ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2346/2021

Ședința publică din data de 9 noiembrie 2021

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor – secția a II-a Civilă la data de 19.09.2019, sub nr. x/2019/a1, reclamantul Cabinet Individual de Insolvență "A.", în calitate de lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtului C., în calitate de administrator statutar al debitoarei, să acopere întregul pasiv al debitoarei în cuantum de 9.622.218 RON.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014, art. 10-11 din Legea nr. 82/1991, art. 73 din Legea 31/1990.

Prin sentința nr. 80/F/2020 din 6 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bihor – secția a II-a Civilă a admis cererea formulată de reclamantul C.I.I. A., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul C., pe care l-a obligat să aducă la masa credală a debitoarei B. S.R.L. suma de 9.622.218 RON cu titlu de despăgubire. Fără cheltuieli de judecată.

Împotriva aceste hotărâri a declarat apel, la data de 19 august 2020, pârâtul C., solicitând instanței să dispună repunerea sa în termenul de apel și, în urma repunerii în termen, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca nelegală și neîntemeiată.

Prin decizia nr. 14/C/2021-A din 22 ianuarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Oradea – secția a II-a Civilă a admis cererea de repunere în termenul de declarare a apelului și, totodată, a admis apelul declarat de pârâtul C., în contradictoriu cu intimatul C.I.I. A., lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 80/F/06.02.2020 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a anulat-o, stabilind, totodată, termen pentru rejudecarea cauzei la data de 5.03.2021.

În rejudecare, prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamantul Cabinet Individual de Insolvență "A." a solicitat respingerea ca nefondat a apelului formulat de C. și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, pârâtul C. a solicitat pe cale de excepție admiterea excepției lipsei capacității procesuale și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă, nelegală și neîntemeiată.

Prin decizia nr. 65/C/2021-A din 5 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Oradea – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în baza deciziei nr. 14/C/2021 din 22.01.2021 a Curții de Apel Oradea, prin care s-a anulat sentința civilă 80/F din 06.02.2020 pronunțată de Tribunalul Bihor, rejudecând fondul, a respins excepțiile lipsei capacității procesuale și lipsei calității procesuale active a reclamantului invocate de pârât.

A admis acțiunea formulată de reclamantul C.I.I. A., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L., împotriva pârâtului C., pe care l-a obligat să aducă la masă credală a debitoarei B. S.R.L. suma de 9.622.218 RON cu titlu de despăgubire.

Împotriva acestei decizii, pârâtul C. a formulat cerere de revizuire, solicitând, în principal, anularea deciziei atacate și trimiterea cauzei în vederea rejudecării, fiind încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al altei hotărâri judecătorești (sentința civilă nr. 404/F/2020 din data de 02.07.2020 din dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Bihor, publicată în B.P.I. nr. 10947 din 02 iulie 2020), iar în subsidiar, schimbarea în tot a deciziei atacate și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind lipsită de obiect, obiectul acesteia nefiind în ființă la data pronunțării deciziei; fără cheltuieli de judecată.

În accepțiunea revizuentului, decizia încalcă efectul pozitiv al lucrului judecat sub trei aspecte: nesocotește constatarea din considerentele sentinței nr. 404/F/2020 conform căreia societatea B. S.R.L. nu deține bunuri în patrimoniu și nu are creanțe de recuperat, implicit nu subzistă față de această societate nicio datorie din partea vreunei persoane; nesocotește inexistența stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă a patrimoniului care ar beneficia de plata despăgubirii, societatea B. S.R.L. fiind radiata din Registrul Comerțului în mod irevocabil; nesocotește extincția mandatului lichidatorului judiciar, ca urmare a descărcării de gestiune, la momentul rămânerii definitive a sentinței.

Prin urmare, revizuentul apreciază că de excepția efectului pozitiv al autorității lucrului judecat se poate prevala oricare dintre părți, această excepție fiind menită să garanteze că, prin hotărâri ulterioare, nu sunt încălcate constatările sau dispozițiile unor hotărâri anterioare și, în considerarea faptului că hotărârea al cărei efect pozitiv a fost încălcat a fost luată în cadrul aceluiași dosar de insolvență, susține că efectul pozitiv al sentinței nr. 404/F/2020 față de decizia atacată se impune a fortiori.

Drept consecință, susține că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 513 alin. (4) teza a II-a din C. proc. civ., fiind necesară anularea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei.

Un alt motiv invocat prin cererea de revizuire se referă la faptul că obiectul litigiului nu s-a mai aflat în ființă la data pronunțării hotărârii atacate.

În acest sens, a arătat că, la data pronunțării hotărârii prin care revizuentul a fost obligat la plata unei despăgubiri în patrimoniul societății B. S.R.L., această societate nu s-a mai aflat în ființă, neavând nici patrimoniu cu elemente de activ sau de pasiv. În această situație, apreciază că este de neconceput să fie obligat la suportarea pasivului societății B. S.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, având în vedere și dispozițiile art. 171 din această lege.

