ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1636/2025

Ședința publică din data de 12 noiembrie 2025

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 17 octombrie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Guvernului, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunță, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 291.951,30 RON, reprezentând contravaloare servicii prestate de reclamantă, în principal, în temeiul contractului de prestări servicii nr. x/A.T. din 6 iunie 2020, potrivit facturilor nr. x din 19 ianuarie 2021 în valoare de 145.976,65 RON, aferentă serviciilor prestate în perioada 13 octombrie 2020-11 noiembrie 2020, și nr. x din 24 aprilie 2021 în valoare de 145.976,65 RON, aferentă serviciilor prestate în perioada 12 noiembrie 2020-11 decembrie 2020, iar, în subsidiar, ca efect al îmbogățirii fără justă cauză, obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere calculate conform art. 10.3 din contractul încheiat de părți de la data scadenței fiecăreia dintre facturi și până la data plății efective, precum și a dobânzii legale penalizatoare de la data prestării serviciilor și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2363 din 27 septembrie 2024, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 731/2025 din 8 mai 2025, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., solicitând casarea hotărârii atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac susține că au fost greșit aplicate dispozițiile art. 1182 alin. (1), (2) și 3 coroborate cu art. 1175 C. civ. prin raportare la O.G. nr. 63/2020 și la prevederile Legii nr. 164/2020. Arată că părțile au încheiat un contract de prestări servicii în forma impusă de pârât, în temeiul dispozițiilor O.G. nr. 63/2020. Consideră că atât contractul, cât și actul adițional transmis pe email erau acte juridice de adeziune, care nu puteau fi negociate, astfel încât comunicarea prin poștă electronică a echivalat cu formularea unei oferte de a contracta, acceptată de pârât prin recunoașterea prestării serviciilor. Contestă aplicarea dispozițiilor art. 7.4 din contract și interpretarea dată de curtea de apel acordului exprimat de Autoritatea de Digitalizare a României în ceea ce privește rapoartele care reflectă prestarea serviciilor.

Aceeași parte critică și aplicarea art. 1346 lit. c) C. civ., arătând că nu este îndeplinită condiția interesului personal și exclusiv deoarece serviciile au fost prestate în interesul populației României.

Recurenta-reclamantă a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare.

Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Motivul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. presupune aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normelor dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării acestora.

Deși susține că au fost greșit aplicate dispozițiile art. 1182 alin. (1), (2) și 3, ale art. 1175 și ale art. 1346 lit. c) C. civ., recurenta invocă formal aceste texte de lege, fără a preciza în ce constă neconformitatea deciziei recurate.

Autoarea căii de atac reia, în esență, susținerile prezentate prin memoriul de apel referitor la prelungirea efectelor contractului de prestări servicii și valoarea juridică a actului adițional în sensul că acesta ar fi reprezentat o ofertă de negociere, încercând să acrediteze ideea greșitei aplicări a prevederilor C. civ. privind încheierea contractului.

Înalta Curte reține că simpla indicare a unui text de lege, însoțită de prezentarea unor aspecte de fapt, cum ar fi acceptarea sau nu de către pârâtă a dovezii prestării serviciilor, calificarea contractului ca fiind unul de adeziune sau interpretarea de către instanța devolutivă a prevederilor contractuale, nu echivalează cu formularea unor veritabile critici de nelegalitate. De altfel, recurenta-reclamantă nu a dezvoltat în fața curții de apel argumentele legate de natura contractului, invocându-le direct în calea extaordinară de atac.

Nu vor fi analizate susținerile privind greșita aplicare a textului de lege care stabilește cazurile în care îmbogățirea ar putea fi considerată justificată întrucât sunt reiterarea criticilor formulate pe calea apelului, cărora instanța de prim control judiciar le-a răspuns printr-o fundamentată analiză în fapt și în drept a cauzei, nu echivalează cu motivarea recursului.

Recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ. și în cadrul căreia nu pot fi criticate hotărârile instanțelor de fond și nici nu pot fi examinate chestiuni de netemeinicie.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurenta-reclamantă nu și-a respectat obligația impusă de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din același cod, în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 731//2025 din 8 mai 2025, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 731//2025 din 8 mai 2025, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 noiembrie 2025.