ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 166/2025

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2025

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 19 septembrie 2023 pe rolul Tribunalului Arad, secția a II-a civilă, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L. a solicitat ca pârâta B. S.R.L., în solidar cu C. S.A., în calitate de asigurător conform poliței de asigurare seria x nr. x/06.03.2023, să plătească suma de 309.221,55 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului produs ca urmare a evenimentului din data de 7 iunie 2023, care a dus la distrugerea unui cablu de electricitate LEA 220 KV Filești, Lacul Sărat, iar reparația acestuia a costat 309.221,55 RON.

Tribunalul Arad, secția a II-a civilă, prin sentința civilă nr. 618 din 29 noiembrie 2023, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. și C. S.A.; pârâtele au fost obligate, în solidar, să plătească reclamantei suma de 309.221,55 RON, cu titlu de daune-interese compensatorii; totodată, pârâtele au fost obligate, în solidar, să plătească reclamantei suma de 9.860 RON și suma de 6.697,21 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; prin aceeași sentință, tribunalul a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta B. S.R.L., în contradictoriu cu chemata în garanție C. S.A.; chemata în garanție a fost obligată să plătească pârâtei B. S.R.L. suma de 309.221,55 RON, suma de 9.860 RON și suma de 6.697,21 RON, cu titlu de despăgubire, condiționat de ipoteza în care pârâta B. S.R.L. va plăti reclamantei, benevol sau silit, suma de 309.221,55 RON, cu titlu de daune-interese compensatorii, precum și sumele de 9.860 RON și suma de 6.697,21 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; chemata în garanție a fost obligată să plătească pârâtei B. S.R.L. suma de 6.697,21 RON și suma de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 300/A din 6 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, în dosarul nr. x/2023, s-a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă C. S.A., în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. și cu intimata-pârâtă B. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 618 din 29 noiembrie 2023 a Tribunalului Arad, secția a II-a civilă, având ca obiect "pretenții"; s-a schimbat sentința apelată, în sensul că s-a respins atât acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., cât și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta B. S.R.L. împotriva chematei în garanție C. S.A.; în temeiul dispozițiilor art. 59 și art. 60 alin. (2) din C. proc. civ., au fost extinse efectele apelului declarat de apelanta-pârâtă C. S.A. și în privința intimatei-pârâte B. S.R.L., astfel că s-a schimbat sentința apelată și în privința soluției pronunțate de Tribunalul Arad asupra cererii formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., în sensul că s-a respins și această cerere; s-au înlăturat, din cuprinsul sentinței primei instanțe, dispozițiile referitoare la plata cheltuielilor de judecată; intimata-reclamantă A. S.R.L. a fost obligată la plata către apelanta-pârâtă C. S.A. a sumei de 14.348,6 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță și în apel; s-au respins cererile de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în apel, formulate de intimata-reclamantă A. S.R.L. și de intimata-pârâtă B. S.R.L.

La data de 26 august 2024 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2023, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 300/A din 6 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii instanței de apel, în sensul de a fi obligată intimata B. S.R.L., în calitate de prestator de servicii, potrivit contractului nr. x din 31 mai 2022, în solidar cu intimata C. S.A., în calitate de asigurător, conform poliței de asigurare seria x nr. x/06.03.2023, să achite suma de 309.221,55 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului produs ca urmare a evenimentului din data de 7 iunie 2023. De asemenea, a solicitat obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea procesului.

S-a arătat că societatea reclamantă a fost păgubită efectiv prin achitarea contravalorii reparației la antreprenorul general, motiv pentru care a introdus acțiunea împotriva prestatorului de servicii B. S.R.L., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 309.221,55 RON, în solidar cu asigurătorul său, C. S.A., în considerarea faptului că legiuitorul, prin dispozițiile art. 1.443 din C. civ., permite ca acești debitori să fie considerați solidari atunci când fiecare dintre ei poate fi ținut separat pentru întreaga obligație.

Așadar, dacă polița de asigurare este validă și nu este incidentă nicio situație în care aceasta să nu fie aplicată, recurenta apreciază că poate fi ținut să plătească asigurătorul, iar în caz contrar, doar prestatorul B. S.R.L.

