ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1420/2025

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, la data de 7 iulie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul Municipiul Constanța prin Primar a solicitat obligarea pârâtei A. S.R.L. la plata sumei de 1.000.000 RON, cu titlu de prejudiciu rezultat din desfășurarea activității de afișaj, reclamă și publicitate pe domeniul public și privat al municipiului Constanța, fără a fi îndreptățită în acest sens, în perioada 02.07.2019 - prezent și plata dobânzilor legale de la data realizării veniturilor din activitatea de afișaj, reclamă și publicitate arătată la punctul 1 și până la data plății efective. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1349 C. civ. La termenul din data de 26 octombrie 2021, instanța a respins excepția netimbrării invocată prin întâmpinare și a invocat din oficiu excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, față de temeiul legal invocat.

Prin sentința civilă nr. 1456 din 23 decembrie 2021, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a admis excepția inadmisibilității, invocată din oficiu și, în consecință, a respins cererea de chemare în judecată, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul Municipiul Constanța prin Primar, considerând-o netemeinică și nelegală, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii pronunțate de prima instanță și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății. Prin decizia civilă nr. 202 din 25 mai 2022, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți a respins, ca nefondat, apelul promovat de reclamantul Municipiul Constanța prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 1456/23.12.2021, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Municipiul Constanța, prin Primar, solicitând admiterea căii de atac formulate, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Prin decizia civilă nr. 1448 din 14 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul declarat de recurentul-reclamant Municipiul Constanța, prin Primar împotriva deciziei civile nr. 202 din 25 mai 2022 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Cauza a fost înregistrată, în rejudecare după casare, pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți, sub nr. x/2021*. Prin încheierea din 16 februarie 2024, în baza art. 242 C. proc. civ., instanța a suspendat judecata apelului pentru neîndeplinirea de către apelantă a obligației de formulare a precizărilor solicitate de instanță la termenul de judecată din data de 10 noiembrie 2023. Prin încheierea din 17 ianuarie 2025, prin care s-a dispus și amânarea pronunțării, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți, în practica, a respins excepția netimbrării cererii de apel, constatând că la termenul de judecată din 10 noiembrie 2023 s-a pus în vedere apelantului obligația achitării taxei judiciare de timbru, iar la termenul de judecată următor din data de 16 februarie 2024, deși pentru intimata pârâtă s-a prezentat reprezentantul convențional, nu a fost invocat niciun impediment procedural sub acest aspect. S-a reținut că apelanta a depus ulterior dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă cererii de apel, motiv pentru care s-a constatat că nu mai subzistă nicio eventuală nulitate a cererii de apel, dovada achitării taxei judiciare de timbru regăsindu-se la dosar la fila x, iar la acel termen, după reluarea judecății, ca urmare și a respingerii recursului formulat împotriva încheierii de suspendarea judecății, s-a constatat că cererea de apel a fost legal timbrată. Prin decizia civilă nr. 15/LP din 31 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, s-a admis apelul declarat de reclamantul Municipiul Constanța prin Primar împotriva sentinței civile nr. 1456/23.12.2021 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, cu consecința anulării sentinței civile apelate și trimiterii cauzei Tribunalului Constanța, în vederea judecării fondului.

