ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1723/2023

Ședința publică din data de 28 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. x/21.04.2021, reclamanta A. S.R.L. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘ, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună:

- anularea Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. x/05.03.2021;

- anularea tuturor actelor subsecvente emise în baza Deciziei nr. 18/2021, respectiv anularea Proceselor-verbale de sechestru asigurător emise de AJFP Timiș;

- obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata, in temeiul art. 453 din C. proc. civ.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 540/2021 din data de 12 octombrie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘ, având ca obiect - anulare decizie instituire măsuri asigurătorii.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 540/2021 din data de 12 octombrie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L.și, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurenta-reclamantă a susținut, într-o primă critică faptul că decizia de instituire a măsurilor asiguratorii este nemotivată, arătând că prima instanță a reținut în mod greșit că lipsa unei descrieri sau a unei aprecieri exprese de către organul emitent cu privire la existența unor asemenea cazuri de pericol, în condițiile în care în cuprinsul deciziei a fost descrisă starea de fapt fiscală, prin raportare la comportamentul fiscal al societății nu echivalează cu nemotivarea acestuia.

Solicită a se avea în vedere faptul că organul fiscal menționează pentru prima dată, prin întâmpinarea formulată în dosarul de fond, că măsurile asiguratorii au fost luate pentru ca " în timpul desfășurării controlului fiscal a avut loc o vânzare a unor bunuri imobile ale societății, mai exact în data de 26.02.2021.

Motivarea stabilirii obligațiilor de plată fiscale în sarcina debitorului nu poate constitui prin ea însăși un motiv suficient pentru motivarea luării măsurilor asiguratorii întrucât în această situație trebuie analizate alte fapte ale debitorului decât cele care au condus la stabilirea obligațiilor fiscale, respectiv faptele debitorului din care rezultă că acesta intenționează să își ascundă, sustragă sau risipească patrimoniul pentru a împiedica în final colectarea obligațiilor fiscale instituite în sarcina sa.

Dacă s-ar da posibilitatea organelor fiscale de a institui măsuri asigurătorii ori de câte ori constată nereguli de ordin fiscal soldate cu stabilirea de obligatii fiscale suplimentare pentru un contribuabil, atunci în mod evident, aceste măsuri nu ar mai avea caracter de exceptie, ci s-ar transfoma în regulă, cu nesocotirea flagrantă a prevederilor art. 213 alin. (2) Codul de procedură fiscală.

ln lumina celor expuse mai sus, având în vedere că motivarea din decizia contestata nu este una care sa satisfacă exigentele prevăzute de art. 213, alin. (2) din Codul de procedură fiscală și atât timp nu s-au arătat în concret de către organul fiscal emitent indiciile, cazurile exceptionale apte a contura pericolul de sustragere a debitorului, de ascundere ori risipire patrimoniului său pentru a îngreuna colectarea, recurenta solicită anularea Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr. x.

Într-o altă critică recurenta susține că nu există pericolul ca A. să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul.

În susținerea acesteia, recurenta arată că, așa cum a menționat și argumentat la capitolul anterior, organul fiscal mentionează pentru prima data, prin întâmpinarea formulată, că măsurile asiguratorii au fost luate pentru că "în timpul desfășurării controlului fiscal a avut loc o vânzare a unor bunuri imobile ale societatii A., mai exact in data de 26.02.2021"

Insă, vânzarea bunurilor imobile ale societatii a avut loc cu mult înainte de inspectia fiscală și chiar înainte de controlul inopinat și nu în timpul acestuia, asa cum în mod eronat sustine organul fiscal.

Pe cale de consecinta, vânzarea bunurilor imobile invocată de catre organul fiscal cu titlu de pericol real, iminent, actual și probat ca societatea să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul." nu constituie un motiv temeinic pentru dispunerea masurilor asiguratorii, acestea fiind nelegale.

Susține deopotrivă că, prin dispunerea acestor masuri asiguratorii colectarea a devenit absolut imposibilă, întrucât prin instituirea sechestrului asupra bunurilor mobile si imobile ale societății A. S.R.L., s-a ajuns la blocarea întregului business desfășurat de societate, la imposibilitatea desfășurării activității care ar fi permis societății să obțina sumele de bani necesare platii obligatiilor suplimentare stabilite prin Decizie de impunere.

Spre exemplu, au fost indisponibilizate echipamentele tehnologice folosite de societate în activitatea desfasurată pe teritoriul Romaniei iar acest lucru înseamnă blocarea intregii activitati și concedierea salariatilor angrenati în acest proces de muncă.

