ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1711/2025

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2025

Prin cererea înregistrată la 8 august 2022 pe rolul Tribunalului Suceava, secția I civilă sub nr. x/2022, precizată și modificată ulterior, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. S.R.L., C. S.R.L., Statul Român prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și Orașul Siret, a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/23.11.2020 de către BIN D. și, subsecvent, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/17.12.2020 de către E., repunerea părților în situația anterioară, prin restituirea de către pârâtele B. S.R.L. și C. S.R.L., în natură, a imobilului ce a făcut obiectul contractelor a căror nulitate se solicită, rectificarea înscrierilor din CF nr. x Siret și CF nr. x Siret, în sensul radierii dreptului de proprietate și a dreptului de concesiune asupra terenului aferent, înscrise pe numele pârâtelor.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1.247 C. civ.

Ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei între Secțiile civile ale Tribunalului Suceava, prin sentința nr. 3 din 24 martie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a trimis cauza spre soluționare Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă.

Prin sentința civilă nr. 264 din 12 decembrie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor pentru Statul Român. De asemenea, a respins ca neîntemeiată cererea, astfel cum a fost modificată, precum și cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei B. S.R.L. suma de 3.000 RON și pârâtei C. S.R.L. suma de 1.000 RON, reprezentând onorariu de avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel atât reclamanta A., cât și pârâtul Statul Român - Ministerul Finanțelor prin mandatar Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava.

Prin decizia nr. 100 din 9 mai 2025, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea nr. 8 din 14 mai 2025, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a respins apelurile, ca nefondate.

Totodată, a obligat apelanta-reclamantă A. la plata sumei de 7.000 RON către intimata-pârâtă B. S.R.L. Rădăuți și a sumei de 3.000 RON, către intimata-pârâtă C. S.R.L., cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul Statul Român - Ministerul Finanțelor prin mandatar Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, în vederea anulării sentinței apelate, admiterii excepției lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor pentru Statul Român și respingerii acțiunii.

În dezvoltarea motivelor de casare, recurentul-pârât a susținut că decizia recurată este nemotivată sub aspectul respingerii excepției lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor pentru Statul Român, în cauză fiind încălcate dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Totodată, s-a relevat că excepția a vizat exclusiv reprezentarea Statului Român de către Ministerul Finanțelor, astfel că în cauză Statul Român are calitate procesuală pasivă, însă este reprezentat de Orașul Siret, și nu de Ministerul Finanțelor.

Argumentând, recurentul-pârât a arătat că reprezentarea Statului Român prin Orașul Siret se justifică prin raportare la probele dosarului din care rezultă că terenul aferent construcției ce a făcut obiectul înstrăinării de către reclamantă este proprietatea privată a Orașului Siret, acesta având calitatea de concedent în cadrul contractului de concesiune nr. x/24.06.1993 încheiat cu A. S-a făcut referire, de asemenea, la faptul că demersurile de întabulare a terenului au fost realizate de Consiliul Popular al Orașului Siret.

Au fost invocate dispozițiile art. 3 alin. (1) pct. 81 din H.G. nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor și art. 223 C. civ.

Intimatele-pârâte B. S.R.L. și C. S.R.L. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata-reclamantă A. a formulat note scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, reține următoarele considerente:

Recursul pârâtului vizează exclusiv soluția pronunțată asupra apelului propriu îndreptat împotriva dispoziției de respingere a excepției lipsei calității Ministerului Finanțelor de reprezentant al Statului Român și este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Va fi luat în examinare, cu prioritate, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care sancționează neîndeplinirea obligației legale de motivare a hotărârii judecătorești, potrivit cu care "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Demersul judiciar, astfel cum a fost configurat prin cererea introductivă, a vizat constatarea nulității, în temeiul art. 1.254 alin. (2) C. civ., a două contracte de vânzare-cumpărare prin care a fost transferat dreptul de proprietate asupra imobilului - spațiu comercial excedentar aparținând băncii reclamante și, odată cu acesta, și cota-parte din dreptul de concesiune asupra terenului aferent construcției, aflat în proprietatea statului, pe temeiul subsecvenței acestora în raport cu decizia Comitetului de Direcție al A., a cărei nelegalitate a fost reținută prin sentința civilă nr. 827 din 19 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția A IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021. Consecutiv, repunerea părților în situația anterioară și rectificarea înscrierilor din cartea funciară.

Prin întâmpinarea depusă în fața primei instanțe pârâtul a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor pentru Statul Român, susținând că în cauză acesta este reprezentat de Consiliul Local al Orașului Siret, și nu de Ministerul Finanțelor.

