ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1718/2025

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 1 septembrie 2023 pe rolul Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 50.263,65 euro, echivalentul a 248.327,56 RON, la data introducerii cererii, reprezentând contravaloarea mărfii deteriorate total în urma transportului efectuat de pârâtă, precum și la restituirea sumei de 6.728,42 RON, reprezentând costul transportului mărfii deteriorate, achitat conform ordinului de plată nr. x/31.05.2023 și facturilor.

Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție împotriva C., prin care a solicitat obligarea acesteia din urmă la plata sumelor care s-ar acorda reclamantei în cazul admiterii acțiunii.

Prin sentința nr. 206/LP/2024 din 6 decembrie 2024, Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes, invocate de chemata în garanție C. și a admis în parte cererea de chemare în judecată, obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 66.021,21 RON, reprezentând contravaloarea parțială a mărfii deteriorate, precum și a sumei de 6.728,42 RON, reprezentând costul transportului.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 8.550 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 2.600 RON, contravaloare parțială taxă de timbru și 5.950 RON, contravaloare onorariu avocat.

Totodată, a fost admisă în parte cererea de chemare în garanție, fiind obligată chemata în garanție C. să plătească pârâtei, în termen de 2 săptămâni de la data rămânerii definitive a hotârârii, suma de 66.021,21 RON, reprezentând contravaloarea parțială a mărfii deteriorate și suma de 6.728,42 RON, reprezentând costul transportului.

S-a dispus reducerea onorariului de avocat pretins de pârâtă, de la 8.859,13 RON la 5.950 RON.

A fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 8.550 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 2.600 RON, contravaloare parțială taxă de timbru și 5.950 RON, contravaloare onorariu avocat.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel principal reclamanta A. S.R.L.

Totodată, intimata B. S.R.L. a depus întâmpinare, iar, pe calea apelului provocat, a solicitat ca, în ipoteza admiterii în întregime sau în parte a apelului principal, să se dispună obligarea intimatei-chemate în garanție la plata oricăror sume la care apelanta-pârâta ar fi obligată, inclusiv a cheltuielilor de judecată, în primă instanță și în apel.

Prin decizia nr. 157/2025 - A din 17 iunie 2025, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă a respins, ca nefondată, excepția inadmisibilității apelului provocat, invocată de intimata-chemată în garanție C..

A fost admis apelul principal declarat de reclamanta A. S.R.L., fiind schimbată în parte sentința atacată, în sensul obligării intimatei-pârâte B. S.R.L. la plata și a sumei de 182.306,35 RON, cu titlu de despăgubiri.

A fost admis apelul provocat declarat de pârâta B. S.R.L., fiind obligată intimata-chemată în garanție C. la plata, în favoarea apelantei-pârâte, și a sumei de 182.306,35 RON, cu titlu de despăgubiri.

A fost obligată intimata-pârâtă B. S.R.L. la plata în favoarea apelantei-reclamante a sumei de 13.942 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

A fost obligată intimata-chemată în garanție C. la plata în favoarea apelantei-pârâte a sumei de 18.454,3 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Au fost menținute, în rest, dispozițiile sentinței apelate.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta B. S.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a deciziei recurate, în ceea ce privește obligarea sa și la plata sumei de 182.306,35 RON, reprezentând despăgubiri, precum și a sumei de 13.942 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, iar, în rejudecare, respingerea apelului reclamantei, cu consecința menținerii în întregime a sentinței primei instanțe.

La 8 septembrie 2025 recurenta-pârâtă a depus declarația de renunțare la calea de atac a recursului.

Prin notele scrise depuse, intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat să se ia act de achiesarea recurentei la hotărârea atacată, iar intimata-chemată în garanție C. a solicitat anularea recursului ca netimbrat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, luând în examinare cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 494 C. proc. civ., excepția netimbrării recursului, invocată de intimata-chemată în garanție, reține următoarele considerente:

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care, potrivit art. 33 din același act normativ, se datorează și se plătesc anticipat, iar în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite acesteia dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării actului procedural al instanței.

Totodată, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar, potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În etapa regularizării cererii de recurs, prin adresa din 11 septembrie 2025, comunicată la 22 septembrie 2025, conform dovezilor aflate la dosarul de recurs, recurentei-pârâte i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 2.375,56 RON, calculată potrivit art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru autoarea căii de atac nu a formulat cerere de reexaminare, conform art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și nici nu a solicitat acordarea unor facilități fiscale, în condițiile art. 42 alin. (1) din același act normativ.

De altfel, în condițiile depunerii declarației autentice de renunțare la calea de atac exercitată, recurenta-pârâtă a relevat instanței că nu va satisface timbrajul aferent cererii de recurs.

Prin urmare, în cauză se impune aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 157/2025-A din 17 iunie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă.

Totodată, Înalta Curte reține că nu se poate pronunța în legătură cu cheltuielile de judecată ce i-au fost ocazionate intimatei-chemate în garanție C., având în vedere că, până la închiderea dezbaterilor asupra recursului, partea nu a formulat o cerere expresă de acordare a cheltuielilor de judecată, iar dovezile privind efectuarea acestor cheltuieli au fost depuse la dosarul cauzei după ce instanța supremă a rămas în pronunțare asupra căii de atac, cu nesocotirea art. 394 alin. (3) din C. proc. civ., aplicabil și în recurs, conform art. 494 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 157/2025-A din 17 iunie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 noiembrie 2025.