De asemenea, s-au indisponibilizat stocurile de marfă cu consecinta imposibilității livrării acestora către clientii A.. Prin indisponibilizarea acestor stocuri de marfa ne aflam în imposibilitatea obținerii sumelor de bani necesare achitării creanțelor fiscale.

Indiferent de sustinerea organului prin întâmpinare conform căreia "aceasta activitate este redusă față de activitatea de baza a societatii de agent de muncă temporara", este totuși o activitate a societății pe care o desfăsura si pentru care detine autorizatii, deci, genereaza venituri care ar fi putut acoperi, chiar și parțial, obligatiile fiscate.

In mod evident, nu este îndeplinită conditia caracterului excepțional al măsurilor asiguratorii instituite de către organul fiscal asupra bunurilor societății A.. Din contra, aceste măsuri asiguratorii au dus la îngreunarea colectării creanțelor fiscale prin blocarea activitatii care ar fi putut genera venituri pentru societate.

Pentru toate motivele de nelegalitate invocate recurenta solicită admiterea prezentului recurs, casarea sentintei recurate, iar, în rejudecare, să se admită acțiunea, astfel cum aceasta a fost formulată.

Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș a formulat întâmpinare, în cadrul căreia, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, ca temeinică și legală.

Răspunsul la întâmpinare

Prin Răspunsul la întâmpinare, recurenta-reclamantă a combătut apărările intimatei - pârâte din cadrul întâmpinării, arătând că susținerile acestuia sunt nefondate.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, din data de 01.02. 2022, s-a fixat primul termen pentru judecata cererii de recurs la data de 28 martie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, când, luând act de concluziile orale formulate de apărătorul recurentei - reclamante, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. Înalta Curte a declarat dezbaterile închise și a reținut dosarul spre soluționare, în principal asupra excepției lipsei de obiect a recursului, invocată de recurenta -reclamantă și, în subsidiar, eventual, asupra fondului recursului ce face obiectul judecății.

Alte aspecte procesuale

La data de 08.08.2022, adică anterior termenului de judecată din data de 28.03.2023 intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș a depus la dosar Completare la întâmpinare, în cadrul căreia a arătat că, la data de 31.03.2022, a fost publicata in Monitorul Oficial Legea nr. 72/2022 pentru anularea unor obligatii fiscale și pentru modificarea unor acte normative, lege care acordă amnistie fiscală pentru toate obligatiile fiscale principale și accesorii generate de reclasificarea diurnei în venituri de natură salarială de către organele de control fiscale pentru perioada 1 iulie 2015 și pana la data de 31.03.2022.

Pe cale de consecință, reclamanta a depus o cerere de anulare a obligațiilor înscrise în Decizia de impunere nr. x/25.03.2021, obligații cărora le sunt aplicabile parțial dispozitiile Legii nr. 71/2002 privind amnistia.

Asadar, organul fiscal, în urma analizarii cererii, a dispus:

- prin Decizia nr. 5299/21.07.2022 anularea obligatiilor stabilite prin Decizia de impunere nr. x/25.03.2021 în cuantum de 23.102.425 RON,

- prin Decizia 5299.1/21 .07.2022, anularea obligatiilor fiscale accesorii, în cuntum de 4.963.867 RON și

- prin Decizia nr. 5299.2/21.07.2022 anularea obligatiilor fiscale accesorii reprezentând penalități de întârziere în cuntum de 19.852.442 RON motiv pentru care, în prezent, nu mai subzistă niciun interes in promovarea vreunei căi de atac în ce privește aceaste sume.

Cu referire la suma de 15.698 RON reprezentând TVA, arată faptul că decizia de anulare nr. 5299/21.07.2022 nu se referă și la această sumă și, ca atare, solicită ca instanța să respingă capătul de cerere privind anularea acestei sume, ca neîntemeiat.

Anexat la completarea la întâmpinare a depus și Deciziile de anulare a obligațiilor fiscale principale și accesorii reprezentând penalități de nedeclarare.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate în cadrul cererii de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamanta A. prin lichidator judiciar B. este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele expuse în continuare:

Argumente de fapt și de drept relevante

Reclamanta A. prin lichidator judiciar B., a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘ anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/05.03.2021, precum și anularea tuturor actelor subsecvente emise în baza acesteia, respectiv anularea Proceselor-verbale de sechestru asigurător emise de AJFP Timiș.

Prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamantă, iar împotriva hotărârii instanței de fond a formulat recurs reclamanta A. prin lichidator judiciar B., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Anterior termenului de judecată din data de 28.03.2023, respectiv la 08.08.2022, intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș a depus la dosar Completare la întâmpinare, în cadrul căreia a arătat că, la data de 31.03.2022, a fost publicata in Monitorul Oficial Legea nr. 72/2022 pentru anularea unor obligatii fiscale și pentru modificarea unor acte normative, lege care acordă amnistie fiscală pentru toate obligatiile fiscale principale și accesorii generate de reclasificarea diurnei în venituri de natură salarială de către organele de control fiscale pentru perioada 1 iulie 2015 și pana la data de 31.03.2022.

Pe cale de consecință, reclamanta a depus o cerere de anulare a obligațiilor înscrise în Decizia de impunere nr. x/25.03.2021, obligații cărora le sunt aplicabile parțial dispozitiile Legii nr. 71/2002 privind amnistia iar organul fiscal, în urma analizarii cererii, a dispus:

- prin Decizia nr. 5299/21.07.2022 anularea obligatiilor stabilite prin Decizia de impunere nr. x/25.03.2021 în cuantum de 23.102.425 RON,

- prin Decizia 5299.1/21 .07.2022, anularea obligatiilor fiscale accesorii, în cuntum de 4.963.867 RON și

- prin Decizia nr. 5299.2/21.07.2022 anularea obligatiilor fiscale accesorii reprezentând penalități de întârziere în cuntum de 19.852.442 RON.

Înalta Curte, înainte de a trece la analizarea pe fond a recursului ce face obiectul judecății, având în vedere dispozițiile art. 248 C. proc. civ., va examina cu prioritate excepția lipsei de obiect a recursului, invocată de recurenta-reclamantă, pe care o va respinge, ca nefondată, raportat la soluția dată de instanța de fond prin hotărârea atacată. Față de obiectul acțiunii, ce vizează o decizie de instituire a măsurilor asiguratorii, anularea obligațiilor fiscale ce au stat la baza emiterii acesteia și a actelor subsecvente în speță, prin emiterea Deciziilor nr. 5299, nr. 5299.1 și 5299.2 din data de 21.07.2022, ca urmare a prevederilor Legii nr. 72/2022 privind anularea unor obligații fiscale și pentru modificarea unor acte normative, nu determină ex-officio anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x/05.03.2021 și a actelor subsecvente emise în baza acesteia, ce fac obiectul judecății, astfel că nu poate fi reținută o lipsă de obiect a recursului.

În continuare, Înalta Curte, trecând la analizarea pe fond a recursului declarat în cauză, reține că, față de deciziile emise de organul fiscal pe parcursul judecării recursului, respectiv la data de 21.07.2022, prin care s-au anulat obligațiile fiscale ce au stat la baza emiterii deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii ce face obiectul litigiului, respectiv Deciziile nr. 5299/21.07.2022 privind anularea obligatiilor stabilite prin Decizia de impunere nr. x/25.03.2021 în cuantum de 23.102.425 RON (dosarul de recurs), nr. x/21 .07.2022, privind anularea obligațiilor fiscale accesorii, în cuantum de 4.963.867 RON (dosarul de recurs) și nr. x/21.07.2022 privind anularea obligatiilor fiscale accesorii reprezentând penalități de întârziere în cuntum de 19.852.442 RON (dosarul de recurs), în condițiile în care decizia de instituire a măsurilor asiguratorii ce face obiectul judecății a fost emisă tocmai ca urmare a acestor obligații fiscale, anulate de organul fiscal, instanța de control judiciar apreciază că, raportat la dispozițiile art. 213 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, măsurile asiguratorii dispuse prin Decizia nr. 18/05 martie 2021 nu se mai justifică, motiv pentru care se impune admiterea recursului promovat de recurenta - reclamantă, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii formulate de reclamantă, cu consecința anulării Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. x/05.03.2021 și a tuturor actelor subsecvente emise în baza acesteia.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 248 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepția lipsei de obiect a recursului, ca nefondată și va admite recursul declarat de recurenta- A. S.R.L. prin lichidator judiciar B., va casa sentința recurată și, rejudecând: va admite acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș și, pe cale de consecință, va anula Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/05.03.2021 și toate actele subsecvente emise în baza acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei de obiect a recursului, ca nefondată.

Admite recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. împotriva sentinței civile nr. 540/2021 din 12 octombrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă recurată și rejudecând:

Admite acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș.

Anulează Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. x/05.03.2021 și toate actele subsecvente emise în baza acesteia.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 28 martie 2023.