ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1491/2025

Ședința publică din data de 21 octombrie 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr. x/2022 la data de 28.10.2022, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate încetarea contractului de vânzare-cumpărare gaze naturale nr. 2496GRP/18.08.2021 prin reziliere, începând cu data de 15.11.2021, iar în consecință să se dispună plata sumei de 865.635,75 RON cu titlul de sume compensatorii egale cu valoarea gazelor naturale contractate și nepreluate din culpa pârâtei B. S.A., conform facturii nr. x/23.11.2021, plata sumei de 727.425 RON cu titlul de taxa pe valoare adăugată, calculată pentru nepreluarea din culpa cumpărătorului, a gazelor naturale contractate, conform facturii nr. x/23.11.2021, plata sumei de 53.842,54 RON reprezentând dobânda de întârziere egală cu nivelul dobânzii pentru neplata la termen a obligațiilor de plată la bugetul de stat consolidat, calculată de la data scadentă până la data de 15.10.2022, conform facturii nr. x/23.11.2021 privitoare la sumele compensatorii egale cu valoarea gazelor naturale contractate și nepreluate din culpa pârâtei B. S.A., plata sumei de 979,16 RON reprezentând daune interese moratorii pentru factura de avans, calculată între data scadentă și data stornării facturii nr. x/22.10.2021, plata în continuare a dobânzii de întârziere egală cu nivelul dobânzii pentru neplata la termen a obligațiilor de plata la bugetul de stat consolidat, calculată de la data de 15.10.2022, până la achitarea integrala a debitului, aferentă facturii nr. x/23.11.2021 privitoare la sumele compensatorii egale cu valoarea gazelor naturale contractate și nepreluate din culpa pârâtei B. S.A.; totodată, să se constate încetarea contractului de vânzare-cumpărare gaze naturale nr. 2497GRP/18.08.2021, prin reziliere, începând cu data de 15.11.2021, iar în consecință să se dispună plata sumei de 1.319.739,75 RON cu titlul de sume compensatorii egale cu valoarea gazelor naturale contractate și nepreluate din culpa pârâtei B. S.A., conform facturii nr. x/19.01.2022, plata sumei de 210.714,75 RON cu titlul de taxă pe valoare adăugată, calculată pentru nepreluarea din culpa cumpărătorului, a gazelor naturale contractate, conform facturii nr. x/19.01.2022, plata sumei de 67.042,78 RON reprezentând dobânda de întârziere egală cu nivelul dobânzii pentru neplata la termen a obligațiilor de plată la bugetul de stat consolidat, calculată de la data scadentă până la data de 15.10.2022, conform facturii nr. x/19.01.2022, privitoare la sumele compensatorii egale cu valoarea gazelor naturale contractate și nepreluate din culpa pârâtei B. S.A., plata sumei de 1.660,32 RON reprezentând daune-interese moratorii pentru factura de avans, calculată între data scadentă și data stornării facturii nr. x/04.11.2021, plata în continuare a dobânzii de întârziere egala cu nivelul dobânzii pentru neplata la termen a obligațiilor de plata la bugetul de stat consolidat, calculată de la data de 15.10.2022, până la achitarea integrală a debitului, aferentă facturii nr. x/19.01.2022 privitoare la sumele compensatorii egale cu valoarea gazelor naturale contractate, plata sumei de 638.583,75 RON cu titlul de sume compensatorii egale cu valoarea gazelor naturale contractate și nepreluate din culpa pârâtei B. S.A., conform facturii nr. x/24.11.2021, plata sumei de 101.958,75 RON cu titlul de taxă pe valoare adăugată, calculată pentru nepreluarea din culpa cumpărătorului, a gazelor naturale contractate, conform facturii nr. x/24.11.2021, plata sumei de 39.592,19 RON reprezentând dobânda de întârziere egală cu nivelul dobânzii pentru neplata la termen a obligațiilor de plată la bugetul de stat consolidat, calculată de la data scadentă până la data de 15.10.2022, conform facturii nr. x/24.11.2021, privitoare la sumele compensatorii egale cu valoarea gazelor naturale contractate și nepreluate din culpa pârâtei B. S.A., plata sumei de 42,58 RON reprezentând daune-interese moratorii pentru factura de avans, calculată între data scadentă și data stornării facturii nr. x/22.10.2021, plata în continuare a dobânzii de întârziere egală cu nivelul dobânzii pentru neplata la termen a obligațiilor de plată la bugetul de stat consolidat, calculată de la data de 15.10.2022, până la achitarea integrală a debitului, aferentă facturii nr. x/24.11.2021 privitoare la sumele compensatorii egale cu valoarea gazelor naturale contractate; obligarea pârâtei B. S.A. la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1164, art. 1170, art. 1270, art. 1272, art. 1350, art. 1516, art. 1523, art. 1535, art. 1538 din C. civ., art. 95, art. 113, alin. (3) din C. proc. civ., art. 2, art. 3 alin. (3), art. 4 alin. (2), art. 8 alin. (1), alin. (3), alin. (7), alin. (9) lit. a), alin. (11), art. 12 alin. (1) lit. c), art. 13 alin. (2) lit. e), art. 15 din contractul de vânzare-cumpărare gaze naturale nr. 2496/C./18.08.2021 și art. 2, art. 3 alin. (3), art. 4 alin. (2), art. 8 alin. (1), alin. (3), alin. (7), alin. (9) lit. a), alin. (11), art. 12 alin. (1) lit. c), art. 13 alin. (2) lit. e), art. 15 din contractul de vânzare-cumpărare gaze naturale nr. 2497/C./18.08.2021.

