ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1591/2020

Ședința publică din data de 12 martie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 06.10.2016 pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. (în prezent S.C. B. S.R.L.) a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 494/04.08.2016 emise de pârâta D.G.R.F.P. Brașov - Serviciul Soluționare Contestații 1 și a deciziei de impunere nr. x/18.12.2015 emise de Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Brașov, prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații de plată în sumă de 1.659.573 RON, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 34/2017 din 16 februarie 2017, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. (în prezent S.C. B. S.R.L.), în contradictoriu cu pârâtele D.G.R.F.P. Brașov și A.J.F.P. Brașov.

Împotriva sentinței nr. 34/2017 din 16 februarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. B. S.R.L. (fostă S.C. A. SRL), solicitând, în temeiul motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii, astfel cum a fost completată.

Circumscris motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că hotărârea recurată nu este motivată cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 425 alin. (1) C. proc. civ., nu arată motivele și probele avute în vedere la pronunțarea soluției, astfel că nu se poate exercita controlul judiciar, considerentele acesteia fiind insuficiente pentru a justifica soluția din dispozitiv.

Susține că prima instanță doar a reiterat toate motivele din actele administrative fiscale ale celor pârâte.

De asemenea, critică aprecierea instanței în sensul că reclamanta nu a propus proba cu expertiza contabilă pentru a dovedi starea de fapt și, mai mult, faptul că nu a studiat înscrisurile și apărările formulate, iar dacă instanța aprecia că este necesară proba cu expertiza, o putea dispune din oficiu, în baza art. 330 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocă, în esență, interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale referitoare la prescripția vizând dreptul la acțiune al părților și prescripția dreptului organului fiscal de a stabili obligații fiscale.

Intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate, precum și respingerea cererii de obligare a intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta S.C. B. S.R.L. (fostă S.C. A. SRL) a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 494/04.08.2016 emise de D.G.R.F.P. Brașov - Serviciul Soluționare Contestații 1 și a deciziei de impunere nr. x/18.12.2015 emise de Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Brașov, prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații de plată în sumă de 1.659.573 RON.

Examinând cererea de recurs, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă S.C. B. S.R.L. (fostă S.C. A. SRL) a întemeiat-o în drept și pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea recurată urmând a fi analizată din această perspectivă.

Examinând hotărârea recurată din perspectiva acestui motiv de casare, Înalta Curte constată că, în speță, prin considerentele hotărârii recurate au fost redate integral susținerile din întâmpinarea formulată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov în primă instanță și depusă în vol. II al dosarului de fond, de la fila x la fila x, fără a cuprinde elementele logico-juridice ce au condus instanța la pronunțarea soluției date.

Dincolo de acest aspect, Înalta Curte constată că prima instanță nu a răspuns nici argumentelor și susținerilor reclamantei formulate prin cererea de chemare în judecată și prin celelalte înscrisuri depuse la dosar.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Motivarea hotărârii judecătorești, respectiv a soluțiilor pronunțate, trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanță, dar și că soluțiile adoptate de către instanțele judecătorești se întemeiază pe un raționament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanța a pronunțat o soluție justă, în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei și temeiurile de drept aplicabile.

Întrucât legiuitorul prevede cu titlu imperativ obligația motivării hotărârilor judecătorești într-un mod care să corespundă exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum și exigențelor art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și care să facă posibil controlul de legalitate a hotărârii recurate de către instanța de recurs, Înalta Curte constată că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În raport cu această soluție nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurent, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei.

Față de soluția dată recursului, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă urmează a fi avută în vedere de instanța de fond, care va soluționa cauza în rejudecare.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de S.C. B. S.R.L. (fostă S.C. A. SRL) împotriva sentinței nr. 34/2017 din 16 februarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.C. B. S.R.L. (fostă S.C. A. SRL) împotriva sentinței nr. 34/2017 din 16 februarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 martie 2020.