ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 175/2026

Ședința publică din data de 29 ianuarie 2026

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă la 24.02.2025, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. și V. au chemat în judecată pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând acordarea unor drepturi bănești de natură salarială.

Prin sentința civilă nr. 1223/16.06.2025, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că în cauză competența teritorială nu se poate determina în raport cu art. 127 C. proc. civ., ci potrivit art. 269 alin. (2) și (3) din Codul muncii; în consecință, a apreciat că Tribunalul Sălaj este instanța competentă să soluționeze litigiul, având în vedere că unul dintre reclamanți, respectiv J., are domiciliul în circumscripția acestuia.

Prin sentința civilă nr. 837/17.11.2025, Tribunalul Sălaj, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița; constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța astfel, a reținut că, potrivit art. 269 alin. (2) și (3) din Codul muncii, Tribunalul Dâmbovița este instanța competentă să soluționeze litigiul, având în vedere că unul dintre reclamanți, respectiv F., are domiciliul în circumscripția acestuia.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

Acțiunea are ca obiect obligarea pârâților la recalcularea indemnizației reclamanților - procurori și grefieri - și la plata diferențelor salariale, fiind astfel dedus judecății un conflict de muncă.

Potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011, "conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal".

Astfel, competența de soluționare în primă instanță a litigiilor de muncă revine tribunalelor.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar conform alin. (3) al aceluiași articol "Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Textul de lege evocat instituie o competență exclusivă în favoarea unei instanțe de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate, incidentă când reclamantul are calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar și grefier într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia.

Deopotrivă, textul alin. (3) al art. 127 din același cod extinde aplicabilitatea acestei norme și în cazul grefierilor din cadrul instanțelor și parchetelor.

În acest sens a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 7/2016, prin care s-a stabilit că art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil și în cazul personalului auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești.

Pornind de la statuările cu caracter obligatoriu anterior menționate și având în vedere calitatea reclamanților, procurori și grefieri în cadrul Parchetelor de pe lângă Curțile de Apel București și Pitești, respectiv Tribunalele București și Ilfov, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cerințele pentru stabilirea competenței în raport cu dispozițiile imperative ale art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât aceștia își desfășoară activitatea în cadrul parchetelor de pe lângă instanța de fond competentă să soluționeze cauza.

În consecință, prin alegerea de a sesiza o instanță aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate cu cea în a cărei rază teritorială se află tribunalul pe lângă care este unitatea de parchet în care reclamanții își desfășoară activitatea, aceștia au sesizat prima instanță cu respectarea art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ. această opțiune procesuală determină consolidarea definitivă a competenței teritoriale a instanței inițial învestite.

De aceea, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va stabili, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2026.