ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1439/2025

Ședința publică din data de 15 octombrie 2025

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 28.12.2021, reclamanta A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâții B. S.R.L., C. S.R.L.) și D. a solicitat ca în temeiul art. 1246 și urm. C. civ., coroborate cu art. 1179, art. 1225 si art. 1235 C. civ. să se constate nulitatea absolută a contractelor nr. x din 07.01.2019 (având ca obiect vânzare-cumpărare autoturisme) și nr. 2 din 07.01.2019 (având ca obiect prestări servicii service auto) ambele încheiate intre B. S.R.L., C. S.R.L.) și D. pentru cauză ilicită.

E. S.A. a formulat cerere de intervenție principală, în interes propriu, în contradictoriu cu A. S.R.L, B. S.R.L., C. S.R.L.) și D., solicitând anularea contractului nr. x din 07.01.2019 și a contractului nr. x din 07.01.2019.

Prin sentința civilă nr. 260 din 09.03.2023 s-a admis excepția lipsei de interes a cererii de chemare în judecată având ca obiect constatare nulitate act și a cererii de intervenție principală și s-a respins ca lipsite de interes cererea de chemare în judecată și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenient- principal E. S.A.

Împotriva acestei sentințe, a formulat apel E. S.A.

Prin decizia civilă nr. 142/LP din 30 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți a fost admis apelul declarat de E. S.A., în contradictoriu cu A. S.R.L., și intimații-pârâți B. S.R.L., C. S.R.L. și D.. A fost anulată sentința civilă nr. 260 din 09.03.2023 pronunțată de Tribunalul Constanța și trimisă cauza spre rejudecare Tribunalului Constanța.

Împotriva acestei decizii, au formulat recurs B. S.R.L., C. S.R.L. și D..

Motivele de recurs formulate de B. S.R.L. sunt, în esență, următoarele:

Recurenta-pârâtă susține că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., decizia recurată fiind nemotivată. Potrivit recurentei, curtea de apel nu a indicat care este obiectul cererii în accepțiune proprie, care este situația de fapt reținută, pe baza căror probe și-a format convingerea și nici motivele pentru care a înlăturat cererile părților.

Totodată, recurenta arată că intimata-reclamantă a solicitat prin cererea de chemare în judecată strict constatarea nulității absolute a contractelor nr. x și 2 din 07.01.2019, temeiurile de drept invocate fiind prevederile art. 1235, art. 1238 alin. (2), art. 2324 și art. 2285 C. civ.. Potrivit recurentei, nu există nicio referire la prevederile art. 1562 și art. 1564 C. civ. și nu s-a făcut vorbire despre revocarea celor două contracte sau despre inopozabilitate față de reclamantă. Așadar, un intervenient nu poate schimba obiectul determinat al cererii de chemare în judecată și nici temeiul juridic al cererii, sens în care, reținerile instanței de apel sunt nelegale, conchide recurenta. În opinia acesteia, aceste susțineri ale intimatei interveniente E. în fața instanței de apel încalcă prevederile art. 478 alin. (2) și (3) C. proc. civ., iar instanța de apel, neînlăturând criticile formulate de B. cu privire la acest aspect, a încălcat dispoziții procedurale imperative.

Sub un alt aspect, recurenta susține că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază. Potrivit autoarei căii de atac, instanța de apel nu justifică în considerentele expuse care sunt motivele pentru care a apreciat că hotărârea instanței de fond este nefondată și care sunt motivele pentru care instanța de fond ar fi trebuit să aprecieze că demersul reclamantei și al intervenientei prezintă interes raportat la dispozițiile art. 33 C. proc. civ.. Mai arată recurenta că instanța de apel trebuia să justifice de ce a reținut că intervenienta a invocat în mod legal aplicabilitatea dispozițiilor 1562 C. civ., având în vedere că acestei părți îi este interzis să schimbe obiectul și temeiul juridic al cauzei.

Sub un ultim aspect, recurenta susține că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 1562 C. civ., reținând în mod nelegal că acest temei juridic a fost indicat prin cererea de chemare în judecată, deși cererea introductivă nu aparține intimatei E.. De asemenea, fără nicio legătură cu dezlegările anterioare, instanța de apel a impus instanței de fond verificări în legătură cu dosarul execuțional nr. x/2021 al BEJ F., verificări ce au fost făcute de instanțele legal învestite potrivit art. 712 C. proc. civ., finalizate cu respingeri definitive ale tuturor contestațiilor la executare, conchide recurenta.