Pe cale de consecință, susține că sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 513 alin. (1) teza I din același Cod, în accepțiunea revizuentului fiind necesară schimbarea în tot a hotărârii atacate și respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, fiind lipsită de obiect.

Prin decizia nr. 115/2021 –A/C din 15 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021-A, Curtea de Apel Oradea – secția a II-a Civilă a respins revizuirea formulată de revizuentul C., în contradictoriu cu intimata C.I.I. A., lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 65/C din 05.03.2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019. Fără cheltuieli de judecată în revizuire.

Împotriva acestei decizii, revizuentul C. a declarat, în termen legal, recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, încuviințarea cererii de revizuire, anularea deciziei atacate și trimiterea cauzei în vederea rejudecării, ca urmare a faptului că a fost încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al altei hotărâri judecătorești; fără cheltuieli de judecată.

În motivare, recurentul revizuent a arătat că hotărârea atacată încalcă efectul pozitiv al autorității lucrului judecat produs de sentința civilă nr. 404/F/2020 din 02.07.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Bihor – secția a II-a Civilă, sentință publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 10947 din 02 iulie 2020, sens în care susține incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ.

În continuare, recurentul revizuent a evocat starea de fapt și procedura de apel care a rezultat în hotărârea atacată cu revizuire.

În acest sens, a arătat că a solicitat pe calea revizuirii anularea deciziei civile nr. 65/C/2021-A din 5 martie 2021 a Curții de Apel Oradea – secția a II-a Civilă care încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 404/F/2020 din 02.07.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Bihor.

A mai învederat că, la momentul pronunțării deciziei atacate, procedura de insolvență care o privea pe debitoarea B. S.R.L. era deja închisă, cu caracter definitiv, prin sentința civilă nr. 404/F/2020 din 02.07.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Bihor.

În continuare, recurentul a evocat un considerent apreciat ca fiind relevant din cuprinsul sentinței nr. 404/F/2020 (în care instanța, în contextul în care a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitoarei din Registrul Comerțului, a reținut că debitoarea nu deține bunuri în patrimoniu, nu are creanțe de recuperat, etc).

De asemenea, a mai învederat că, în dispozitivul sentinței 404/F/2020, Tribunalul Bihor a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei B. S.R.L., a dispus radierea debitoarei din Registrul Comerțului și, totodată, a descărcat lichidatorul judiciar C.I.I. A. de orice îndatoriri și responsabilități.

În acest context, recurentul a arătat că, în cursul rejudecării cererii de angajare a răspunderii sale în calitate de administrator al societății falite, după admiterea apelului, a ridicat excepția lipsei capacității procesuale și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, ambele izvorâte din autoritatea lucrului judecat generată de sentința nr. 404/F/2020 a Tribunalului Bihor.

A arătat că, potrivit informațiilor furnizate de Registrul Comerțului, prin documentul nr. 175074/04.03.2021 depus la dosarul cauzei sub semnătură electronică calificată, fosta societate B. (CUI: x) a fost radiată din Registrul Comerțului în data de 06.07.2020, ca urmare a pronunțării sentinței nr. 404/F/2020 care a închis procedura insolvenței debitoarei B. S.R.L., iar lichidatorul judiciar C.I.I. A. a fost descărcată de gestiune.

În continuare, precizează că a arătat faptul că, urmare a închiderii procedurii insolvenței, personalitatea juridică a acestei societăți a încetat în data radierii, conform prevederilor art. 251 alin. (1) din C. civ. coroborate cu cele ale art. 18 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ.

Totodată, a mai învederat că, în același timp, ca urmare a descărcării de gestiune, și drepturile de reprezentare izvorâte din calitatea de lichidator judiciar ale C.I.I. A. au încetat conform art. 180 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

Cu toate acestea, pronunțându-se asupra excepțiilor lipsei calității procesuale active, a capacității procesuale și, implicit, asupra excepției lipsei calității de reprezentant a C.I.I. A., prin decizia civilă nr. 65/C/2021-A din data de 5 martie 2021, Curtea de Apel Oradea a respins aceste excepții.

În continuare, evocând anumite considerente apreciate a fi relevante din cuprinsul deciziei atacate cu revizuire, recurentul a arătat că, pronunțându-se în acest fel, Curtea de Apel Oradea – secția a II-a Civilă a nesocotit efectul pozitiv al autorității lucrului judecat produs de sentința nr. 404/F/2020 a Tribunalului Bihor, hotărâre judecătorească definitivă, fiind, astfel, obligat la suportarea unui presupus prejudiciu, în cuantum exorbitant de 9.622.218 RON către debitoarea B. S.R.L. radiată pe baza sentinței nr. 404/F/2020 a Tribunalului Bihor.

