ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1642/2025

Ședința publică din data de 12 noiembrie 2025

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la 2 august 2022, sub nr. x/2022, reclamantele A. și A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., în insolvență, prin administrator judiciar C., au solicitat obligarea pârâtei la achitarea sumei de 2.154.000 USD, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății, cu cheltuieli de judecată.

La termenul de la 16 octombrie 2024, instanța a pus în discuție suspendarea, respectiv încetarea acțiunii prin raportare la dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, iar reclamantele au solicitat, între altele, restituirea în integralitate a taxelor judiciare achitate.

Prin sentința civilă nr. 301/C din 14 noiembrie 2024, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind suspendarea de drept; în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 a constatat încetată acțiunea formulată de reclamantele A. și A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., în insolvență, prin administrator judiciar C.; a respins cererea reclamantelor privind restituirea taxelor judiciare de timbru.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele A. și A..

Prin decizia civilă nr. 370/Ap din 26 martie 2025, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamantele A. și A., solicitând casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarele căii de atac apreciază că judecata recursului trebuie să se desfășoare în cadrul procedurii necontencioase.

Recurentele-reclamante susțin că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 în sensul că, deși a dispus încetarea de drept a acțiunii în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, a respins apelul formulat de reclamante. Aceleași părți arată că odată cu încetarea acțiunii ca efect al deschiderii procedurii insolvenței intimatei B. S.R.L., pretențiile acestora nu mai pot fac obiectul judecății din motive independente de voința lor. Apreciază că din redactarea art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 rezultă că legiuitorul nu a limitat sfera de aplicare la prevederi legale complet noi. Invocă și încălcarea art. 192, art. 6 alin. (1), art. 7 și art. 8 C. proc. civ.

Recurentele-reclamante au indicat în principal dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar în subsidiar pe cele ale pct. 8 al aceluiași text de lege.

Nu s-a depus întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Recursul vizează decizia civilă nr. 370/Ap din 26 martie 2025 prin care Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a respins apelul formulat de reclamante împotriva sentinței prin care tribunalul a dispus încetarea acțiunii în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 și a respins cererea reclamantelor de restituire a taxelor judiciare de timbru achitate în stadiul procesual al fondului.

Art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru reglementează situațiile în care, la cererea petiționarului, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, integral, parțial sau proporțional. Potrivit alin. (4) al aceluiași text de lege, "cererea de restituire se adresează instanței judecătorești la care s-a introdus acțiunea sau cererea".

Conform art. 527 C. proc. civ., "Cererile pentru soluționarea cărora este nevoie de intervenția instanței, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană (…)", și care "sunt în legătură cu o cauză în curs de soluționare sau soluționată deja de o instanță ori care au ca obiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instanțe" sunt cereri necontencioase. Acestea nu sunt îndreptate împotriva părților adverse din proces, care ar justifica un interes legitim în a se opune la admiterea acestora.

Din conținutul acestor prevederi legale reiese că cererea de restituire a taxei judiciare de timbru are caracter necontencios, întrucât pentru soluționarea acesteia nu este necesară stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană.

Conform art. 534 alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care se soluționează o cerere necontencioasă este supusă numai apelului, iar art. 483 alin. (2) teza finală din același cod statuează că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Din interpretarea coroborată a prevederilor legale mai sus menționate rezultă că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., regulă ce are și valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea unei hotărâri judecătorești.

În ce privește mențiunea din cuprinsul deciziei atacate cu privire la calea de atac a recursului și termenul în care aceasta poate fi exercitată, instanța supremă reține că menționarea greșită din cuprinsul hotărârii nu poate deschide părții posibilitatea de a declara o cale de atac neprevăzută de lege, în acest sens fiind și dispozițiile art. 457 alin. (2) Cod proceudră civilă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 248 raportat la art. 534 alin. (2) C. proc. civ. și dând eficiență prevederilor art. 496 alin. (1) teza a II-a din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentele-reclamante A. și A. împotriva deciziei civile nr. 370/Ap din 26 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentele-reclamante A. și A. împotriva deciziei civile nr. 370/Ap din 26 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 noiembrie 2025.