Întrucât prima instanță a admis acțiunea reclamantei astfel cum a fost formulată, asigurătorul C. S.A. a promovat apel, criticând-o pentru mai multe motive. În apărare față de acest apel, reclamanta a solicitat menținerea sentinței Tribunalului Arad, prin care s-a dispus obligarea, în solidar, a apelantei și a intimatei B. S.R.L., la plata sumei de 309.221,55 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului produs ca urmare a evenimentului din 7 iunie 2023, dată la care s-a distrus un cablu de electricitate LEA 220 KV Filești, Lacul Sărat, activitate acoperită de polița de asigurare x/06.03.2023.

Singura chestiune rămasă în discuție a fost aceea că asigurătorul nu poate acorda despăgubiri dacă una din părți nu și-a onorat obligațiile contractuale, opinie "sugerată ca motiv" de instanța de apel, apoi împărtășită de către aceasta prin soluția pronunțată.

Autoarea recursului a menționat că obligațiile contractului de prestări servicii nr. x din 31 mai 2022 se referă la asigurarea personalului și a echipamentului necesar bunei desfășurări a activității prestatorului B. S.R.L., care își recunoaște culpa în producerea prejudiciului.

La dosarul de fond s-a depus în probațiune "fișa de instruire colectivă" din 1 iunie 2022, pe care a efectuat-o antreprenorul general asupra angajatului, cel care a lucrat pe macara, dl. D., rezultând astfel că acesta a fost instruit și că obligațiile reclamantei au fost îndeplinite, neexistând nicio culpă a acesteia în producerea prejudiciului.

Fiind eliminată orice îndoială în interpretarea art. 5.2. din contractul de prestări servicii nr. x din 31 mai 2022, de care asigurătorul încearcă să se prevaleze în apărarea sa, considerând că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile cuprinse în contract, mai exact, pe cea de la litera unde se prevede "să nu instaleze utilajele sub rețele electrice, peste cămine, canale sau drumuri de circulație publică", această obligație ar fi fost aplicabilă doar în situația în care reclamanta ar fi manevrat utilajul închiriat, însă macaraua a fost utilizată exclusiv de către prestatorul B. S.R.L.

Recurenta consideră că intimata B. S.R.L. a formulat acțiune în pretenții față de asigurătorul său, C. S.A., ca o situație guvernată de principiul independenței procesuale, tocmai pentru a nu risca nimic în raportul obligațional față de reclamantă ce vizează despăgubirea, având în vedere opinia asigurătorului că aceasta nu ar fi cuprinsă în polița de asigurare la rubrica asigurat, când aceasta este menționată doar la rubrica mențiuni speciale, fiind denumită aici coasigurat cu Structuri Terasiere, situație acceptată și de instanța de apel.

În acțiunea de chemare în garanție exercitată de către societatea B. S.R.L., aceasta capătă calitatea și de reclamant în raporturile cu asigurătorul său, situație reglementată de art. 72 din C. proc. civ. și, nicidecum, de art. 59 din același cod, cum eronat a interpretat și a reținut instanța de apel, care consideră, fără a avea o situație certă, că societatea reclamantă nu și-a respectat obligațiile contractuale în calitate de beneficiar.

Instanța de apel a considerat că utilajul închiriat de reclamantă a fost în posesia exclusivă a acesteia după ce a ajuns în șantier, cu toate că nu există o asemenea dovadă la dosarul cauzei.

Mai mult, s-a reținut cauza în pronunțare, însă judecata a fost redeschisă, întrucât reclamanta a solicitat instanței ca, în baza rolului activ și pentru a putea beneficia de toate căile de atac, în cazul în care ar exista îndoială cu privire la cine are culpa pentru producerea defecțiunii la linia electrică, să se dispună casarea cu trimitere spre rejudecare, urmând să fie efectuată o expertiză tehnică care să lămurească modul cum s-au petrecut evenimentele.

Față de argumentele anterior prezentate, recurenta-reclamantă apreciază că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Din perspectiva cazului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., autoarea recursului a susținut faptul că au fost aplicate, în mod greșit, dispozițiile art. 59 și art. 60 C. proc. civ.