Astfel, în accepțiunea recurentului revizuent, decizia încalcă efectul pozitiv al lucrului judecat, în trei feluri: a nesocotit constatarea din considerentele sentinței nr. 404/F/2020 conform căreia societatea B. S.R.L. nu deține bunuri în patrimoniu și nu are creanțe de recuperat, astfel încât nu subzistă față de această societate nicio datorie din partea vreunei persoane; a nesocotit inexistența (stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă) patrimoniului care ar beneficia de plata despăgubirii, societatea B. S.R.L. fiind radiată din Registrul Comerțului în mod irevocabil; a nesocotit extincția mandatului lichidatorului judiciar, ca urmare a descărcării de gestiune, la momentul rămânerii definitive a sentinței.

În continuare, evocând dispozițiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., recurentul arată că, de excepția efectului pozitiv al autorității lucrului judecat, se poate prevala oricare dintre părți, această excepție fiind menită să garanteze că, prin hotărâri ulterioare, nu sunt încălcate constatările sau dispozițiile unor hotărâri anterioare.

A mai arătat că, în considerarea faptului că, în acest caz, hotărârea al cărei efect pozitiv a fost încălcat a fost luată în cadrul aceluiași dosar de insolvență, efectul pozitiv al sentinței nr. 404/F/2020 față de decizia atacată se impune a fortiori.

Pe cale de consecință, susține că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 513 alin. (4) teza a II-a din C. proc. civ., fiind necesară anularea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei.

În continuare, referindu-se la hotărârea recurată (115/2021 a Curții de Apel Oradea), recurentul a susținut că aceasta încalcă efectul pozitiv al autorității lucrului judecat al sentinței nr. 404/F/2020 a Tribunalului Bihor.

În acest sens, a evocat considerentele instanței prin care aceasta a analizat motivul de revizuire întemeiat pe pct. 8 al art. 509 alin. (1) C. proc. civ., recurentul evidențiind faptul că, prin decizia nr. 115/2021, Curtea de Apel Oradea a reținut, în esență, că efectul pozitiv al autorității lucrului judecat nu se produce din lipsa triplei identități: de părți, obiect și cauză.

În opinia recurentului, această interpretare a dreptului procesual civil este vădit eronată nu numai din punctul de vedere al dreptului procesual civil, ci și din perspectivă jurisprudenței conturate la nivelul curților de apel și a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În continuare, arată că art. 513 alin. (4) C. proc. civ. face vorbire despre procedura de urmat în cazul în care hotărârea atacată cu revizuire a fost anulată pentru încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

Totodată, evocând dispozițiile art. 431 din C. proc. civ., recurentul susține că, reglementând efectul pozitiv al autorității lucrului judecat la art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., legiuitorul nu a imous condiția triplei identități de părți, obiect și cauză, în opinia recurentului, fiind suficient ca acest efect pozitiv să aibă legătură cu soluționarea procesului în care este invocat.

Așadar, recurentul susține că din acest motiv consideră că decizia atacată cu recurs se impune a fi casată, revizuirea încuviințată, iar, pe cale de consecință, anularea deciziei revizuite și trimiterea cauzei spre rejudecare către Curtea de Apel Oradea care urmează a avea în vedere efectele închiderii procedurii de insolvență.

Cu privire la fondul cauzei, recurentul revizuent susține că cererea reclamantului este neîntemeiată în fapt și în drept.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

La 23 iunie 2021, astfel cum atestă procesul-verbal de înmânare aflat la dosar, cererea de recurs a fost comunicată intimatei, care nu a depus întâmpinare.

Având în vedere că acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 19.09.2019, prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018. Nefiind, așadar, supus procedurii filtrului, prin rezoluția din 27 iulie 2021, în cauză, a fost stabilit termen de judecată la data de 9 noiembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

În motivarea cererii de recurs, autorul a susținut incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei decizii poate fi cerută atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, Înalta Curte reține că invocarea acestui motiv de casare presupune încălcarea obligației negative a judecătorului de a relua dezbaterile asupra unei chestiuni litigioase deja tranșate de către o jurisdicție anterioară. Or, în litigiul pendinte, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de pct. 7 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în care instanța a reluat în mod nelegal dezbaterile asupra unei chestiuni litigioase tranșate de o jurisdicție anterioară, ci, în situația în care o instanță de revizuire a fost chemată să aprecieze dacă decizia atacată cu revizuire încalcă autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri definitive anterioare.

