ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 555/2021

Ședința publică din data de 10 martie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 7 noiembrie 2019 pe rolul Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ-Faliment, sub nr. x/2019/a1, reclamanta Administrația Județeană a Finantelor Publice Timiș a formulat cerere de antrenare a răspunderii personale a membrilor organelor de conducere a societății debitoare S.C. De La Banat S.R.L. pentru creanțele înscrise la masa credală și nerecuperate în urma procedurii insolvenței, respectiv a pârâtei A. în calitate de fost administrator social al debitoarei.

Prin sentința comercială nr. 345 din 11 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ-Faliment a admis acțiunea formulată de reclamanta Administrația Județeană a Finantelor Publice Timiș având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale personale a pârâtei A., în calitate de administrator social al debitoarei Societatea De La Banat S.R.L. Giroc, obligând pârâta la plata din averea personală a pasivului debitoarei în sumă de 302.491 RON, îndrituind creditorii să execute silit pârâta pentru creanțele înscrise în tabelul definitiv.

Împotriva acestei sentințe, pârâta A. a declarat apel, solicitând schimbarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de atragere a răspunderii sale patrimoniale.

Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 500/A din 27 octombrie 2020, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta A., împotriva sentinței comerciale nr. 345/11.06.2020 pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu reclamanta intimată Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale; fără cheltuieli de judecată.

Recurenta-pârâtă A. a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub același număr de dosar, la data de 9 decembrie 2020.

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și reținerea cauzei spre rejudecare, iar în rejudecare să dispună respingerea în totalitate a cererii de atragere a răspunderii personale a pârâtei A., fost administrator al societății Societatea De La Banat S.R.L., ca fiind nemotivată, nefondată și nelegală; să constate că toate înscrisurile prevăzute de art. 67 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 au fost depuse la dosarul cauzei atașat cererii de deschidere a procedurii insolvenței și au fost mai apoi puse la dispoziția lichidatorului judiciar; în subsidiar, casarea în tot a hotărârii nr. 500 din 27 octombrie 2020 și trimiterea spre rejudecare.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Intimatele-reclamante nu au depus întâmpinare.

La data de 8 februarie 2021 s-a fixat termen pentru soluționarea recursului în ședință publică la data de 10 martie 2021, întrucât prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii de filtru.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Cererea de chemare în judecată ce formează obiectul prezentului litigiu vizează antrenarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere a societății debitoare S.C. De La Banat S.R.L. pentru creanțele înscrise la masa credală și nerecuperate în urma procedurii insolvenței, respectiv a pârâtei A. în calitate de fost administrator social al debitoarei, cerere care a fost admisă de instanța de fond, soluție menținută și în apel.

Dispozițiile speciale ale legii privind procedura insolvenței reglementează calea de atac împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic.

Conform art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel", iar potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic. Hotărârile curții de apel sunt definitive."

Potrivit art. 342 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 "dispozițiile prezentei legi se completează în măsura în care nu contravin, cu cele ale Codului de procedură și ale C. civ..".

Astfel, dispozițiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Așa fiind, având în vedere că, atât prin Legea privind procedura insolvenței s-a stabilit că singura cale de atac ce poate fi exercitată în cadrul procedurii insolvenței este apelul, în temeiul principiului fundamental de interpretare juridică specialia generalibus derogant, calea de atac extraordinară a recursului este inadmisibilă, hotărârile pronunțate de instanța de apel având caracter definitiv, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Se mai reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Față de cele anterior expuse, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva deciziei civile nr. 500/A din 27 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2021.