Decizia nr. 2625/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 385/2021 a Curții de Apel Timișoara

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la data de 15.04.2021, pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, a solicitat anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/05.04.2021; anularea tuturor actelor subsecvente și operațiunilor efectuate în baza Deciziei nr. 31/05.04.2021, inclusiv a Procesului Verbal de sechestru asigurător nr. 12 din 08.04.2021 și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu și reprezentate de taxă de timbru și onorariu avocațial.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 385 din data de 23.06.2021, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, a anulat Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/05.04.2021 și Procesul-verbal de sechestru asigurător nr. x/08.04.2021, emise de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș; a respins în rest acțiunea; a obligat pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș să plătească reclamantei suma de 5637,81 RON cheltuieli de judecată parțiale.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 385 din data de 23.06.2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs se arată că, prima instanță a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 213 alin. (2) din Codul de procedură fiscală întrucât aplicarea unei măsuri asigurătorii nu îngreunează sub nici un aspect activitatea societății câtă vreme societatea a încercat eludarea obligațiilor fiscale în sumă de 3.766.606 RON. Astfel, cât timp societatea a încercat să eludeze plata taxelor nimic nu împiedică această societate să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale în continuare. Cea de-a doua critică a motivelor de recurs se referă la obligarea instituției pârâte la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.637,81 RON către reclamantă, considerând că onorariul este nejustificat de mare.

Apărările formulate în cauză. Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs invocate, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.

Aspecte procedurale. La data de 25.03.2022 intimata-reclamantă a depus note scrise prin care a invocat excepția rămânerii fără obiect a recursului motivat de faptul că recurenta-pârâtă a procedat la ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse prin Decizia nr. 31/05.04.2021 și la ridicarea sechestrului asigurător aplicat asupra bunurilor societății, aplicat prin procesul-verbal de sechestru nr. x/08.04.2021. A depus dovezi în acest sens.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 10 ianuarie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 11 mai 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte va analiza cu prioritate excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei." Sub acest aspect Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă a invocat motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar din expunerea acestora rezultă că criticile formulate pot fi încadrate în motivele de casare invocate. Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului. În continuare, Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes este întemeiată, și, pe cale de consecință, va respinge recursul ca rămas fără interes, pentru următoarele considerente: În primul rând se vor avea în vedere dispozițiile art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., potrivit cărora, una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes. Înalta Curte va avea în vedere că interesul, una din condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, este folosul practic pe care o parte îl urmărește prin declanșarea procedurii judiciare, iar acesta trebuie să fie legitim, născut, direct și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și cu ocazia formulării și susținerii căii de atac. Cu alte cuvinte, aceleași condiții generale necesare exercitării acțiunii civile trebuie îndeplinite și pentru exercitarea recursului, având în vedere că activitatea juridică nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes, context în care se pune problema dacă recurenta-pârâtă mai justifică un interes în susținerea prezentei cereri de recurs. Pentru soluționarea cererii de recurs, relevant este faptul că, la data de 28.12.2021 recurenta-pârâtă a emis Decizia nr. 115 de ridicare a măsurilor asigurătorii, în temeiul art. 213 alin. (7) și art. 214 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, dispuse prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 31 din data de 05.04.2021. În acest context, Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea cererii de recurs prin prisma criticilor invocate, iar recursul apare ca fiind lipsit de interes.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs. Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes. PENTRU ACESTE MOTIVE,