În drept, recurenta-pârâtă a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Motivele de recurs formulate de C. S.R.L. sunt, în esență, următoarele:

Recurenta-pârâtă susține că instanța de apel a pronunțat decizia recurată cu încălcarea principiului contradictorilității, prevăzut de art. 14 alin. (6) C. proc. civ., a principiului aflării adevărului, reglementat de art. 22 alin. (2) C. proc. civ. și dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 C. proc. civ. și art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În continuare, recurenta prezintă considerații teoretice privind principiile procesuale încălcate și doctrină relevantă în materie. Potrivit autoarei recursului, instanța de apel nu a pus în discuția părților necesitatea dovedirii încetării executării silite din dosarul execuțional nr. x/2021, dar și-a întemeiat soluția pe însăși lipsa dovezii încetării executării silite.

Printr-o altă critică, recurenta susține că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază. În opinia recurentei, prin admiterea apelului formulat de intervenienta E., curtea de apel a concluzionat că excepția lipsei de interes reținută de prima instanță este neîntemeiată, însă nu prezintă raționamentul juridic în baza căruia a ajuns la această concluzie. Mai arată recurenta că instanța de apel nu a motivat de ce argumentele expuse de către aceasta sunt neîntemeiate și de ce E. justifică un interes prin susținerea cererii de intervenție principală.

În drept, recurenta-pârâtă a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Motivele de recurs formulate de D. sunt, în esență, următoarele:

Recurentul susține că decizia recurată încalcă prevederile art. 703 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. coroborat cu art. 224 C. proc. civ.. În acest sens, recurentul arată că în unicul paragraf destinat motivării, instanța de apel a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada încetării executării silite în cadrul dosarului execuțional nr. x/2021, deși respectivul dosar a încetat de drept, în temeiul art. 703 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., sens în care nu era nevoie ca executorul judecătoresc ori alt organ de executare să emită un act de executare în acest sens. Cu privire la acest aspect, autorul recursului face trimitere la situația de fapt reținută în dosarul execuțional nr. x/2021 și arată că prin sentința civilă nr. 6076 din 27.05.2022 a Judecătoriei Constanța, rămasă definitivă, s-a dispus respingerea contestației la executare formulată de E.. Prin urmare, intimata intervenientă nu mai are niciun interes cu privire la anularea celor două contracte, conchide recurentul.

De asemenea, mai arată recurentul, împrejurarea potrivit căreia încetarea executării silite nu ar fi fost dovedită reprezintă un aspect pe care instanța de apel s-a pronunțat fără să-l pună în discuția părților. Autorul căii de atac redă în susținerea acestei critici prevederile art. 224 C. proc. civ. și concluzionează că aspectul referitor la încetarea executării silite nu a fost invocat niciodată în cercetarea procesuală sau în etapa dezbaterilor de către instanță, ci a fost luat în considerare doar cu ocazia pronunțării soluției. Potrivit recurentului, pronunțarea asupra unei chestiuni care nu a fost pusă în discuția părților reprezintă o încălcare a principiului contradictorialității și a dreptului la apărare.

Totodată, recurentul susține că instanța de apel nu a examinat în mod real apărările invocate de către acesta, pronunțând decizia recurată cu încălcarea dreptului la un proces echitabil și a îndatoririi judecătorilor de a soluționa o cerere. Se mai arată de către autorul recursului că decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea prederilor art. 477 C. proc. civ. referitoare la limitele efectului devolutiv al apelului. Potrivit recurentului, intimata-intervenientă E. nu a învestit instanța de control judiciar cu stabilirea faptului că executarea silită în dosarul nr. x/2021 a încetat, sens în care decizia a fost pronunțată cu depățirea limitelor investirii.

Printr-o altă critică, recurentul susține că instanța de apel nu a motivat concluzia conform căreia E. ar justifica un interes, prin raportare la susținerile și apărările părților. Recurentul redă prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și arată că deciziei recurate îi lipsesc o parte din elementele hotărârii judecătorești astfel cum sunt reglementate de legiuitor, respectiv, motivele de fapt și de drept pe care ar fi trebuit să se întemeieze soluția de anulare a sentinței civile nr. 260 din 09.03.2023 a Tribunalului Constanța. În opinia recurentului, decizia recurată nu reflectă modul în care instanța de apel a analizat motivele invocate de părți, ci cuprinde doar motivul de apel invocat de către E.. Instanța de apel nu a avut o contribuție proprie la stabilirea situației de fapt și de drept deduse judecății, preluând ca atare conținutul actelor redactate de părți în cauză, conchide recurentul.

În drept, recurentul-pârât a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimatele au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Cu titlu prealabil, față de faptul că atât recurentele-pârâte C. S.R.L. și B. S.R.L., cât și recurentul-pârât D. au invocat nemotivarea deciziei recurate, indicând în memoriul de recurs motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va analiza în mod unitar cele trei recursuri sub acest aspect.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că obligația de motivare a hotărârii reprezintă unul dintre aspectele esențiale ale dreptului la un proces echitabil, constând în dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, corelativ cu obligația instanței ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv.

