ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 780/2025

Ședința publică din data de 13 mai 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

S-a solicitat și plata diferenței drepturilor salariale lunare, corespunzătoare valorii de referință sectorială de 605,225 RON, neplafonată, începând cu data de 1 august 2016, până la zi și în continuare, la care să se aplice o majorare de 25%, raportate la aplicarea prevederilor art. 12 din Secțiunea 1 - Dispoziții comune a Capitolului VIII - Reglementări specifice personalului din justiție din Anexa V - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" și Curtea Constituțională a Legii nr. 153/2017, precum și actualizarea sumelor menționate, cu indicele de inflație, stabilit de Institutul Național de Statistică, și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare, pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată privind diferențele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să le fie achitate, până la plata efectivă a acestora.

În drept, s-au invocat prevederile art. 1.531 și art. 1.535 C. civ., art. 95, art. 194 și art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., art. 166 din Codul muncii, dispozițiile Legii nr. 153/2017 și Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016.

Prin sentința civilă nr. 1365 din 25 iunie 2024, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, Completul specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurărilor sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, cu motivarea că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ. și având în vedere pârâții chemați în judecată, reclamanții, personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Judecătoriei Craiova, aveau posibilitatea să sesizeze un tribunal aflat în circumscripția Curților de Apel Pitești sau Timișoara, deoarece acestea se învecinează cu Curtea de Apel Craiova, în circumscripția căreia se află Tribunal Dolj, căruia i-ar fi revenit competența de soluționare a cauzei conform art. 269 alin. (2) Codul mucii.

Astfel, reținându-se că domiciliul reclamanților este situat în județul Dolj, soluționarea cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului Argeș, aflat în circumscripția Curții de Apel Pitești.

În motivare, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (2

1

) C. proc. civ., astfel că reclamanții au ales să sesizeze o altă instanță decât cea de la domiciliul lor și care nu regăsește în circumscripția unei curți de apel învecinate cu instanțele care au calitatea de pârâți.

Totodată, s-a arătat că, în cauză, necompetența este de ordine privată și având în vedere că pârâții nu au invocat prin întâmpinare excepția necompetenței teritoriale, instanța inițial învestită nu o putea ridica din oficiu.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența să judece același proces, în temeiul art. 135 procedură civilă, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, Completul specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurărilor sociale, pentru următoarele considerente:

În cauză, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a fost învestit cu soluționarea unui litigiu de muncă, privind acordarea unor drepturi salariale, reclamanții având calitatea de personal auxiliar de specialitate, conex și contractual în cadrul Judecătoriei Craiova, împrejurare care impune verificarea incidenței normelor prevăzute de art. 127 C. proc. civ.

Conform alin. (1) al art. 127 C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea". Aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și în cazul grefierilor, potrivit normei de trimitere cuprinse la art. 127 alin. (3) C. proc. civ.

De asemenea, potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.", iar potrivit alin. (2

1

), "Aceste dispoziții, precum și cele ale alin. (1), se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz."

Având în vedere că reclamanții, personal auxiliar de specialitate și conex, își desfășoară activitatea în cadrul Judecătoriei Craiova, rezultă că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Reținându-se, însă, calitatea de pârâți în cauză a mai multor instanțe de judecată, respectiv Tribunalul Dolj, Tribunalul București, Tribunalul Olt, Tribunalul Gorj, Tribunalul Sibiu, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Alba Iulia și Curtea de Apel București, în cauză devin incidente dispozițiile art. 127 alin. (2) și (2

1

) C. proc. civ.

Aceste norme reglementează dreptul de opțiune al părții reclamante, care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată, fie chiar la instanța respectivă, aplicând regula în materie de competență, fie la o altă instanță din raza unei curți de apel învecinate.

Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege.

Prin urmare, în virtutea acestui drept de opțiune, exercitat de reclamanți în condițiile art. 127 alin. (2) și (2

1

) C. proc. civ., a fost determinată competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată prin care aceștia au ales să sesizeze Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, aflat în circumscripția Curții de Apel Ploiești, instanță învecinată Curții de Apel București, care are calitatea de pârâtă în cauză și în circumscripția căreia se află Tribunalul București, chemat, de asemenea, în judecată, alături de alte instanțe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă Completul specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurărilor sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă Completul specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurărilor sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 mai 2025.