Prima instanță a respins excepția, reținând, în esență, că dreptul de proprietate asupra terenului dat în concesiune este înscris în cartea funciară pe numele Statului Român, context în care reprezentarea acestuia poate fi realizată numai de Ministerul Finanțelor, în condițiile art. 3 alin. (1) pct. 81 din H.G. nr. 34/2009. Totodată, a respins cererea de chemare în judecată.

În cadrul apelului formulat, pârâtul a criticat sentința tribunalului, strict în ceea ce privește dispoziția de respingere a excepției lipsei calității de reprezentant. A reiterat susținerile din fața primei instanțe, în sensul că Statul Român are calitate procesuală în cauză, însă este reprezentat de Orașul Siret, și nu de Ministerul Finanțelor, întrucât terenul aferent construcției aparține domeniului privat al Orașului Siret, care, în calitate de concedent, a încheiat contractul de concesiune nr. x/24.06.1993 cu reclamanta A.

Instanța de apel, prin decizia recurată, a respins apelurile formulate în cauză, al reclamantei, îndreptat împotriva soluției pe fond și al pârâtului, vizând dispoziția de respingere a excepției lipsei calității de reprezentant.

Or, examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că, deși s-a pronunțat asupra apelului pârâtului, fiind consemnată în dispozitiv soluția respingerii căii de atac, instanța de apel nu a analizat apelul acestei părți, lipsind cu desăvârșire considerentele care au fundamentat soluția pronunțată.

Articolul 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. reglementează obligația instanței de a arăta considerentele hotărârii judecătorești, care trebuie să conțină, pe lângă indicarea obiectului cererii, a susținerilor pe scurt ale părților și expunerea situației de fapt reținute pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât cele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Aceste dispoziții legale au fost prevăzute de legiuitor, atât în interesul unei bune administrări a justiției, cât și pentru a da posibilitatea instanțelor superioare să exercite un control judiciar efectiv și eficient asupra modului de desfășurare a procesului în fazele procesuale anterioare.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut că garanțiile implicite prevăzute la art. 6 § 1 din Convenție includ obligația de motivare a hotărârilor judecătorești.

Astfel, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt, într-adevăr, auzite, adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat, prevederile convenției impunând instanțelor naționale obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și cererilor de probatoriu ale părților, pentru a le aprecia pertinente. (Cauza Virgil Ionescu c. României, pct. 44)

O decizie motivată permite părților să demonstreze că, astfel, cauza lor a fost într-adevăr audiată și, prin urmare, să contribuie la o mai bună acceptare a deciziei. (Cauza Magnin c. Franței, pct. 29)

Raportând aceste principii teoretice și jurisprudențiale la litigiul pendinte, Înalta Curte reține că decizia recurată încalcă în mod nepermis dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., ca urmare a faptului că instanța de apel a omis să examineze susținerile pârâtului privind excepția lipsei calității de reprezentant, verificându-se, astfel, criticile din recurs circumcrise dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din cod.

Cum motivarea reprezintă un element de esența hotărârii judecătorești, prevăzut de lege sub sancțiunea nulității, instanța de apel era obligată să prezinte argumentele care au fundamentat soluția pronunțată, raportat la susținerile și apărările părților.

Singurul remediu efectiv în cauză, pentru a garanta dreptul părții la un proces echitabil și pentru a nu lăsa fără conținut dreptul de acces la instanță, este admiterea recursului și casarea, în parte, a deciziei recurate.

În rejudecare, instanța de apel, cu respectarea exigențelor ce decurg din dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și jurisprudența Curții de la Strasbourg întemeiată pe art. 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, va proceda la analiza apelului pârâtului prin care s-a criticat respingerea excepției lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor pentru Statul Român.

În absența oricărei motivări asupra apelului pârâtului, fiind incident cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în cauză nu este posibilă exercitarea controlului de legalitate din perspectiva aplicării dispozițiilor de drept material potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 din cod.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa în parte decizia recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe spre o nouă judecată a apelului pârâtului STATUL ROMÂN-MINISTERUL FINANȚELOR, prin mandatar Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât STATUL ROMÂN-MINISTERUL FINANȚELOR, prin mandatar Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava împotriva deciziei nr. 100 din 9 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Casează în parte decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe spre o nouă judecată a apelului declarat de apelantul-pârât STATUL ROMÂN-MINISTERUL FINANȚELOR, prin mandatar Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava.

Menține în rest dispozițiile deciziei recurate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 noiembrie 2025.