Întrucât decizia recurată nu poate fi analizată prin prisma acestui motiv de casare, va fi avut în vedere doar motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât se invocă, în esență, soluționarea cererii de revizuire cu încălcarea normelor de procedură referitoare la cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Demersul judiciar al recurentului în etapa căii de atac a revizuirii a fost fundamentat pe existența unor hotărâri potrivnice, invocând faptul că decizia civilă nr. 65/C/2021-A din 5 martie 2021 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a Civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2019 încalcă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 404/F/2020 din 2 iulie 2020 pronunțată de Tribunalul Bihor – secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2019 (prin care s-a închis procedura falimentului intimatei-reclamante).

Având în vedere că, în speță, se aplică dispozițiile C. proc. civ. în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, se reține că, odată cu modificarea art. 513 alin. (4) C. proc. civ., legiuitorul a asigurat accesul efectiv la cazul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și pentru încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, astfel că, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, revizuirea poate fi formulată pentru încălcarea autorității de lucru judecat sub ambele aspecte (atât sub aspectul efectului negativ, cât și sub aspectul pozitiv al autorității de lucru judecat).

Așa fiind, Înalta Curte notează că, deși revizuentul a invocat motivul contrarietății de hotărâri (art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.) sub aspectul efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, prin decizia recurată (115/2021 din 15 aprilie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021), Curtea de Apel Oradea a analizat decizia revizuită (65/06.03.2021) exclusiv din perspectiva efectului negativ al autorității de lucru judecat, caracterizat prin imposibilitatea judecării cauzei între aceleași părți, cu privire la același obiect și aceeași cauză a doua oară, conform art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

Or, revizuentul a susținut încălcarea autorității de lucru judecat din perspectiva efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, reglementat de art. 431 alin. (2) C. proc. civ.: "oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă."

Acest efect al autorității de lucru judecat presupune existența unei chestiuni tranșate între aceleași părți, care nu mai poate fi repusă în discuție într-un proces ulterior, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Pornind de la aceste considerații, Înalta Curte reține că în primul proces (soluționat prin sentința nr. 404/F/2020 din 02.07.2020), care a avut la bază cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 01.03.2019, prin care creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea B. S.R.L., în vederea recuperării creanței în sumă totală de 9.621.365 RON, reprezentând obligații fiscale datorate bugetului general consolidat, instanța a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei B. S.R.L. și radierea debitoarei din Registrul Comerțului

Cel de al doilea proces, inițiat prin cererea formulată la data de 19.09.2019 de către reclamantul Cabinet Individual de Insolvență A., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L., a avut ca obiect angajarea răspunderii administratorului statutar C..

Prin cererea de revizuire, autorul acesteia a susținut că, fiind obligat la suportarea prejudiciului de 9.622.218 RON către debitoarea B. S.R.L., radiată pe baza sentinței nr. 404/F/2020 a Tribunalului Bihor, decizia a cărei revizuire a solicitat-o încalcă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a sentinței nr. 404/2020 prin aceea că nesocotește acele considerente din cuprinsul sentinței nr. 404/2020 potrivit cărora soceiatatea B. S.R.L. nu deține bunuri în patrimoniu și nu are creanțe de recuperat, însemnând că, implicit, față de această societate nu subzistă nicio datorie din partea vreunei persoane; nesocotește inexistența patrimoniului care ar beneficia de plata despăgubirii, în condițiile în care respectiva societate este radiată; nesocotește extincția mandatului lichidatorului judiciar, ca urmare a descărcării de gestiune, la momentul rămânerii definitive a sentinței.

Analizând condiția referitoare la identitatea de părți, Înalta Curte reține că, spre deosebire de primul litigiu, în care lichidatorul judiciar nu este parte în proces, ci unul din organele care aplică procedura insolvenței, conform art. 40 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, în cel de al doilea litigiu, având ca obiect angajarea răspunderii administratorului statutar pentru apariția stării de insolvență, lichidatorul judiciar a avut calitate procesuală activă distinctă, acționând în calitate de reclamant, în baza art. 169 din Legea nr. 85/2014.

Cum, în speță, nu se verifică cerința referitoare la identitatea de părți, Înalta Curte, păstrând dispozitivul deciziei recurate, conchide în sensul că, prin decizia revizuită, nu a fost încălcat nici efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

Nu în ultimul rând, se constată că recursul cuprinde și o serie de critici pe fondul cauzei, însă, în considerarea faptului că acestea nu vizează hotărârea atacată (115/2021 din 15 aprilie 2021), ci exclusiv fondul deciziei pronunțate în apel (decizia nr. 65/C/2021-A din 5 martie 2021), acestea nu vor putea fi reținute spre analiză.

Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-revizuent C. împotriva deciziei nr. 115/2021-A/C din 15 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea – secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2021 – A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-revizuent C. împotriva deciziei nr. 115/2021-A/C din 15 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea – secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2021 – A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 noiembrie 2021.