ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1771/2025

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale la 24 iulie 2023, sub nr. x/2023, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Argeș, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. 334883/2012, obligarea pârâtei să îi recalculeze dreptul de pensie prin valorificarea în integralitate, ca stagiu de cotizare realizat în grupa a II-a de muncă, a perioadelor 15 octombrie 1979-11 septembrie 1981 și 17 aprilie 1990-1 octombrie 1993, menționate în adeverințele nr. x din 19 iulie 2016 și nr. 2304 din 26 octombrie 2018, eliberate de societatea B. S.R.L., a perioadei studiilor universitare și a perioadei de activitate desfășurate de reclamantă în Spania, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3825/2024 din 10 decembrie 2024, Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția tardivității, invocată de pârâtă și a respins ca tardivă contestația formulată împotriva deciziei nr. 334883 din 29 august 2012, a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei prin valorificarea în integralitate ca stagiu de cotizare realizat în grupa a II-a de muncă a perioadelor 15 octombrie 1979-11 septembrie 1981 și 17 aprilie 1990-1 octombrie 1993, menționate în adeverința nr. x din 19 iulie 2016, precum și a sporului de toxicitate și a indemnizației de conducere (spor șef echipă) menționate în adeverința nr. x din 26 octombrie 2018, ambele eliberate de societatea B. S.R.L., respingând în rest acțiunea.

Împotriva acestei hotărâri, ambele părți litigante au declarat apel.

Prin încheierea din 16 iunie 2025, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în temeiul art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 62/2024, a suspendat judecata apelurilor până la soluționarea sesizării asupra unor chestiuni de drept ce formează obiectul dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Reclamanta A. a recurat această încheiere, arătând, cu referire la probatoriul cauzei, că demersul său judiciar este întemeiat.

Prin întâmpinarea din 28 iulie 2025, intimata a invocat excepția nulității recursului, prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 11 august 2025, recurenta a depus note scrise. Intimata a depus note de ședință la 27 august 2025.

Analizând, cu prioritate, excepția rămânerii fără interes a recursului, care primează oricăror altor cereri sau excepții invocate de părți, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Principiul legalității prevăzut de art. 457 alin. (1) din același Cod impune părților exercitarea căilor de atac prevăzute de lege numai în condițiile și termenele stabilite de aceasta, iar conform art. 458 C. proc. civ., "Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes (…)".

Interesul, înțeles ca o condiție de exercițiu a acțiunii civile, constă în folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca, potrivit art. 33 teza I C. proc. civ., acesta să fie legitim, personal, născut și actual și să se mențină pe tot parcursul procesului, inclusiv în căile de atac.

Condiția actualității interesului în judecarea unei căi de atac se identifică cu folosul efectiv pe care partea care o exercită l-ar obține în ipoteza admiterii ei.

În speță, recurenta a declarat recurs împotriva încheierii prin care s-a dispus, în baza art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 62/2024, suspendarea judecății apelurilor declarate în cauză până la soluționarea sesizării asupra unor chestiuni de drept ce formează obiectul dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Așadar, folosul practic urmărit de către recurentă prin promovarea recursului este desființarea măsurii suspendării și reluarea judecății căii de atac devolutive.

Ulterior declarării recursului de față, ca efect al soluționării de către instanța supremă a chestiunii de drept în dosarul nr. x/2024 pentru care s-a suspendat judecata procesului în apel, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a reluat judecata apelurilor prin încheierea din 17 noiembrie 2025, când a reținut cauza în pronunțare, amânând pronunțarea hotărârii la 2 decembrie 2025.

Având în vedere că demersul judiciar de față vizează măsura instanței de prim control judiciar de suspendare a apelurilor, iar la momentul luării în analiză a recursului, măsura nu mai subzistă, judecata procesului în apel fiind reluată la 17 noiembrie 2025, recurenta nu mai justifică un interes actual în soluționarea căii extraordinare de atac de față, recursul fiind lipsit de finalitate practică din punct de vedere juridic.

Ca atare, soluția care se impune în cauză este cea de respingere a recursului ca rămas fără interes.

De aceea, în considerarea celor expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 40 alin. (1) C. proc. civ., va respinge astfel recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 16 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă în dosarul nr. x/2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca rămas fără interes recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 16 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Argeș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 noiembrie 2025.