ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1745/2025

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2025

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Constanța, secția Civilă la 26.05.2023, iar ulterior, ca urmare a declinării de competență - prin sentința civilă nr. 4352/26.04.2024 -, pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâtul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să le constate dreptul de proprietate asupra construcției situate pe lotul de teren nr. 102 în cartierul C., comuna Agigea, jud. Constanța, construcție care a aparținut S.C. D. S.R.L.

Prin sentința civilă nr. 2182/13.09.2024, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins cererea, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe, A. și B. au declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 302/27.02.2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

A. și B. au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

În motivarea căii de atac, au susținut că instanța de apel a încălcat sau a aplicat greșit normele de drept material; au invocat, astfel, cazul de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Autorii recursului au subliniat că radierea S.C. D. S.R.L. a survenit dizolvării judiciare dispuse la solicitarea Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, iar în consecință, acestei instituții îi revenea obligația eliberării către asociați a certificatului constatator al dreptului de proprietate asupra activelor distribuite, în condițiile art. 235 alin. (4), coroborat cu art. 237 alin. (10) și art. 260 alin. (11) din Legea nr. 31/1990.

De aceea, au apreciat că instanța de prim control judiciar a interpretat greșit legea, care reflectă intenția legiuitorului de a învesti Oficiul Registrului Comerțului cu soluționarea problemei dreptului de proprietate asupra bunurilor rămase după dizolvarea societăților, context în care au subliniat că interpretarea instanței ar împiedica asociații să dobândească bunurile rămase în proprietatea persoanei juridice.

Totodată, au susținut că legitimare procesuală pasivă are pârâta și nu persoanele care au vocația de a dobândi dreptul de proprietate asupra bunurilor societății sau cele ce contestă acest drept, întrucât singura finalitate a acțiunii este constatarea dreptului de proprietate asupra construcției, iar nu stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană.

Prin întâmpinare, intimatul a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., aspectul netimbrării recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

Conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării actului procedural al instanței.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În cauză, în etapa regularizării cererii de recurs, constatându-se că recursul declarat nu este timbrat, s-a stabilit în sarcina recurenților obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.833,46 RON, iar prin adresa din 07.05.2025, comunicată prin poștă la 13.05.2025, autorilor căii de atac li s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru și să depună la dosar dovada plății taxei.

Constatând că, până la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea recursului, recurenții nu s-au conformat obligației de plată a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte, dând eficiență dispozițiilor legale evocate mai sus, urmează ca, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să anuleze recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei nr. 302/27.02.2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 noiembrie 2025.