Astfel, s-a arătat că legiuitorul a stabilit foarte clar regimul juridic în secțiunea a II-a, a persoanelor care sunt împreună reclamante sau pârâte, tranșând, în mod explicit, situația independenței procesuale, cu referire la faptul că apărările, în situația dată apelul formulat de C. S.A., nu poate profita intimatei B. S.R.L.

Instanța de apel a considerat însă că pot fi extinse efectele apelului și în privința intimatei B. S.R.L., cu toate că aceste două coparticipante în prezentul proces au avut la fond o poziție procesuală contradictorie.

Această dezlegare a pricinii de către instanța de apel, este, în opinia recurentei, contrară normei de procedură aplicate.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 din C. proc. civ.

Intimata-pârâtă C. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului promovat de reclamantă, în principal, ca inadmisibil, cu referire la faptul că litigiul are ca obiect pretenții derivate dintr-un contract de asigurare; pe de altă parte, a solicitat instanței să aibă în vedere că, deși recurenta invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 din C. proc. civ., aceasta reiterează apărări de fond, nefiind formulate veritabile critici care să vizeze modul de soluționare a căii de atac a apelului; în subsidiar, a apreciat că se impune respingerea recursului, ca nefondat; s-a atașat împuternicirea avocațială pentru doamna avocat E.; a mai solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 5.500 RON, reprezentând onorariul de avocat achitat conform ordinului de plată din 4 octombrie 2024, aflat la dosarul de recurs.

Intimata-pârâtă B. S.R.L. a transmis la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.

La data de 25 octombrie 2024, conform plicului atașat, recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că nu este întemeiată excepția inadmisibilității recursului, întrucât nu sunt incidente prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin rezoluția din 21 noiembrie 2024 s-a fixat termen la data de 23 ianuarie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, întrucât procesul este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Astăzi, în ședință publică, excepția inadmisibilității recursului și excepția nulității căii extraordinare de atac au fost respinse, în considerarea celor expuse în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Prima instanță a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. și C. S.A., care au fost obligate, în solidar, să plătească reclamantei suma de 309.221,55 RON, cu titlu de daune-interese compensatorii.

Sentința astfel pronunțată a fost schimbată de către instanța de apel, prin decizia care formează obiect al recursului de față, în sensul că s-a respins atât acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., cât și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta B. S.R.L. împotriva chematei în garanție C. S.A.; în temeiul dispozițiilor art. 59 și art. 60 alin. (2) din C. proc. civ., au fost extinse efectele apelului declarat de apelanta-pârâtă C. S.A. și în privința intimatei-pârâte B. S.R.L., astfel că s-a schimbat sentința apelată și în privința soluției pronunțate de Tribunalul Arad asupra cererii formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., în sensul că s-a respins și această cerere.

Potrivit recurentei, au fost aplicate, în mod greșit, dispozițiile cuprinse în art. 59 și art. 60 din C. proc. civ.

Această critică se încadrează în cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. și urmează a fi analizată ca atare, fiind vorba despre norme de procedură a căror încălcare se sancționează cu nulitatea, chiar dacă recurenta a invocat, în mod explicit, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Autoarea căii extraordinare de atac a susținut, în esență, faptul că instanța de apel nu putea ajunge la reformarea soluției și în privința intimatei B. S.R.L., în condițiile în care a declarat apel împotriva soluției primei instanțe numai pârâta C. S.A.

Înalta Curte constată că este nefondat acest motiv de recurs, întrucât, așa cum reiese din expozeul deciziei de față, recurenta-reclamantă însăși, prin cererea de chemare în judecată, a opus pretenția sa ambelor pârâte, considerând că acestea sunt ținute a răspunde solidar în raportul juridic obligațional dedus judecății.

Solidaritatea din raportul juridic obligațional se transpune și în plan procesual, iar din această perspectivă, prezintă interes pentru soluționarea acestei critici, dispoziția de la art. 60 din C. proc. civ. - regimul juridic al coparticipării procesuale.

Această normă de procedură, la alin. (1), stabilește regula independenței procesuale a părților în proces pentru cauzele cu mai mulți reclamanți și/sau mai mulți pârâți, regulă ce este aplicabilă în cazul în care nu se verifică premisele situației de excepție reglementate la alin. (2) din aceeași normă.

