ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1619/2025

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1349, art. 1357, art. 1373, art. 1381, art. 1386 alin. (1) și (2), art. 1391, art. 1530, art. 1531, art. 1535 alin. (1) C. civ.

Prin încheierea de ședință din 15 martie 2024, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a respins probele solicitate de pârâta Uzina Mecanică Băbeni S.A., respectiv expertiză tehnică, martori și interogatoriu, constatând că în cauză a fost administrat un probatoriu amplu, nemaifiind necesare lămuriri, având în vedere și atașarea dosarelor penale, solicitate ca probatoriu de către pârâtă.

Prin sentința nr. 973 din 29 martie 2024, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată și a obligat pârâta UZINA MECANICĂ BĂBENI S.A. la plata către reclamanții A., B. și C. a sumei de 15.000 euro fiecare (echivalent în RON la data plății) și suma de 7.000 euro (echivalent în RON la data plății), pentru reclamanta D., reprezentată legal prin C., cu titlu de daune morale.

Împotriva încheierii de ședință din 15 martie 2024 și sentinței civile nr. 973 din 29.03.2024 pronunțate de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a formulat apel pârâta UZINA MECANICĂ BĂBENI S.A.

Prin încheierea de ședință din 28 februarie 2025 instanța de apel a încuviințat pentru apelanta-pârâtă proba testimonială și proba cu expertiză în specialitatea securitate și sănătate în muncă, fiind respinsă proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriu solicitate de aceeași parte.

Prin încheierea de ședință din 20 iunie 2025 curtea de apel a respins obiecțiunile formulate de apelanta-pârâtă la raportul de expertiză, precum și obiectivele suplimentare, încuviințând proba cu înscrisurile noi depuse de pârâtă.

Prin decizia civilă nr. 2759/2025 din 2 iulie 225, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins ca nefondat apelul pârâtei, a admis apelul reclamanților, fiind schimbată în parte sentința apelată, în sensul obligării pârâtei UZINA MECANICĂ BĂBENI S.A. să plătească reclamanților A., B. și C. daune morale în cuantum de câte 30.000 euro pentru fiecare (în echivalent în RON la data plății), iar reclamantei D., prin reprezentant legal C., daune morale în cuantum de 10.000 euro (în echivalent în RON la data plății).

A fost menținută în rest sentința atacată.

În subsidiar, recurenta a solicitat casarea deciziei recurate, rejudecarea apelului cu consecința admiterii acestuia, schimbarea în totalitate a hotărârii atacate și rejudecând cauza pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 4 august 2025.

Prin întâmpinare, intimații-reclamanți A., B., C. și D., reprezentată legal de mama sa C. au invocat, pe cale de excepție, inadmisibilitatea și nulitatea recursului.

În dezvoltarea excepției inadmisibilității, se invocă faptul că hotărârea instanței de apel este definitivă, fiind pronunțată într-un litigiu având natura unui conflict individual de muncă, întrucât pretențiile solicitate izvorăsc din existența unui contract individual de muncă, rezultând din producerea unui accident de muncă, răspunderea pârâtei fiind antrenată pentru neîndeplinirea obligațiilor de a asigura securitatea și sănătatea salariaților conform art. 175, art. 178-181 din Codul muncii.

În susținerea excepției nulității recursului se invocă lipsa motivării conforme, întrucât criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta readucând în discuție interpretarea probatoriului administrat, aspect inadmisibil în calea extraordinară de atac a recursului.

Prin rezoluția din 3 septembrie 2025 a fost stabilit termen de judecată pentru soluționarea recursului la 11 noiembrie 2025, cu citarea părților în ședință publică.

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cu care dacă recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și art. 248 alin. (1) și (2) din același cod, excepția inadmisibilității recursului invocată prin întâmpinare.

Recursul are ca obiect încheierile de ședință din 28 februarie 2025 și 20 iunie 2025 și decizia civilă nr. 2759/2025 din 02 iulie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în apel, într-un proces înregistrat pe rolul rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă la 17 februarie 2023.

Înalta Curte reține că pretențiile reclamanților, rudele victimei, angajat al societății pârâte, izvorăsc din producerea unui accident de muncă din data de 18.11.2021, deci derivă din raporturile juridice de muncă desfășurate între autorul titularilor acțiunii și pârâtă, privind răspunderea acesteia din urmă.

Asupra naturii raporturilor juridice deduse judecății instanțele de fond au statuat în mod definitiv, iar calificarea litigiului s-a stabilit prin încheierea de ședință pronunțată la 20 februarie 2023, prin care completul civil inițial învestit a trimis dosarul spre competentă soluționare unui complet specializat în judecata litigiilor și conflictelor de muncă.

La primul termen de judecată, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, completul specializat în litigii de muncă învestit cu soluționarea cauzei, verificându-și propria competență în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a constatat că este competent să judece pricina în raport cu dispozițiile art. 269 din Codul muncii, ce vizează soluționarea conflictelor individuale și colective de muncă prin raportare la art. 95 C. proc. civ., calificarea naturii litigiului de care este strâns legată specializarea instanței și incidența dispozițiilor procedurale derogatorii fiind câștigată cauzei definitiv, neformând obiectul disputei ulterior, prin motivele de apel, unica modalitate de a primi o altă dezlegare din partea instanței superioare.

Răspunderea patrimonială a angajatorului reprezintă o varietate a răspunderii civile contractuale, având aspecte particulare generate de specificul raporturilor de muncă.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în conflictele de muncă și asigurări sociale (...)".

Tot astfel, art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevede că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului."

Dispozițiile legale evocate, coroborate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., impun concluzia că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului, astfel de hotărâri fiind, potrivit art. 634 alin. (2) din același act normativ, definitive de la pronunțare.

Înalta Curte reamintește că obligația instanței este de a analiza căile de atac în limitele și în condițiile impuse de legiuitor, cu respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, potrivit căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ prevăzute de lege.

Conform principiului legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei ".

Legalitatea căilor de atac semnifică faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Legea fundamentală arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Respectarea principiului legalității este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Prin urmare, în considerarea calificării date obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv a materiei juridice în care a fost formulată, Înalta Curte reține că decizia recurată are caracter definitiv de la pronunțare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, acesta fiind suprimat în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Mențiunea greșită din dispozitivul deciziei atacate, "cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare" și încheierea de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale privind calea de atac nu sunt de natură să confere instanței supreme posibilitatea de a considera admisibil recursul pendinte și nici părților de a exercita un drept procesual neprevăzut de lege, întrucât recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală contravine principiilor de drept care guvernează procesul civil, respectiv al legalității căilor de atac și al egalității în fața legii.

Cât privește recursul declarat împotriva încheierilor premergătoare din 28 februarie 2025 și 20 iunie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, Înalta Curte reține că, în raport cu toate prevederile legale anterior evocate, pentru identitate de rațiune, nici aceste încheieri nu sunt supuse recursului, în cauză fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta UZINA MECANICĂ BĂBENI S.A. împotriva încheierii de ședință din 28 februarie 2025, a încheierii de ședință din 20 iunie 2025 și a deciziei civile nr. 2759/2025 din 02 iulie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta UZINA MECANICĂ BĂBENI împotriva încheierilor din 28 februarie 2025, 20 iunie 2025 și a deciziei civile nr. 2759/2025 din 2 iulie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 noiembrie 2025.