ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1611/2025

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 47, art. 48 și art. 57 din Legea nr. 85/2014.

Prin cererea înregistrată sub același număr de dosar, creditorii B. S.R.L. și C. S.R.L. au solicitat numirea în calitate de lichidator judiciar a debitoarei D. S.R.L. pe C.I.I. E., astfel cum a fost propus de creditorii ce dețin mai mult de 50% din valoarea creanțelor, conform Hotărârii Adunării Creditorilor și a procesului-verbal nr. x/29.04.2024, publicat în B.P.I. nr. 8373/07.05.2024.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 59 alin. (1), art. 57 alin. (4), art. 160 din Legea nr. 85/2014.

Prin sentința nr. 434/F/2024 din 23 septembrie 2024, Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă a respins ca neîntemeiată contestația formulată de către contestatorul A. S.P.R.L., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei D. S.R.L.

A respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de către A. S.P.R.L.

A admis cererea formulată de către creditorii B. S.R.L. și C. S.R.L.

A dispus încetarea atribuțiilor A. S.P.R.L. de lichidator judiciar al debitoarei D. S.R.L., onorariul urmând a fi stabilit ulterior în funcție de decont.

A numit în calitate de lichidator judiciar al debitoarei D. S.R.L. pe C.I.I. E., astfel cum a fost propus de creditorii ce dețin mai mult de 50% din valoarea creanțelor, conform hotărârii Adunării Creditorilor și a procesului-verbal nr. x/29.04.2024, publicat în B.P.I nr. 8373/07.05.2024.

Prin decizia nr. 54/2025 - A din 3 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-Civilă, a fost admis apelul contestatoarei, fiind schimbată în parte sentința apelată, în sensul respingerii cererii formulate de creditorii B. S.R.L. și C. S.R.L., fiind menținut în calitate de lichidator judiciar al debitoarei D. S.R.L., A. S.P.R.L. A fost menținută în rest sentința apelată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 29 aprilie 2025.

Intimata A. S.P.R.L., prin concluziile scrise depuse la dosar, a invocat inadmisibilitatea și nulitatea recursului, pe fond solicitând respingerea ca nefondată a căii de atac, cu cheltuieli de judecată pe cale separată. Excepția inadmisibilității recursului a fost invocată prin raportare la dispozițiile legii speciale privind procedura insolvenței, iar în susținerea excepției nulității s-a arătat că motivele invocate de recurente nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin rezoluția din 1 iulie 2025 a fost stabilit termen de judecată pentru soluționarea recursului la 11 noiembrie 2025, cu citarea părților în ședință publică.

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cu care dacă recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și art. 248 alin. (1) și (2) din același cod, excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata A. S.P.R.L.

Recursul vizează decizia instanței de apel privind soluționarea contestației formulate de către lichidatorul judiciar al debitoarei D. S.R.L., prin care a invocat neregularități privind convocarea și desfășurarea ședinței adunării generale a creditorilor din 29.04.2024, în cadrul căreia s-a aprobat înlocuirea sa. De asemenea, cauza a avut ca obiect și solicitarea creditorilor de schimbare a lichidatorului judiciar. Cererile au fost întemeiate în drept pe dispozițiile art. 47, art. 48, art. 57, art. 59 alin. (1), art. 57 alin. (4) și art. 160 din Legea nr. 85/2014.

Instanța supremă constată că acțiunea ce formează obiectul prezentului litigiu a fost formulată în cadrul procedurii insolvenței deschise împotriva debitoarei D. S.R.L., fiind de competența judecătorului-sindic conform art. 45 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, cererea decurgând din măsurile dispuse în cursul procedurii insolvenței.

Normele imperative ale Legii speciale nr. 85/2014 privind procedura insolvenței reglementează calea de atac împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorul-sindic, iar potrivit art. 342 alin. (1) din același act normativ, "dispozițiile prezentei legi se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale C. proc. civ. și ale C. civ..".

Astfel, potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 "Curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic. Hotărârile curții de apel sunt definitive." Art. 46 alin. (1) din același act normativ statuează că "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel."

În conformitate cu prevederile legale anterior evocate, instanța supremă, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, reține că decizia atacată face parte din categoria celor care dobândesc caracter definitiv de la pronunțare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. coroborat cu alin. (2) teza finală al aceluiași articol, astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, fiind incidente dispozițiile art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., " (…) nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

În egală măsură, recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii consacrat de art. 16 din Constituția României, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Exercitarea căilor de atac prevăzute de lege este recunoscută cu valoare de principiu de art. 129 din Constituția României, iar legea procesual civilă stabilește hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de legea procesuală.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care concretizează una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Pentru aceste considerentele, în temeiul art. 496 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de creditorii B. S.R.L. și C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 54/2025 - A din 3 martie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de creditorii B. S.R.L. și C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 54/2025 - A din 3 martie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 noiembrie 2025.