Potrivit art. 60 alin. (2) din C. proc. civ., "cu toate acestea, dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziții a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanților ori pârâților, actele de procedură îndeplinite numai de unii dintre ei sau termenele încuviințate numai unora dintre ei pentru îndeplinirea actelor de procedură profită și celorlalți. Când actele de procedură ale unora sunt potrivnice celor făcute de ceilalți, se va ține seama de actele cele mai favorabile".

Aplicând norma procedurală anterior evocată la speța de față, Înalta Curte reține că este neîntemeiată susținerea recurentei, conform căreia instanța nu putea să extindă efectele apelului și în privința intimatei B. S.R.L., societate obligată, în solidar cu apelanta, să plătească reclamantei suma de 309.221,55 RON, cu titlu de daune-interese compensatorii, potrivit soluției date de tribunal.

Dispozițiile art. 477 alin. (1) din C. proc. civ. reprezintă, între altele, o transpunere în etapa căii devolutive de atac, a regulii precitate de la art. 60 alin. (2) din C. proc. civ.

Astfel, art. 477 alin. (1) prevede că "instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată".

Aceasta înseamnă că dacă numai un pârât dintre cei obligați, în solidar, la prima instanță declară apel, instanța de apel, în cazul reformării soluției, va fi ținută să procedeze identic și pentru pârâtul solidar care nu a formulat apel, dată fiind regula de procedură instituită de art. 60 alin. (2) din C. proc. civ. pentru cazul coparticipării procesuale obligatorii.

Contrar susținerilor recurentei, nu este incidentă dispoziția legală cuprinsă în art. 72 din C. proc. civ., care reglementează condițiile în care se poate formula o cerere de chemare în garanție.

Potrivit alin. (1) al acestui text de lege, partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri.

În doctrină și jurisprudență, în interpretarea dispozițiilor art. 72 din C. proc. civ., s-a afirmat constant că instituția cererii de chemare în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și poate fi formulată nu numai în cazul drepturilor garantate legal și convențional, care reies din lege sau convenție, ci și ori de câte ori partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubire.

În cauză, ca instanță de prim control judiciar, Curtea de Apel Timișoara era ținută a verifica, potrivit art. 479 din C. proc. civ., în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță și, în consecință, a realiza un examen propriu al criticilor apelantei și al apărărilor părților, precum și al tuturor elementelor esențiale ce i-au fost supuse verificării.

Ca atare, Înalta Curte va înlătura, ca nefondate, criticile recurentei cu privire la acest aspect, critici reîncadrate, în aplicarea art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din același cod.

Al doilea motiv de recurs invocat de recurenta-reclamantă este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și se referă la situația în care hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Ipoteza normativă are în vedere situațiile în care instanța recurge la textele de lege aplicabile speței, dar fie le încalcă, în litera sau spiritul lor, fie le aplică greșit, interpretarea pe care le-o dă fiind prea întinsă sau prea restrânsă ori cu totul eronată.

Prin concept, acest motiv de recurs nu include și cazurile în care greșeala de raționament a instanței ar fi săvârșită în legătură cu premisa minoră a silogismului judiciar și anume reținerea situației de fapt, ca urmare a aprecierii probelor administrate în cauză. Textul de lege are în vedere numai cea de-a doua etapă a activității jurisdicționale care conduce la pronunțarea soluției, respectiv confruntarea faptelor la condițiile de aplicare a regulii de drept.

Nu poate fi reținută critica recurentei-reclamante ce vizează încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor de drept material, atâta timp cât instanța de apel a reținut, în considerarea probelor administrate în cauză, că nu există elemente probatorii care să ateste culpa contractuală a pârâtei B. S.R.L. în executarea contractului încheiat cu reclamanta A. S.R.L.

Dimpotrivă, s-a reținut că îi aparține reclamantei culpa contractuală, întrucât a instalat utilajul de ridicat sub rețeaua electrică, împrejurare care a făcut posibil ca brațul acesteia să avarieze firul de înaltă tensiune.

