ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 585/2023
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 585/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 14 martie 2023
Asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 4 decembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 424.734,3 RON reprezentând penalități, constând în diferența de preț dintre marfa nelivrată de pârâtă și cea achiziționată de la terți, potrivit art. 4.5 din contractul de vânzare- cumpărare nr. x/09.07.2020, precum și la plata penalităților contractuale de 0,2% pe zi de întârziere calculate potrivit art. 4.5 din contractul de vânzare-cumpărare nr. x/09.07.2020 la valoarea sumelor datorate de 424.734,3 RON, începând cu data achiziționării mărfii, respectiv cu data de 20.11.2020 și până la data plății integrale a debitului. S-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, s-au invocat prevederile art. 1516 alin. (1), art. 1531 alin. (1) art. 1538 alin. (2) C. civ.
Prin sentința nr. 73 din 25 mai 2021, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de chemare în judecată și a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 8.925 RON, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel atât reclamanta, cât și pârâta.
Prin decizia civilă nr. 120 din 3 mai 2022, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinței nr. 73/25.05.2021 pronunțate de Tribunalul Satu Mare.
Prin aceeași decizie, s-a admis apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o în tot, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu consecința obligării pârâtei să plătească reclamantei despăgubiri în sumă de 424.734,3 RON, reprezentând diferență de preț dintre marfa nelivrată de pârâtă și cea achiziționată de la terți, în temeiul art. 4.5 din contractul de vânzare cumpărare nr. x/09.07.2020.
Totodată, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei penalități de 0,2% pe zi de întârziere, calculate conform art. 4.5 din contractul de vânzare-cumpărare nr. x/09.07.2020, la valoarea debitului de 424.734,3 RON, începând cu data achiziționării mărfii, respectiv 20.11.2020 și până la data plății integrale a debitului.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum total de 19.778,3 RON din care 7.852,3 RON reprezentând taxă judiciară la fond, 3.926 RON taxă judiciară în apel și 8.000 RON onorariu avocațial.
Prin decizia civilă nr. 259 din 27 septembrie 2022, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă a luat act de renunțarea la judecata cererii de completare a dispozitivului deciziei nr. 120/3.05.2022, formulată de reclamanta A. S.R.L.
La data de 30 mai 2022, pârâta B. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 120/2022-A din 3 mai 2022 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, prin care a solicitat invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea căii extraordinare de atac, casarea în tot a deciziei civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.
Recurenta-pârâtă a susținut că, în mod nelegal și netemeinic, instanța de apel a înlăturat susținerile sale referitoare la nelegalitatea și netemeinicia cererii de chemare în judecată, cât și considerentele primei instanțe, schimbând în totalitatea soluția dispusă de aceasta, prin admiterea, în mod nelegal, a apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 73/2021, în cauză, realizându-se o interpretare eronată a prevederilor contractului de vânzare- cumpărare nr. x/09.07.2020.
La termenul din 14 martie 2023, Înalta Curte a luat în examinare excepția netimbrării recursului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) și (2) prin raportare la art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., reținând următoarele:
Înalta Curte a stabilit în sarcina recurentei-pârâte B. S.R.L. o taxă judiciară de timbru aferentă soluționării recursului pendinte, în cuantum de 3.926,17 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, iar aceasta a fost înștiințată cu privire la obligația de achitare a taxei de timbru, potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs. Totodată, s-a pus s în vedere recurentei-pârâte să precizeze cuantumul penalităților de întârziere de 0,2% pe zi, calculate conform art. 4.5 din contractul de vânzare-cumpărare la valoarea debitului de 424.734,3 RON și să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente acestora, însă recurenta nu s-a conformat celor solicitate prin adresa comunicată la data de 9 decembrie 2022.
Prin citația transmisă pentru termenul din 14 martie 2023, instanța supremă a adus la cunoștință recurentei-pârâte că are obligația de a achita taxa judiciară de timbru, astfel cum rezultă din dovezile aflate la filele x, însă aceasta nu a îndeplinit această obligație.
Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță.
În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 stabilește că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.
Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta-pârâtă nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit comunicărilor aflate la dosar, până la termenul de judecată, precum și faptul că, în cauză, nu operează scutirea legală de la obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. și să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de pârâta B. S.R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 120/2022-A din 3 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 martie 2023.