ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1713/2025

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2025

Asupra recursului, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Mureș la 12 aprilie 2024 și ulterior pe rolul Tribunalului Specializat Mureș - Litigii cu Profesioniști la 16 aprilie 2024, sub nr. x/2024, petenta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BRAȘOV - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE MUREȘ, în contradictoriu cu intimata A. S.R.L., a formulat opoziție, potrivit art. 61 și 62 din Legea nr. 31/1990, împotriva hotărârii nr. 1 din 15 martie 2024 a asociaților intimatei, solicitând să se dispună respingerea cererii de dizolvare și lichidare a societății, precum și obligarea intimatei la plata sumei de 9.282 RON datorate bugetului general consolidat al statului.

Prin sentința nr. 69/C/2024 pronunțată în ședința camerei de consiliu din 12 septembrie 2024, Tribunalul Specializat Mureș, secția Litigii cu Profesioniști a admis în parte acțiunea și a constatat nelegalitatea parțială a hotărârii atacate cât privește dispoziția de lichidare. A respins în rest opoziția, sub aspectul dispoziției de dizolvare, respectiv a cererii privind obligarea societății la plata sumei datorate bugetului general consolidat al statului. Totodată, a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 1/A din 13 ianuarie 2025, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul formulat de intimată și a anulat în parte sentința atacată, luându-se act, totodată, de renunțarea petentei la judecarea acțiunii având ca obiect opoziție față de hotărârea AGA nr. 1 din 15 martie 2024, în ceea ce privește dispoziția de lichidare a societății. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Totodată, a obligat petenta la plata în favoarea apelantei a sumei de 2.650 RON, reprezentând onorariu avocațial, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs petenta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BRAȘOV - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE MUREȘ, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a deciziei recurate și, în rejudecare, menținerea sentinței primei instanțe și exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată.

După prezentarea parcursului procesual al litigiului și expunerea unor considerente toretice referitoare la motivarea hotărârii judecătorești, recurenta a redat dispozițiile art. 451 și art. 452 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că pretențiile părții adverse reprezentând onorariu avocațial, în valoare de 2.650 RON, la plata cărora a fost obligată cu titlu de cheltuieli de judecată, nu au fost probate, nefiind făcută dovada acestora până la pronunțarea sentinței primei instanțe.

S-a arătat, în acest sens, că s-au depus chitanța seria x nr. x din 22.10.2024 și factura din aceeași dată, însă nu și contractul de asistență juridică din care să reiasă caracterul datorat al acestor cheltuieli.

Totodată, recurenta a arătat că temeiul obligării la plata cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală, în lipsa constatării acesteia neputând fi acordate.

Înalta Curte, luând în examinare, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 494 C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, reține următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Drept urmare, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, acestea fiind enumerate expres și limitativ la art. 488 alin. (1) din cod.

Totodată, conform art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat iar, potrivit art. 486 alin. (3) teza I din același cod, mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În egală măsură, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din același cod.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea cazului de casare conform art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul relevării împrejurărilor concrete din care rezultă încălcarea legii, circumscrise motivului de recurs invocat.

Transpunând aceste considerente teoretice la cauza ce face obiectul analizei, se constată că recursul pendinte nu cuprinde nicio critică de nelegalitate în sensul avut în vedere de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Prin decizia recurată, instanța de apel, admițând apelul intimatei și anulând în parte sentința atacată, a luat act de renunțarea recurentei la judecata acțiunii având ca obiect opoziție față de hotărârea AGA atacată, în ceea ce privește dispoziția de lichidare a societății emitente. Subsecvent, instanța de apel, constatând că s-au depus în termenul prescris de lege înscrisuri în probațiune referitoare la existența și cuantumul cheltuielilor de judecată, a obligat recurenta la plata sumei de 2.650 RON, reprezentând onorariu avocațial, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Față de dispozitivul deciziei, reținându-se că apelul nu a fost judecat pe fond, în cauză nu se pune problema eventualei incidențe a cazului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care vizează ipoteza încălcării sau aplicării greșite a dispozițiilor de drept material, acest motiv de recurs fiind invocat formal.

Totodată, se impune observația că în recurs nu se critică soluția pronunțată, potrivit art. 406 alin. (5) C. proc. civ., prin care s-a dat eficiență, în temeiul principiului disponibilității, manifestării unilaterale de voință a părții, de a renunța în calea de atac la judecata cererii, ci exclusiv dispoziția accesorie prin care instanța de apel, conform alin. (3) al aceluiași articol, a dispus obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate părții adverse.

Din această perspectivă, instanța de recurs constată că, deși sunt redate dispozițiile art. 451 și art. 452 C. proc. civ., în cauză nu este ilustrat modul concret în care s-ar fi adus atingere acestor dispoziții de drept procesual.

În concret, se reține că nemulțumirea recurentei privește pretinsa nedovedire a cheltuielilor la plata cărora a fost obligată, ca urmare a faptului că la dosar s-ar fi depus numai factura și chitanța aferente sumei de 2.650 RON, nu și contractul de asistență juridică încheiat între intimată și reprezentantul său convențional.

Susținerile părții prin care se tinde, practic, la reaprecierea probelor depuse în susținerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată sunt critici de netemeinicie a hotărârii, iar nu de nelegalitate, neputând face obiectul verificării în calea de atac a recursului, în raport cu dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Tot astfel, raportat la dispozițiile art. 406 alin. (3) C. proc. civ., a căror aplicare a fost făcută de instanța de apel și față de circumstanțele concrete ale cauzei, se reține că nici aspectele teoretice expuse cu privire la culpa procesuală, ca temei al acordării cheltuielilor de judecată, nu relevă modul în care hotărârea recurată ar fi contrară legii.

Prin urmare, având în vedere nerespectarea exigențelor de motivare a recursului, în cauză devine incidentă sancțiunea nulității, potrivit art. 489 alin. (2) din același cod.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BRAȘOV - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE MUREȘ împotriva deciziei nr. 1/A din 13 ianuarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BRAȘOV - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE MUREȘ împotriva deciziei nr. 1/A din 13 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 noiembrie 2025.