ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1430/2019

Ședința publică din data de 20 septembrie 2019

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 31 mai 2017 pe rolul Tribunalului Brașov, sub număr de dosar x/2014, reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov a formulat acțiune în răspundere a administratorului A., întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. (1) lit. a), c), d) și e) din Legea nr. 85/2006, solicitând instanței obligarea pârâtului să suporte pasivul debitoarei B. S.R.L. în valoare de 191.898,68 RON.

Prin sentința civilă nr. 1054/SIND din 25 septembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta-creditoare Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, în contradictoriu cu pârâtul A..

Împotriva acestei sentințe, reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov a declarat apel, iar prin decizia civilă nr. 2127/Ap din 19 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, a fost admis în parte apelul, a fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că a fost obligat pârâtul A. să suporte din averea personală suma de 58.987 RON, aceasta urmând să intre în averea debitoarei S.C. B. S.R.L..

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., pârâtul A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 2127/Ap din 19 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate în ceea ce privește admiterea în parte a apelului formulat de reclamantă.

Intimata-reclamantă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 7 decembrie 2018, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului întocmit.

Recurentul-pârât A. a depus punct de vedere la raportul întocmit în cauză, susținând, în esență, admisibilitatea căii de atac promovate.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Se reține că în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea în limitele competenței atribuite prin lege fiind de ordine publică.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului.

Prezentul litigiu are ca obiect o acțiune prin care s-a solicitat aplicarea procedurii insolvenței reglementată de Legea nr. 85/2006, respectiv angajarea răspunderii potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Or, dispozițiile Legii nr. 85/2006 recunosc numai calea de atac a apelului împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate de judecătorul-sindic.

Potrivit art. 12 din Legea nr. 85/2006, astfel cum a fost modificat prin punctul 3 din Lege nr. 76/2012:

"Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic, iar potrivit tezei a doua a aceluiași articol hotărârile curții de apel sunt definitive.

În actuala reglementare, hotărârile definitive, enumerate în art. 634 alin. (1) pct. 1-6 C. proc. civ., într-o exprimare succintă, sunt acele hotărâri care nu mai pot fi atacate nici cu apel, nici cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru declararea căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor.

Prin urmare, în raport cu dispozițiile legale evocate, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Se reține prioritatea analizării excepției inadmisibilității căii de atac, întrucât, pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Așa fiind, în condițiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei civile nr. 2127/Ap din 19 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei civile nr. 2127/Ap din 19 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2019.