ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1195/2025

Ședința publică din data de 17 septembrie 2025

Asupra cererii de revizuire de față constată următoarele:

Prin decizia nr. 25 din 26 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă în dosar nr. x/2020, a fost respins recursul incident formulat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 900 din 26 iulie 2023, pronunțate de Tribunalul Prahova.

A fost admis recursul principal declarat de reclamantul B. împotriva aceleiași decizii.

A fost casată în parte decizia; a fost admis apelul declarat de reclamantul B..

A fost schimbată în parte sentința, în sensul că a fost admisă în parte cererea; s-a dispus rezilierea contractului de închiriere; a fost obligată pârâta A. S.R.L. să plătească reclamantului suma de 42.516,32 RON, reprezentând chirie neachitată precum și dobânda de 1% pentru fiecare zi de întârziere, cu începere de la data scadenței fiecărei chirii și până la data plății efective; a fost respins capătul de cerere privitor la obligarea pârâtei la plata contravalorii cheltuielilor administrative lunare, ca nefondat; a fost menținut restul dispozițiilor deciziei.

A fost obligată intimata A. S.R.L. să plătească recurentului B. suma de 5.955,56 RON, cheltuieli judiciare în fond și apel și 1.985 RON în recurs.

Prin încheierea din cameră de consiliu 16 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea de lămurire dispozitiv formulată de petenta A. S.R.L. și, în consecință:

A fost lămurit dispozitivul deciziei nr. 25 din 26 februarie 2025, în sensul că: rezilierea contractului a avut loc la data de 18.03.2020; s-a stabilit că suma de 42.516,32 RON reprezintă daune-interese în echivalent valoric al întregului cuantum al ratelor de chirie ce ar fi trebuit achitate până la momentul încetării raporturilor contractuale prin ajungere la termen; a fost înlăturată din dispozitivul deciziei dispoziția subsecventă de obligare a pârâtei-intimate la plata dobânzii de 1% pentru fiecare zi de întârziere aferentă fiecărei rate de chirie.

A fost respinsă cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva încheierii din cameră de consiliu 16 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, B. a formulat cerere de revizuire, susținând că încalcă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al deciziei civile nr. 25 din 26 februarie 2025 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată de aceeași instanță, rejudecând aspectele de fond ale cauzei, chiar dacă procedura specială a lămuririi dispozitivului este, în esență, incompatibilă cu o astfel de soluție.

În dezvoltarea argumentelor, revizuentul susține că instanța a depășit limitele specifice procedurii reglementate de art. 443 C. proc. civ., care permite exclusiv clarificarea dispozitivului unei hotărâri sau îndepărtarea contradicțiilor evidente, fără a modifica substanțial soluția dată inițial.

Astfel, Curtea a recalificat juridic natura debitului stabilit prin hotărârea inițială, schimbând fundamentul juridic al acestuia, din obligație contractuală (chirie restantă și dobândă penalizatoare) în daune-interese, eliminând astfel obligația debitoarei de a achita penalitățile convenite contractual.

Potrivit revizuentului, hotărârea de lămurire din data de 16.04.2025 este potrivnică deciziei civile nr. 25 din 26 februarie 2025, întrucât a modificat substanțial soluția pronunțată inițial, aducând atingere autorității de lucru judecat a primei decizii. Astfel, Curtea a creat o situație juridică incompatibilă cu dispozitivul inițial, conducând la imposibilitatea executării concomitente a celor două dispozitive definitive.

În consecință, revizuentul susține că este îndeplinită condiția evocării fondului și că, în realitate, dispozitivul hotărârii inițiale era clar și precis, stabilind cuantumul și natura obligațiilor debitorului, permițând executarea fără dificultăți. Comportamentul debitoarei a dovedit lipsa oricărei neclarități reale, aceasta efectuând plăți parțiale și viramente care demonstrează clar înțelegerea deplină a obligațiilor.