Curtea de Apel Timișoara a reținut că, așa cum rezultă din clauzele contractului de prestări servicii nr. x/31.05.2022, pârâta B. S.R.L., în calitate de prestator, și-a asumat doar obligația de a pune la dispoziția reclamantei utilajele închiriate și de a asigura deservirea acestora prin personal calificat și instruit din punct de vedere SSM și SU, privind utilajul pe care îl deservește, astfel încât:

- să nu facă foc deschis sau nesupravegheat pe șantier;

- să nu vină la lucru sub influența alcoolului;

- să nu depoziteze echipamente sau scule pe căile de acces ale șantierului;

- să prezinte zilnic beneficiarului sau împuternicitului acestuia rapoarte de lucru pentru confirmare.

Reclamanta, în calitate de beneficiar, este cea care și-a asumat, prin clauzele de la art. 5.2. lit. a), c) și i) obligația de a asigura "lucrări de amenajare specială necesară funcționării utilajelor respectiv platforme de calare pentru macarale, spațiu de acces, manevră/operare (dacă este necesar, de demontat cabluri de energie electrică)" (lit. a); de a asigura "asistența tehnică nemijlocită printr-un inginer de șantier sau tehnician de specialitate pentru lucrările de montaj cu macarale și pentru orice zonă periculoasă de lucru" (lit. c) și de a "nu instala utilajele sub rețele electrice [...]"(lit. i).

Criticile recurentei privitoare la stabilirea situației de fapt nu se convertesc în niciun motiv de nelegalitate, și nu doar în cel invocat, deoarece stabilirea situației de fapt este atributul instanței de fond ori al celei de apel din perspectiva caracterului devolutiv al apelului, iar, în cauză, instanța de apel și-a motivat hotărârea cu argumente pertinente pe aspectul situației de fapt reținute.

Recurenta-reclamantă a invocat formal acest motiv de casare, fără să argumenteze de ce hotărârea atacată și-a pierdut fundamentul juridic sau să individualizeze normele de drept material care au fost interpretate sau aplicate greșit de instanță.

Susținerile formulate în calea de atac a recursului tind să demonstreze faptul că intimata-pârâtă B. S.R.L. are o culpă în producerea evenimentului din 7 iunie 2023, dată la care s-a distrus un cablu de electricitate LEA 220 KV Filești, Lacul Sărat, activitate acoperită de polița de asigurare x/06.03.2023, în condițiile în care stabilirea culpei vizează aspecte factuale ale cauzei, a căror evaluare intră în atribuția exclusivă a instanțelor devolutive.

Prin urmare, atâta timp cât nu se poate reține o culpă contractuală în sarcina pârâtei B. S.R.L. în executarea contractului încheiat cu reclamanta A. S.R.L., se dovedește a fi corectă concluzia instanței de prim control judiciar, în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile contractuale a asigurătorului, dat fiind faptul că aceasta se grefează întotdeauna pe răspunderea civilă delictuală a asiguratului.

În realitate, titulara recursului nu critică aplicarea greșită a legii, ci aplicarea legii la o situație de fapt pe care o consideră eronată, așa încât, pe baza celor prezentate, Înalta Curte reține că argumentele recurentei nu se pot integra în controlul de legalitate solicitat prin recurs.

Față de cele anterior expuse, Înalta Curte constată că motivele invocate de către recurenta-reclamantă A. S.R.L. nu justifică adoptarea unei decizii de casare a hotărârii atacate, astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

Referitor la cererea intimatei C. S.A. privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei", iar potrivit art. 453 din același cod, "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Prin raportare la aceste texte de lege, aplicabile și în recurs în temeiul dispozițiilor art. 494 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimata-pârâtă C. S.A. a depus la dosarul cauzei dovada ce atestă efectuarea cheltuielilor de judecată în sumă de 5.500 RON, reprezentând onorariul de avocat conform ordinului de plată din data de 4 octombrie 2024, aflat la dosarul de recurs.

Întrucât recurentei-reclamante A. S.R.L. i s-a respins calea extraordinară de atac, urmează să fie admisă cererea intimatei-pârâte C. S.A. privind acordarea cheltuielilor de judecată aferente acestei etape procesuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 300/A din 6 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, ca nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă A. S.R.L. la plata sumei de 5.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă C. S.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 ianuarie 2025.