ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 143/2026

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2026

Deliberând asupra cererii de revizuire, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 09.04.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună rezilierea contractului de închiriere nr. x/31.10.2018, pentru neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor contractuale asumate de pârâtă, în calitate de locatar, potrivit art. 6.1 pct. 1 din contract, obligarea pârâtei la plata chiriilor restante până la 30.11.2020, data încetării contractului prin ajungere la termen, precum și a dobânzii contractuale de 1%/zi de întârziere, calculată conform art. 3.3 din contract, de la scadența fiecărei chirii până la data plății efective, a contravalorii cheltuielilor administrative lunare, potrivit listelor de întreținere afișate de administrator, a serviciilor de utilități de electricitate, internet și cablu, precum și a penalităților și costurilor ce decurg din neplata acestora la termen, în temeiul obligației asumate conform art. 4.3 lit. c) din contractul de închiriere, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii și cerere reconvențională, prin care a solicitat instanței să constate intervenită încetarea contractului ca urmare a incidenței forței majore, începând cu data de 31.03.2020 și să oblige reclamantul la plata sumei de 6.554 RON, conform art. 4.4. lit. d) din contractul de închiriere, în temeiul art. 1.616-1.617 C. civ., reprezentând diferența dintre garanția achitată de pârâtă și costurile aferente lunii martie 2020 - chirie și utilități, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4751/11.06.2021, Judecătoria Ploiești, secția Civilă a respins acțiunea și cererea reconvențională, ca neîntemeiate, precum și solicitările părților de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe civile, reclamantul A. și pârâta S.C. B. S.R.L. au declarat apel.

Prin decizia nr. 59/14.01.2022, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins apelul pârâtei, a admis apelul reclamantului și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea, a respins ca fiind rămas fără obiect capătul de cerere privind rezilierea contractului de închiriere și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 9.900 euro, chirie aferentă perioadei martie- noiembrie 2020, dobânda contractuală de 1%/zi de întârziere, calculată conform art. 3.3 din contract, începând de la data scadenței fiecărei chirii până la data plății efective și suma de 5.296,75 RON reprezentând cheltuieli administrative aferente perioadei februarie- noiembrie 2020; a menținut în rest sentința apelată.

Împotriva acestei decizii, pârâta S.C. B. S.R.L. a declarat recurs.

Prin decizia nr. 253/20.12.2022, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Prin decizia nr. 900/26.02.2023, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins apelurile, ca nefondate.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs principal, iar pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat recurs incident.

Prin decizia nr. 25/26.02.2025, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a respins recursul incident, a admis recursul principal, a casat în parte decizia și a admis apelul reclamantului A., a schimbat în parte sentința și a admis în parte cererea de chemare în judecată, a dispus rezilierea contractului de închiriere și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 42.516,32 RON, reprezentând chirie neachitată, precum și dobânda de 1%/zi de întârziere, calculată de la scadența fiecărei chirii până la data plății efective și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii cheltuielilor administrative lunare; a menținut restul dispozițiilor deciziei recurate și a obligat intimata-pârâtă să plătească recurentului suma de 5.955,56 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în fond și apel și 1.985 RON în recurs.

S.C. B. S.R.L. a formulat cerere de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 25/26.02.2025 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, care a fost admisă de aceeași curte de apel, prin încheierea din 16.04.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2020, prin care a lămurit dispozitivul deciziei nr. 25/26.02.2025, în sensul că rezilierea contractului a avut loc la data de 18.03.2020, iar suma de 42.516,32 RON reprezintă daune interese în echivalent valoric al întregului cuantum al ratelor de chirie ce ar fi trebuit achitate până la momentul încetării raporturilor contractuale prin ajungere la termen, a înlăturat din dispozitivul deciziei dispoziția subsecventă de obligare a pârâtei-intimate la plata dobânzii de 1% pe zi de întârziere aferentă fiecărei rate de chirie și a respins cererea reclamantului de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul A. a formulat cerere de lămurire a dispozitivului încheierii din 16.04.2025, soluționată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă prin încheierea din 26.11.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2020, prin care a respins, ca neîntemeiată, cererea de lămurire, precum și cererea petentului de acordare a cheltuielilor de judecată.

La 22.12.2025, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a fost înregistrată, sub nr. x/2025, cererea de revizuire promovată de A. împotriva încheierii din 26.11.2025, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2020, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, a arătat că încheierea supusă revizuirii este contrară deciziei nr. 25/26.02.2025 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, pronunțată în același dosar, întrucât a validat modificarea obligației stabilite prin decizia definitivă, nesocotind efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al acesteia.

Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată, precum și obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 27.01.2026, revizuentul a depus la dosar note de ședință, prin care a solicitat instanței să ia act de împrejurarea că cererea sa de revizuire a rămas fără obiect, întrucât încheierea din 26.11.2025 a fost desființată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin încheierea din 22.01.2026, pronunțată în dosarul nr. x/2025.

Examinând cererea de revizuire, prin prisma prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În motivarea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. revizuentul a susținut că încheierea din 26.11.2025, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2020, este potrivnică deciziei nr. 25/26.02.2025 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, pronunțată în același dosar și încalcă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al acesteia.

La data de 25.11.2025, A. a formulat cerere de strămutare a dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, care a fost admisă de Înalta Curte de Casație, secția a II-a civilă, prin încheierea nr. 63/22.01.2026, pronunțată în dosarul nr. x/2025, prin care instanța supremă a dispus strămutarea dosarului nr. x/2020 de la Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă la Curtea de Apel Brașov și a constatat desființată de plin drept încheierea din data de 26.11.2025, în temeiul prevederilor art. 145 C. proc. civ.

În consecință, având în vedere că hotărârea supusă revizuirii nu mai produce efecte juridice la momentul soluționării prezentei cauze, calea extraordinară de atac a revizuirii promovată de A. a rămas fără obiect.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca rămasă fără obiect.

Totodată, Înalta Curte va respinge și cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată, reținând că, potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, la plata acestora, pe temeiul culpei sale procesuale, însă în cauza de față, soluția respingerii cererii de revizuire ca rămasă fără obiect a fost consecința desființării de drept a hotărârii supuse revizuirii, ca urmare a admiterii unei cereri de strămutare promovate de același titular al prezentului demers judiciar, împrejurare în care nu se poate reține culpa procesuală a acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca rămasă fără obiect cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii din 26.11.2025, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 ianuarie 2026.