ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1784/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1784/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 2 decembrie 2025
Deliberând asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 01.07.2019 pe rolul Tribunalului Brașov, sub nr. x/2019, reclamantul Municipiul Brașov, prin Primar, a chemat în judecată pârâta A. S.A., solicitând instanței ca, în baza probelor administrate în cauză, să dispună rezilierea contractului de asociere în participațiune nr. x/28.11.2006 încheiat între A. S.A. și Municipiul Brașov, modificat prin actele adiționale nr. x/12.12.2011 și nr. y/14.01.2014; dezafectarea construcțiilor și readucerea terenului ce constituie aport al asocierii, înscris în CF nr. x nr. cadastral x la starea inițială, de către pârâta A. S.A., într-un termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, iar în cazul în care construcția nu va fi dezafectată de către pârâtă în termenul de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, autorizarea Municipiului Brașov să procedeze la dezafectarea construcțiilor și readucerea terenului la starea inițială, pe cheltuiala pârâtei; achitarea obligațiilor de către A. S.A., în calitate de asociat prim, către Municipiul Brașov, în calitate de asociat secund, a cotei de 70% din încasările aferente exploatării terenului ce face obiectul contractului de asociere în participațiune nr. x/2006 modificat prin actele adiționale, exclusiv T.V.A., până la dezafectarea construcțiilor și readucerea terenului la starea inițială, conform H.C.L. nr. 217/2019, de la data comunicării acestuia către A. S.A.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1549 și următoarele din C. civ. (2009), art. 1522 C. civ. (2009), art. 194 C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 524/C din 2 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Municipiul Brașov, ca neîntemeiată, obligând reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 6500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul Municipiul Brașov, prin Primar, a declarat apel, solicitând anularea sentinței primei instanțe, iar în urma rejudecării, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
Prin decizia civilă nr. 61/Ap din 3 februarie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a respins cererea de apel formulată de apelantul Municipiul Brașov împotriva sentinței civile nr. 524/C, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 02.11.2023, în dosarul cu nr. de mai sus, pe care a păstrat-o.
Împotriva deciziei civile nr. 61/Ap din 3 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă în dosarul nr. x/2019, la 25.06.2025, reclamantul Municipiul Brașov, prin Primar, a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
În expunerea de motive, după ce a redat petitul acțiunii și întreg parcursul procesual, reluând, practic, susținerile formulate în apel, recurentul-reclamant a arătat că instanța de apel în mod neîntemeiat a respins proba pe care a propus-o și care avea ca obiect studiul de piață privind valorile minime ale proprietăților imobiliare din județele Brașov și Covasna, aferent anului 2021, anul întocmirii Raportului de evaluare, conform căruia, pentru un teren cu destinația curți, construcții, situat în zona B a Municipiului Brașov, valoarea minimă este de 819 RON/mp.
Învederând, totodată, că suprafața de teren ce urma a fi adusă ca aport de către Municipiul Brașov, conform actului adițional propus, este de 1375 mp, rezultând o valoare de 1.126.125 RON, valoare avută în vedere în anul 2021, în concluzie, recurentul arată că instanța de apel, reținând că intimata pârâtă și-a îndeplinit toate obligațiile derivate din contractul de asociere în participațiune, a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a normelor de drept material, fapt ce atrage incidența prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
La 3 septembrie 2025, intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil, învederând că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 53 alin. (1
1
) din Legea nr. 101/2016, iar, în subsidiar, constatarea nulității recursului întrucât au fost criticate exclusiv chestiuni de temeinicie, formulând, totodată, apărări și pe fondul căii de atac, în sensul respingerii recursului ca nefondat.
La 30 septembrie 2025, recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor intimatei.
La termenul de judecată stabilit în cauză, Înalta Curte a respins excepția inadmisibilității recursului pentru argumentele expuse în practicaua prezentei decizii și a reținut cauza în pronunțare asupra excepției nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă, prin întâmpinare, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția nulității recursului declarat de recurentul-reclamant, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.
Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.
Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488, astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Așadar, prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, atât în situația în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat), dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).
În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar motivele de recurs reprezintă ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.
Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că, spre deosebire de apel, recursul nu este o cale de atac devolutivă, ci o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ.
Așadar, pentru a declanșa un control judecătoresc în această cale extraordinară de atac, nu este suficient ca recursul să fie motivat sub aspect formal în termenul prevăzut de lege, ci este necesar să fie aduse critici de nelegalitate prin care să se arate în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanța a cărei hotărâre este recurată, iar criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate indicate/expres și limitativ prevăzute de lege.
Fiind invocată incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia, casarea hotărârii se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte reține că, pentru a provoca un control de legalitate din perspectiva acestui motiv de casare, recursul ar fi trebuit să cuprindă critici prin care să se arate normele de drept material pretins a fi fost încălcate sau greșit aplicate de instanța a cărei hotărâre se atacă, dar și o argumentație logico-juridică prin care să se demonstreze modul în care considerentele instanței de apel au încălcat sau reprezintă o greșită aplicare a respectivelor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs în analiză.
Prin raportare la aceste considerații, Înalta Curte reține că titularul recursului critică decizia recurată arătând/afirmând că în mod neîntemeiat instanța de apel a respins proba propusă (constând într-un studiu de piață din anul 2021), exprimându-și simpla nemulțumire față de respingerea acestei probe.
Însă, așa cum reiese din actele dosarului de apel, instanța nu a respins proba solicitată de titularul prezentului recurs, făcând aprecieri asupra oportunității administrării acesteia din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acesteia, ci a argumentat, prin încheierea de ședință de la termenul din 17 ianuarie 2025, de ce nu poate primi din punct de vedere procedural proba cu înscrisuri, din care făcea parte inclusiv studiul de piață din anul 2021 de care face vorbire recurentul.
Cum recursul nu a fost formulat și împotriva respectivei încheieri și nici nu au fost aduse critici concrete, prin care autorul recursului să arate, argumentat, motivat, de ce anume consideră că în mod nelegal instanța de apel a respins respectiva probă, Înalta Curte nu poate reține spre analiză o așa-zisă critică care, în realitate, se rezumă la o simplă afirmație/nemulțumire exprimată față de respingerea respectivei probe, neputându-se substitui părții, în sensul de a completa deductiv argumentația căii de atac.
Aceleași considerente referitoare la lipsa indicării unei norme de drept material pretins a fi fost încălcată sau greșit aplicată, însoțită de o argumentație logico-juridică în susținerea nelegalității deciziei recurate, se impun și în ceea ce privește aprecierea recurentului constând în simpla afirmație potrivit căreia, instanța de apel, reținând că intimata pârâtă și-a îndeplinit toate obligațiile derivate din contractul de asociere în participațiune, a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a normelor de drept material, fapt ce atrage incidența prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Aceasta deoarece, așa cum s-a arătat deja, spre deosebire de calea ordinară de atac a apelului, recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă, adică fără posibilitatea de a se determina o nouă judecată în fond a pricinii, în care instanța de recurs examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ., fiind obligatoriu ca autorul acestuia să își exprime nemulțumirea în condițiile stabilite de lege.
Argumentele anterior expuse impun concluzia că, prin cererea de recurs, nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Prin urmare, nefiind motivat în raport cu cerințele art. 488 C. proc. civ., devine incidentă sancțiunea nulității recursului, în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, în considerarea celor ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul Municipiul Brașov, prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 61/Ap din 3 februarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul Municipiul Brașov, prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 61/Ap din 3 februarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 decembrie 2025.