Prin sentința civilă nr. 107/14.03.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtă și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Tulcea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea la 24.03.2023, sub același număr de dosar.

La data de 10.05.2023, respectiv 11.05.2023, societatea D. S.A., respectiv E. S.A., au formulat, fiecare, câte o cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtei B. S.A., prin care au solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție accesorie, precum și respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă, fiind invocate, în drept, dispozițiile art. 61 alin. (3) și art. 63 C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 824/04.07.2023 instanța a dispus respingerea cererilor de intervenție formulate de E. S.A. și D. S.A., ca inadmisibile.

Prin sentința civilă nr. 1382/28.11.2023, Tribunalul Tulcea a respins acțiunea formulată de formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., având ca obiect reziliere contract, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel A. S.A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, la 21.05.2024, sub același număr de dosar.

La data de 10.09.2024, F. S.A., în temeiul art. 61 alin. (3) si art. 63 și urm. C. proc. civ., a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul intimatei pârâte B. S.A..

La termenul din 13.11.2024, instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție accesorie a F. S.A.

Prin decizia civilă nr. 208/LP din 13 noiembrie 2024, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.A., ca nefondat; totodată, a admis cererea de intervenție accesorie în interesul intimatei formulată de intervenienta F. S.A.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. S.A. a declarat recurs, indicând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, casarea deciziei cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Constanța.

Criticile recurentei au fost, în esență, următoarele:

Instanța de apel a interpretat în mod eronat prevederile contractuale în baza cărora încetarea de drept poate deveni incidentă, lipsind de utilitate însuși faptul generator al încetării de drept - pierderea licenței de furnizor de gaze naturale.

În mod judicios, sancțiunea încetării de drept a contractelor în baza art. 16 alin. (1) lit. c) intervine și produce efecte juridice numai la momentul la care licența pârâtei a fost retrasă și nu de la un moment anterior.

În altă interpretare s-ar da aptitudinea de motiv de încetare de drept unor aspecte care excedează clauzei contractuale astfel cum ea a fost concepută și contrar dispozițiilor și scopului acesteia - aceea de a interveni la momentul la care s-a împlinit circumstanța/faptul pe care aceasta o descrie/prevede.

Sintetizând, a menționat recurenta, clauza prevăzută la art. 16 alin. (1) lit. c) din contracte nu poate fi activată și aplicată în lipsa clară și obiectivă a documentului care atestă retragerea licenței de furnizare a gazelor naturale.

În acest context se arată că licența de furnizare deținută de B. S.A. a fost retrasă prin Decizia ANRE din data de 17.11.2021, iar faptul că prin Adresa nr. x/12.11.2021, A. a transmis pârâtei că pot deveni incidente prevederile art. 16 alin. (1) lit. c), nu poate fi interpretat ca fiind o notificare privind încetarea de drept atâta timp cât Decizia ANRE de retragere a licenței nu a fost emisă. Este eronată, astfel, interpretarea pe care instanța a dat-o Adresei nr. x/12.11.2021, în sensul că aceasta ar fi o notificare de încetare de drept a contractelor pe motiv de pierdere a licenței.

Așa fiind, recurenta a apreciat că instanța a interpretat greșit norma contractuală și, totodată, a conferit acesteia efecte prematur, anterior existenței deciziei de retragere a licenței.

În opinia recurentei, contractele nu pot înceta în altă modalitate decât prin reziliere și în mod culpabil, motiv pentru care devin incidente prevederile clauzei penale contractuale în baza căreia sunt întemeiate pretențiile A..

Instanța a interpretat greșit care este motivul legal și temeinic de încetare a contractelor, fiind reținut în mod eronat faptul că cele două contracte au încetat de drept.

S-a susținut, de asemenea, incidența clauzei penale prevăzute la art. 3 alin. (3) din contracte, subliniindu-se că, potrivit prevederilor contractuale (art. 16 lit. e), dreptul de a notifica rezilierea contractelor este conferit părții care nu este în culpă "la simpla neexecutare", nefiind condiționată neexecutarea de un anumit număr de abateri.

Mai arată recurenta că nu poate fi de acord cu interpretarea dată de instanță prevederilor referitoare la rezilierea contractelor, în sensul că ar fi necesare mai multe acte de neexecutare.