Obligația instanței de motivare a hotărârii judecătorești, în acord cu dispozițiile art. 425 C. proc. civ., presupune o analiză critică atât asupra probelor administrate, cât și asupra argumentelor și apărărilor părților care, având un caracter esențial, pot determina ori, cel puțin, influența soluția adoptată. Lipsa unei astfel de analize poate constitui o nemotivare a hotărârii, deoarece ea semnifică lipsa unei analize complete a cauzei ori o analiză insuficientă care este de natură să afecteze necesitatea asigurării unei proceduri echitabile și să răspundă imperativului aflării adevărului în cauză.

Este de subliniat că motivarea hotărârii este o componentă a principiului dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 paragraful 1 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, în același timp, o garanție procesuală care permite exercitarea controlului judiciar al unei hotărâri judecătorești, fiind de natură să înlăture orice arbitrariu și să convingă părțile în litigiu de temeinicia și legalitatea unei hotărâri.

Prin urmare, nemotivarea, în oricare din ipotezele menționate de art. 488 alin. (1) pct. 6 din același cod constituie un viciu de formă care atrage nulitatea hotărârii, cu consecința casării acesteia și trimiterea cauzei spre o nouă judecată.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține fondate criticile recurentei-pârâte B. S.R.L., prin care arată că instanța de apel nu a indicat care este situația de fapt reținută, pe baza căror probe și-a format convingerea și nici motivele pentru care a înlăturat cererile părților.

Astfel, instanța supremă constată că din considerentele deciziei recurate nu rezultă că instanța de apel a analizat apărările recurentei-pârâte raportat la temeiurile legale invocate, precum și probele administrate în cadrul litigiului, curtea de apel rezumându-se la a arăta că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 33 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte reține întemeiate susținerile recurentei-pârâte C. S.R.L. prin care afirmă că instanța de apel nu a expus propriul raționament cu privire la concluzia că intimata E. ar justifica un interes în cauză, prin raportare la susținerile și apărările tuturor părților. Se observă că instanța de apel a preluat suținerile formulate de intimata-intervenientă, deși se impunea completarea considerentelor cu argumente care să reflecte mecanismul logico-juridic prin care s-a format convingerea judecătorului care a determinat soluția din dispozitiv.

De aceea, este corectă și afirmația recurentului-pârât D. că decizia atacată nu răspunde în fapt și în drept la toate apărările acestuia și nu este în concordanță cu probele administrate în cauză, din considerente lipsind examinarea susținerilor părții și punctul de vedere al instanței față de fiecare critică relevantă și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția anulării sentinței primei instanțe.

În atare situație, cercetarea apărărilor părților și a cauzei a fost formală, fiind rezumată la concluzia lipsei dovezilor încetării executării silite din dosarul execuțional, instanța reținând doar " Totodată, în speță nu s-a făcut dovada încetării executării silite in cadrul dosarului execuțional x/2021 ce se desfășoară in baza încheierii de încuviințare de executare silită nr. x/01.10.2021 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2021 raportat la titlul executoriu constanța în sentința civila nr. 893/12.08.2021 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2021-debitor D.. În consecință, Curtea reține ca sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 33 Cod procedură…", însă a lipsit un examen efectiv al aspectelor deduse judecății de părți în apel.

Față de lipsa indicării unor motive în hotărârea recurată care să fie în concordanță cu argumentele părților, probele administrate și dispozițiile legale incidente, instanța de recurs nu poate exercita controlul de legalitate asupra acesteia, astfel că se impune casarea hotărârii și în temeiul art. 497 C. proc. civ., trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței care a pronunțat hotărârea casată.

O hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze la susținerile și apărările părților, la probatoriul administrat, precum și la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății.

Or, prin nemotivarea hotărârii, recurenților-pârâți li s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată, revenind instanței de apel, în rejudecare, rolul reexaminării depline a cauzei.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza I și al art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de de recurentele-pârâte B. S.R.L., C. S.R.L. și D. împotriva deciziei civile nr. 142/LP din 30 mai 2024 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Față de efectele casării deciziei atacate în temeiul pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., criticile subsumate pct. 5 și pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu se mai impun a fi analizate în această etapă procesuală, urmând a fi examinate în contextul unei cercetări complete a cauzei de către instanța devolutivă de control judiciar.

În rejudecare, instanța de apel, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale și în limitele efectului devolutiv al apelului, va analiza temeiurile legale invocate raportat la apărările recurenților și va pronunța o hotărâre prin care va răspunde acestor apărări într-o formă clară și precisă. Totodată, potrivit art. 501 alin. (3) C. proc. civ., după casare, instanța de fond va judeca din nou, în limitele casării și ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurentele-pârâte B. S.R.L., C. S.R.L. și D. împotriva deciziei civile nr. 142/LP din 30 mai 2024 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2025.