ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2298/2021

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, în calitate de creditoare a debitoarei S.C. A.-în faliment, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia să suporte din averea personală suma de 818.858,40 RON, aceasta urmând să intre în averea debitoarei.

Prin sentința civilă nr. 886/sind din 23.11.2020 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Brașov, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, în calitate de creditoare a debitoarei S.C. A. S.R.L. - în faliment, în contradictoriu cu pârâtul B. și în consecință: a fost obligat pârâtul B., să suporte din averea personală suma de 125.291 RON, aceasta urmând să intre în averea debitoarei. S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri către Oficiul Național al Registrului Comerțului.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel pârâtul B. și reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov.

Prin decizia civilă nr. 1042A din 12 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinței civile nr. 886/2020, pronunțată de Tribunalul Brașov. A admis apelul declarat de creditoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov împotriva aceleiași sentințe, pe care a modificat-o în parte, în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, în calitate de creditoare a debitoarei S.C. A. S.R.L. - în faliment, în contradictoriu cu pârâtul B., și în consecință a obligat pârâtul B., să suporte din averea personală suma de 358.055 RON, aceasta urmând să intre în averea debitoarei. A mențiut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Împotriva acestei decizii, B. a declarat recurs, motivele fiind, în esență, următoarele:

Autorul căii de atac arată că instanța de apel a încălcat normele de drept material cuprinse în dispozițiile art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014 privind atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvență și dispozițiile art. 1532 alin. (1) C. civ. privind caracterul cert al prejudiciului, precum și art. 1 alin. (1) C. civ. prin neaplicarea unui principiu de drept.

Intimata - reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Examinând cu prioritate aspectele legate de timbrarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție, reține următoarele:

Recurentul-pârât a atacat o decizie pronunțată de Curtea de Apel Brașov în calea de atac a apelului, prin care a fost admis apelul promovat de intimata-pârâtă, admisă în parte acțiunea formulată și obligat recurentul B. să suporte din averea personală suma de 358.055 RON.

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) teza I coroborate cu cele ale art. 3 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxele fiind datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, iar conform art. 32 și art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, fiind datorate atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile legii.

Înalta Curte constată că recurentului-pârât i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 3.592,78 RON prin adresa emisă la 16 iulie 2021 și comunicată la 22 iulie 2021, astfel cum rezultă din procesul-verbal de comunicare aflat la dosarul de recurs.

Instanța supremă reține că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 deoarece recurentul-reclamant nu se încadrează în niciuna din categoriile scutite de la plata taxei judiciare de timbru conform acestor norme.

Pentru aceste considerente și văzând că până la data soluționării căii de atac formulate, recurentul-pârât nu și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență prevederilor art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 342/Ap din 31 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 342/Ap din 31 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 noiembrie 2021.