestit instanța de judecată cu o cerere în materia asigurărilor, întemeiată pe art. 1.079, art. 1.270, art. 1.350 și art. 1.385 C. civ., precum și pe dispozițiile Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, solicitând obligarea pârâtei B. S.A. la plata prejudiciului cauzat în urma evenimentului asigurat, conform poliței de asigurare, pentru autovehiculul proprietatea acesteia, avariat în urma incendiului din data de 19 decembrie 2019 produs la punctul de lucru al societății C. S.R.L.

Anterior introducerii cererii de chemare în judecată ce face obiectul litigiului pendinte, prin Legea nr. 310/2018, legiuitorul suprimase deja calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele izvorând din asigurări.

Ca atare, în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Având în vedere că, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din același cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul, în cauză, se constată că, față de data la care a început procesul - 19 noiembrie 2021, adică ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, devin incidente dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. mai sus evocate, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 și care erau în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, soluționată definitiv prin decizia civilă nr. 603 din 3 aprilie 2025.

Cum, în speță, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 603 din 3 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în apel, într-o cerere formulată în materia asigurărilor, în raport de dispozițiile legale mai sus arătate, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. coroborat cu art. 634 alin. (2) ultima teză din același cod, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Dând eficiență textelor de lege mai sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. raportat la art. 499 teza a II-a din același cod, va respinge ca inadmisibil recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 603 din 3 aprilie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 603 din 3 aprilie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 decembrie 2025.