ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1494/2025

Ședința publică din data de 21 octombrie 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Roșiorii de Vede sub nr. x/2022 din data de 28.03.2022, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin reprezentant legal B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare utilaje agricole încheiat la data de 11.04.2011, cu consecința repunerii părților în situația anterioară, contractul fiind încheiat în forma simplificată în sensul că nu există contract scris între părți, obligarea pârâtei la plata sumei de 23002 RON reprezentând diferență din avans de restituit în cuantum de 17200 RON și 5802 RON, reprezentând actualizare suma cu indicele de inflație.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1549 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1287 din data de 13 septembrie 2022, Judecătoria Roșiorii de Vede a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.

A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., având ca obiect rezoluțiune contract de vânzare-cumpărare și repunerea părților în situația anterioară.

A dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare utilaje agricole, încheiat la data de 13.04.2011, în formă simplificată, între pârâta C. S.R.L., în calitate de vânzător și reclamanta A. S.R.L., în calitate de cumpărător.

A dispus repunerea părților în situația anterioară și a obligat pârâta să-i restituie reclamantei suma de 17200 RON reprezentând diferență avans nerestituit, sumă ce se va actualiza cu indicele inflației.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2415 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, 1415 RON reprezentând taxă de timbru și 1000 RON onorariu avocat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S.C. C. S.R.L..

Prin decizia civilă nr. 271/19.04.2023 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. x/2022 a fost respins ca neîntemeiat apelul declarat de pârâta C. S.R.L. în contradictoriu cu reclamanta A. S.R.L..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C. S.R.L..

Prin încheierea din data de 03.11.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a fost suspendată judecata recursului privind pe recurenta-pârâtă C. S.R.L., în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Tribunalului Teleorman, secția civilă.

La data de 20.02.2024, sentința civilă nr. 84/24.11.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023 a rămas definitivă, prin neapelare, potrivit adresei emise în data de 13.09.2024 de către Tribunalul Teleorman.

Niciuna dintre părți nu a formulat cerere de repunere pe rol, conform art. 415 pct. 1 C. proc. civ.

În ședința publică din data de 20.09.2024, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a invocat excepția perimării recursului și a reținut cauza în pronunțare asupra acesteia.

Prin decizia civilă nr. 275 din 20 septembrie 2024, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis excepția perimării recursului și a constat perimată cererea de recurs privind pe recurenta pârâtă C. S.R.L.

Reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs împotriva acestei decizii, care a fost înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind înregistrat pe rolul secției a II-a Civilă a instanței supreme.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în motivare, recurenta-reclamantă a susținut, în esență, următoarele: corelativ aprecierii unilaterale a instanței asupra aplicării suspendării facultative prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., curții de apel îi revenea obligația de a verifica dacă în speță mai subzistă motivele avute în vedere la pronunțarea suspendării cauzei prin încheierea de suspendare pronunțată în ședință publică din 03.11.2023 și de a dispune, din oficiu, reluarea judecății după pronunțarea hotărârii preliminare, nefiind îndeplinite cerințele prescrise de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ. pentru aplicarea sancțiunii perimării.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. prevede cazul în care prin hotărârea dată instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Din argumentarea cererii de recurs, se constată că recurenta a invocat încălcarea dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., însă susținerile acesteia nu sunt fondate.

Astfel, se constată că prin încheierea din 3 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a fost suspendată judecata recursului privind pe recurenta-pârâtă C. S.R.L., în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Tribunalului Teleorman, secția civilă, ulterior, prin decizia atacată în cauza pendinte, instanța constatând perimată cererea de recurs.

Se reține că, potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți, iar, conform art. 413 alin. (2) din același cod "suspendarea va dura până când hotărârea pronunțată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă".

Dosarul nr. x/2023 al Tribunalului Teleorman, în raport cu care a fost suspendată cauza, a fost soluționat prin sentința civilă nr. 84/24.11.2023, care a rămas definitivă, prin neapelare, la data de 20.02.2024, așa cum rezultă din adresa emisă în data de 13.09.2024 de către Tribunalul Teleorman și cum a reținut, de altfel, curtea de apel.

În speță, se constată că de la data rămânerii definitive, prin neapelare, a sentinței civile nr. 84/24.11.2023 pronunțate în dosarul nr. x/2023, când a încetat cauza de suspendare a cursului judecății, recurenta din prezenta cauză a avut posibilitatea de a formula cerere de repunere pe rol a cauzei și de a solicita continuarea judecății.

Faptul că suspendarea judecății, dispuse în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. are caracter facultativ, nu impune repunerea pe rol a cauzei, din oficiu, așa cum susține recurenta, în condițiile în care părțile interesate nu și-au manifestat voința în acest sens.

De altfel, dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.

În acest context, trebuie evidențiate și cele reținute în paragraful 53 al Deciziei nr. 2 din 31 ianuarie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, în sensul că "(...) în cazul suspendării facultative clasice instanța nu este obligată să urmărească finalizarea celuilalt proces, care privește raporturi juridice între aceleași părți litigante, acestea din urmă fiind datoare să țină sub observație respectivul proces și să ceară în timp util repunerea cauzei pe rol, sub sancțiunea intervenirii perimării cererii lor".

Dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.".

Perimarea reprezintă o sancțiune procedurală care se răsfrânge asupra întregii cauze, fiind determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului, având un caracter mixt, de sancțiune procedurală și de prezumție de desistare. Pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Așadar, în caz de suspendare facultativă a judecății pentru motivul prevăzut de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât suspendarea durează numai până când hotărârea pronunțată în cauza care a impus suspendarea rămâne definitivă, cum precizează alin. (2) al aceluiași articol, odată cu rămânerea definitivă a acelei hotărâri, suspendarea încetează și cursul perimării se reia împotriva părții care nu a cerut redeschiderea judecății.

În speță, întrucât de la data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 84/24.11.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023, respectiv de la data de 20.02.2024, prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de șase luni, din vina părților, nefiind formulată nicio cerere de repunere pe rol și neîndeplinindu-se niciun act de procedură în vederea judecării recursului, se constată că prelungirea suspendării după dispariția cauzei ce a determinat-o conduce la perimare, sancțiune procedurală aplicată în mod corect de curtea de apel.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 275 din 20 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 275 din 20 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2025.