ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1516/2025

Ședința publică din data de 21 octombrie 2025

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I din C. proc. civ., prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.

I. Obiectul litigiului:

Prin cererea înregistrată la data de 06 martie 2024, pe rolul Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă, sub nr. x/2020/a1, reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș a solicitat antrenarea răspunderii personale patrimoniale a membrilor organelor de conducere care au contribuit la starea de insolvență a societății debitoare pentru creanțele înscrise la masa credală și nerecuperate în urma procedurii insolvenței, respectiv a domnului A., fost administrator statutar și asociat unic al societății.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 169 alin. (1) lit. a), lit. d), lit. e) și lit. h) din Legea nr. 85/2014.

II. Hotărârile pronunțate în cauză:

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, solicitând modificarea hotărârii apelate în sensul admiterii cererii, astfel cum a fost formulată.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, sub același nr. de dosar.

III. Recursul declarat:

Împotriva acestei soluții, a declarat recurs reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, solicitând casarea încheierii recurate, rejudecarea cauzei și emiterea unei hotărâri prin care să se dispună repunerea pe rol a judecării cauzei, invocând cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de casare invocat, recurenta-reclamantă a arătat că între cele dosare nu există o strânsă legătură, întrucât în dosarul penal nr. x/2020 sunt cercetate faptele administratorului societății B. S.R.L. de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 lit. b) și c) din Legea 241/2005, iar atragerea răspunderii patrimoniale pentru datoriile societății a fost solicitată pentru faptele prevăzute de art. 169 alin. (1) lit. a), b), c), d), e) și h) din Legea 85/2014.

În consecință, arată că singura legătură între cele două dosare privește persoana care face obiectul cercetării penale, respectiv față de care se solicită atragerea răspunderii patrimoniale, nefiind nicio legătură între faptele imputate.

IV. Apărarea formulată:

Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare în cauză.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 30 aprilie 2025, sub același număr de dosar, iar prin rezoluția din 3 iulie 2025 s-a fixat termen de judecată la 21 octombrie 2025.

V. Soluția instanței de recurs:

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând în mod prioritar motivul de ordine publică invocat din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. a fost invocat din oficiu din perspectiva încălcării normei de procedură reprezentate de art. 425 din C. proc. civ., care reglementează obligația instanței de a menționa în mod expres și explicit în considerentele hotărârii care sunt argumentele în măsură să îi susțină soluția pronunțată.

Dreptul la un proces echitabil impune motivarea hotărârilor judecătorești, întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care justiția a fost înfăptuită, în raport de circumstanțele concrete ale cauzei. În consecință, exigența motivării este esențială, reprezentând o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu atenție.

În cauză, se observă că prezentul recurs are ca obiect încheierea din 9 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, în dosarul nr. x/2020, prin care s-a dispus suspendarea judecății apelului formulat de reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș împotriva sentinței civile nr. 511 din data de 30 mai 2024, în baza dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.

Observă Înalta Curte că încheierea recurată nu respectă exigențele menționate anterior, nefiind expuse argumentele pentru care instanța de apel a considerat că se impune suspendarea judecății cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului penal.

Singurul paragraf din hotărâre care se constituie în motivarea soluției pronunțate nu reprezintă o motivare în accepțiunea art. 425 alin. (1) din C. proc. civ.. Astfel, se poate observa că instanța de apel nu a înțeles să indice nici faptele în legătură cu care se desfășoară cercetarea penală și care să fie susceptibile a antrena consecințe în procesul civil, nici nu a arătat în concret motivele care i-au creat convingerea oportunității rezolvării cu prioritate a cauzei penale, înaintea tranșării litigiului civil pendinte, pentru a se putea conchide că modul de rezolvare a cauzei penale va avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce s-ar putea da în procesul civil.

Contrar apărărilor intimatului-pârât, instanța supremă constată că motivarea soluției exclusiv prin trimiterea la împrejurarea că în dosarul penal nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, la data de 11.06.2020, a fost începută urmărirea penală in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, fără a indica în concret faptele pentru care s-a început urmărirea penală și relevanța acestora asupra prezentului litigiu, reprezintă o nesocotire a obligațiilor de examinare și de formulare a unui răspuns argumentat al instanței, constituind o încălcare a cerințelor legale privind motivarea hotărârii judecătorești.

În aceste condiții, atât timp cât în încheiere nu se menționează niciun considerent care a stat la baza măsurii dispuse, nu se poate efectua controlul judiciar asupra soluției date de instanță. În consecință, în speța de față, lipsa motivării echivalează cu încălcarea dreptului la un proces echitabil, impunându-se, astfel, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În plus, atât practica instanței supreme, cât și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului au confirmat în mod constant că inexistența motivării atrage casarea hotărârii, la fel și o motivare necorespunzătoare (cauza Van de Hurk c. Țările de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, §59; cauza Albina c. România, hot. din 28 aprilie 2005, §30; cauza Ruiz Torija c. Spania, hot. din 9 decembrie 1994, § 29).

Față de caracterul fondat al motivului de casare invocat din oficiu, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune și analiza motivului de casare invocat de recurenta-reclamantă.

În considerarea celor evocate, reținând că instanța de apel a dispus o măsură nemotivată, în temeiul art. 496 alin. (2) și art. 497 din C. proc. civ. raportate la art. 488 alin. (1) pct. 6 din același cod, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘ, va casa încheierea civilă recurată și va trimitere cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘ împotriva încheierii din 9 aprilie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Casează încheierea civilă recurată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2025.