De asemenea, este eronată interpretarea art. 1551 din C. civ., acest text neavând scopul de a acorda debitorului posibilitatea să nu își execute obligațiile contractuale, din contră scopul textului este acela de a proteja creditorul chiar și împotriva unor neexecutări "de mică însemnătate."

Intimata-pârâtă a transmis întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului în raport de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., solicitând, în principal, anularea acestuia, iar, în subsidiar, respingerea căii de atac.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a o admite și, în consecință, va anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare

Conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Totodată, potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. (3) al aceluiași articol stipulează că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate impune încadrarea lor în unul dintre motivele expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, autorul acestuia trebuind să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege.

În speță, deși recurenta susține în cuprinsul cererii formulate o serie de critici încadrate de aceasta în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se constată că aceste observații aduse deciziei atacate reprezintă doar o succesiune de fapte și afirmații prin care se tinde la interpretarea clauzelor contractelor. Recurenta își exprimă simpla nemulțumire față de modalitatea în care instanța de apel a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată în raport de probele administrate și de stabilirea situației de fapt reținută în cauză.

Astfel, criticile recurentei, prin care s-a arătat, în esență, că instanța de apel a interpretat în mod eronat prevederile contractuale în baza cărora încetarea de drept este incidentă și că Adresa recurentei nr. x/12.11.2021, prin care s-a transmis pârâtei că pot deveni incidente prevederile art. 16 alin. (1) lit. c), nu poate fi interpretată ca fiind o notificare privind încetarea de drept, atâta timp cât Decizia ANRE de retragere a licenței nu a fost emisă, nu se pot constitui în niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de actuala reglementare, din moment ce în susținerea acestora recurenta se raportează la modul de interpretare a contractului de către instanța de apel și la reținerea unei situații de fapt care nu se coroborează cu probele.

Prin criticile formulate, recurenta face trimitere la situația de fapt reținută de către curtea de apel și la modul în care instanța de prim control judiciar a înțeles să interpreteze înscrisurile dosarului. Or, modul de interpretare a probelor și situația de fapt nu pot forma obiectul recursului.

Totodată, trebuie subliniat că interpretarea contractului într-o manieră neconformă sensului reieșit din acordul părților, precum și evaluarea relațiilor dintre entitățile juridice aflate în conflict, constituie o ipoteză de analiză corelată a probelor. Stabilirea adevăratei voințe a părților contractante constituie un aspect al etapelor devolutive, iar nu al controlului de legalitate, pentru că doar în valorificarea probelor propuse și încuviințate se poate stabili care a fost conduita părților. Or, în recurs instanța nu poate constata o altă situație de fapt decât cea configurată de către instanța de apel.

În speță, se observă că sub pretextul unor pretinse interpretări eronate a clauzelor contractuale asumate prin convenție, recurenta, relatând opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanța de prim control judiciar, tinde la schimbarea situației de fapt stabilite, ceea ce nu este permis la acest moment procesual.

În realitate recurenta este nemulțumită de concluzia la care a ajuns instanța de apel cu privire la clauza contractuală prevăzută la art. 16 lit. c) (retragerea licenței), respectiv cu privire la incompatibilitatea acestei clauze cu angajarea răspunderii contractuale prevăzută de art. 15 din contracte coroborat cu art. 1350 C. civ.

Or, trebuie reamintit că întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la concluzia la care a ajuns instanța cu referire la metoda de interpretare a contractului, precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Este de subliniat că, în condițiile în care criticile care vizează nemulțumirea recurentei față de reținerea instanței de apel a unei încetări contractuale, potrivit art. 16 lit. c) din contracte, astfel cum și-a manifestat voința reclamanta apelantă prin notificarea de încetare a contractelor din data de 12.11.2021, aduc în dezbatere chestiuni de netemeinicie, celelalte susțineri evidențiate în cererea de recurs referitoare la rezilierea contractelor nu prezintă nicio relevanță în economia prezentei căi extraordinare de atac.

Oricum, și acest set de critici privind rezilierea contractelor antamează chestiuni de netemeinicie, întrucât, deși recurenta indică dispozițiile art. 1551 din C. civ., în realitate, este nemulțumită de modul în care instanța de apel a interpretat clauzele contractelor a căror reziliere a fost solicitată.

Din economia criticilor formulate prin cererea de recurs, se desprinde ideea că, invocând pretinsa încălcare a unor dispoziții legale, recurenta urmărește să obțină o reinterpretare a clauzelor contractuale în sensul dorit de aceasta, însă o atare critică nu se încadrează în motivul de casare privind încălcarea unor norme de drept material, dar nici în celelalte motive de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Toate susținerile recurentei se constituie într-o înșiruire de aprecieri personale care nu au valența unor critici de nelegalitate, relevând, în realitate, doar nemulțumirea acesteia față de examinarea probelor și față de soluția dată de instanța de apel, aspecte care nu pot fi circumscrise niciunuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, întrucât recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să impună aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 208/LP din 13 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 208/LP din 13 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2025.