Potrivit revizuentului, simpla nemulțumire a debitoarei față de obligațiile stabilite nu poate fi interpretată drept o neclaritate justificativă pentru procedura de lămurire prevăzută la art. 443 C. proc. civ., demersul părții adverse constituind, în realitate, o încercare inadmisibilă de a obține rejudecarea cauzei sau modificarea soluției pronunțate definitiv.

Revizuentul precizează că eventualele contradicții între considerentele hotărârii și dispozitiv, chiar și dacă ar exista, nu pot fi soluționate prin procedura lămuririi dispozitivului, putând fi valorificate exclusiv prin intermediul căilor de atac prevăzute expres de lege, iar aspectele disputate au fost deja tranșate definitiv de instanță, inclusiv culpa debitorului în neîndeplinirea obligațiilor și caracterul cert, lichid și exigibil al sumelor datorate.

Revizuentul concluzionează în sensul că încheierea atacată este o hotărâre potrivnică, modificând substanțial soluția inițială, fapt inadmisibil și contrar autorității lucrului judecat.

Intervenirea în cauză cu remediul revizuirii în contextul dat este, în opinia revizuentului, nu doar oportună, ci absolut necesară tocmai pentru protejarea principiului fundamental al securității juridice și al dreptului la un proces echitabil, astfel cum este consacrat și protejat prin jurisprudența internațională pe care o indică.

Sub un ultim aspect, revizuentul arată că încheierea atacată a fost pronunțată în recurs, neputând fi exercitată împotriva acesteia o altă cale de atac.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 15 septembrie 2025, intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității cererii de revizuire. A mai arătat că încheierea atacată este parte integrantă a hotărârii lămurite, cererea de revizuire fiind inadmisibilă, întrucât nu există două hotărâri potrivnice. În subsidiar, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Întâmpinarea a fost comunicată prin poștă electronică la aceeași dată.

Prealabil analizării excepției tardivității, Înalta Curte arată că solicitarea din ședința publică, formulată verbal de revizuent, nu poate fi apreciată că o cerere de repunere în termen din perspectiva dispozițiilor art. 186 C. proc. civ.

Analizând excepția tardivității cererii de revizuire, invocată de intimată, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Articolul 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. stabilește că termenul de revizuire este de o lună și, în cazul prevăzut de punctul 8 al art. 509 alin. (1) din același cod, curge de la data rămânerii definitive a hotărârii atacate cu calea extraordinară de atac.

Cererea de revizuire poate fi introdusă, așadar, în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, sancțiunea nerespectării de către parte a acestui termen imperativ fiind decăderea din dreptul acesteia de a-i fi soluționată, pe fond, cererea.

Hotărârea atacată cu revizuire este definitivă de la data pronunțării.

Așa fiind, ultima hotărâre, în sensul art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este definitivă de la 16 aprilie 2025, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 și alin. (2) C. proc. civ., iar termenul de revizuire, calculat în acord cu art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la 16 mai 2025, zi lucrătoare.

În consecință, Înalta Curte va reține că promovarea de către revizuent a căii de atac la 13 iunie 2025, prin depunerea la oficiul poștal, astfel cum reiese din dovada aflată la fila x, s-a făcut cu depășirea termenului legal, atrăgând sancțiunea prevăzută de art. 185 C. proc. civ.. Totodată, subliniază că data comunicării hotărârii atacate este nerelevantă pentru acest caz de revizuire, în care art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. marchează clar momentul de început al termenului procedural de decădere ca fiind data rămânerii definitive a hotărârii atacate. Altfel spus, în acest caz de revizuire, dacă dispozitivul deciziei îi este defavorabil, partea trebuie să promoveze calea extraordinară de atac de retractare în termenul care, în situația dată, a început să curgă de la pronunțarea încheierii atacate.

Față de considerentele expuse, reținând că revizuirea a fost promovată după împlinirea termenului legal, Înalta Curte constată că a intervenit decăderea revizuentului din dreptul de a exercita calea de atac de față, potrivit art. 185 C. proc. civ., motiv pentru care va anula ca tardivă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva încheierii din 16 aprilie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, ca tardivă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2025.