La 23 mai 2025, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., pârâta A. S.R.L. a declarat recurs împotriva încheierilor din 16 februarie 2024 și din 17 ianuarie 2025, precum și împotriva deciziei civile nr. 15/LP din 31 ianuarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, prin care a solicitat admiterea recursului casarea încheierilor atacate și, pe cale de consecință, în principal, casarea deciziei recurate și anularea apelului ca netimbrat. Într-un prim subsidiar, în măsura în care se va respinge recursul declarat împotriva încheierii din 17 ianuarie 2025, s-a solicitat casarea în tot a deciziei recurate și, reținând spre judecată cauza, respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată. Într-un al doilea subsidiar, s-a solicitat casarea în tot a deciziei civile nr. 15/LP din 31 ianuarie 2025 și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel. Referitor la încheierile din 16 februarie 2024 și 17 ianuarie 2025, recurenta-pârâtă a susținut că instanța de apel a încălat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, conform art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere ordinea soluționării excepțiilor. Recurenta a precizat că la termenul de judecată din 16 februarie 2024, instanța de apel a dispus suspendarea judecății cauzei, conform art. 242 alin. (1) C. proc. civ., pentru neîndeplinirea obligațiilor privind precizarea acțiunii introductive. Recurenta susține că la termenul respectiv instanța de apel trebuia să verifice din oficiu și cu prioritate îndeplinirea obligației impuse în sarcina apelantei cu privire la achitarea judiciare taxei de timbru și, constatând neîndeplinirea obligației, să invoce din oficiu excepția netimbrării căii de atac și, pe cale de consecință, să facă aplicarea sancțiunii nulității prevăzute de art. 470 alin. (3) C. proc. civ., anulând apelul ca netimbrat, conform art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 și art. 174 alin. (1) C. proc. civ. Totodată, recurenta-pârâtă a solicitat înlăturarea considerentelor instanței de apel privind respingerea excepției netimbrării apelului din încheierea de ședință din 17 ianuarie 2025, cu consecința casării încheierilor menționate și a deciziei atacate, respectiv anularea apelului ca netimbrat. În privința recursului declarat împotriva deciziei pronunțate în apel, subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pârâta a susținut că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură prevăzute de art. 501 C. proc. civ., deoarece instanța de apel nu a respectat dezlegările obligatorii ale hotărârii de casare, care a dispus trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel în vederea analizării motivelor de apel, plecând de la temeiul de drept indicat în cererea de chemare în judecată, respectiv art. 1349 C. civ., urmând a se stabili dacă sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, precum și de a aprecia dacă se impune aplicarea dispozițiilor art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Prevederile art. 501 C. proc. civ. sunt norme imperative, iar nerespectarea lor atrage nulitatea hotărârii. Recurenta-pârâtă a susținut că, în mod greșit, instanța de apel s-a dezînvestit și a dispus trimiterea cauzei spre o nouă judecată Tribunalului Constanța. În situația în care Înalta Curte ar fi intenționat ca rejudecarea cauzei să aibă loc la prima instanță, în temeiul prevederilor art. 497 C. proc. civ., ar fi dispus în mod direct în acest sens. De asemenea, recurenta-pârâtă a susținut că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, având în vedere soluția de trimitere a cauzei spre o nouă judecată primei instanțe, astfel încât este incident și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Chiar dacă prin apelul formulat reclamanta a solicitat trimiterea cauzei spre o nouă judecată primei instanțe, recurenta a susținut că, potrivit dispozițiilor deciziei de casare, instanța de apel avea obligația de a reține cauza spre o nouă judecată și de a se pronunța asupra celor stabilite prin considerentele deciziei Înaltei Curți, și, pe cale de consecință, să procedeze la motivarea hotărârii în acord cu indicațiile stabilite. Intimatul-reclamant Municipiul Constanța prin Primar a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat împotriva încheierii din 16 februarie 2024, în principal prin admiterea excepției autorității de lucru judecat sau a lispei de interes, iar în subsidiar ca neîntemeiat. Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, intimatul-reclamant a susținut că recurenta-pârâtă A. S.R.L., la data de 18.07.2024 a formulat recurs impotriva aceleiasi încheieri de ședință din 16.02.2024, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1955 din 30 octombrie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2021 a respins recursul ca lipsit de interes. În ceea ce privește excepția lipse de interes în a formula recurs împotriva acestei încheieri, intimatul-reclamant a susținut că aceasta este admisibilă având în vedere că cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 242 C. proc. civ. a fost formulată de către A. S.R.L., iar instanța a admis cererea acesteia. În plus, s-a învederat că prin încheierea din 16 februarie 2024 instanța de apel nu a soluționat vreo excepție referitoare la netimbrarea apelului. Totodată, intimatul-reclamant a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat împotriva încheierii din 17 ianuarie 2025 și a deciziei nr. 15/31.01.2025, pronunțate de Curtea de Apel Constanța. Recurenta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepțiilor și a apărărilor formulate pe fond. Înalta Curte, analizând încheierile și decizia atacate în raport cu criticile formulate și în limitele controlului de legalitate, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva încheierilor din 16 februarie 2024 și din 17 ianuarie 2025 și va admite recursul pârâtei formulat împotriva deciziei nr. 15/LP/31.01.2025, reținând următoarele considerente: Cu titlu prelabil, Înalta Curte va respinge excepția autorității de lucru judecat, invocată de intimatul-pârât, reținând în acest sensă că, împotriva încheierii de suspendare din data de 16 februarie 2024 s-a formulat recurs, care a fost respins ca lipsit de interes, fără a se cerceta astfel fondul acestuia, cu motivarea că instanța de apel acordase deja termen pentru repunerea cauzei pe rol. Prin urmare, se constată că decizia nr. 1955/30.10.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă poate fi opusă cu autoritate de lucru judecat doar în ceea ce privește lipsa de interes a formulării recursului împotriva încheierii de ședință din 16 februarie 2024 întemeiată pe inexistența suspendării cursului procesului, nu și în ceea ce privește fondul recursului întemeiat pe încălcarea normelor referitoare la procedura soluționării excepțiilor. În continuare, Înalta Curte va analiza criticile invocate de recurenta-pârâtă împotriva încheierilor din 16 februarie 2024 și 17 ianuarie 2025, care se află în strânsă legătură, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă împotriva acestor încheieri. Astfel, recurenta susține că instanța de apel s-a pronunțat asupra suspendării judecării cauzei cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, conform art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că la termenul din 16 februarie 2024 instanța trebuia să verifice din oficiu și cu prioritate îndeplinirea obligației impuse în sarcina apelantei cu privire la achitarea taxei judiciare de timbru și, în consecință, să dispună anularea apelul ca netimbrat. Totodată, recurenta-pârâtă a solicitat înlăturarea considerentelor instanței de apel privind respingerea excepției netimbrării apelului din încheierea de ședință din 17 ianuarie 2025, cu consecința dispunerii casării încheierilor menționate și a deciziei atacate, respectiv anularea apelului ca netimbrat. Cu privire la chestiunea timbrajului cererii de apel, Înalta Curte constată că, prin încheierea din 17 ianuarie 2025, instanța de apel a respins excepția netimbrării cererii de apel, cu motivarea că la termenul de judecată din 10 noiembrie 2023 s-a pus în vedere apelantului obligația achitării taxei judiciare de timbru, iar la termenul de judecată următor din 16 februarie 2024, deși pentru intimata-pârâtă s-a prezentat reprezentantul convențional, nu a fost invocat niciun impediment procedural sub acest aspect. S-a mai reținut că apelanta a depus ulterior dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă cererii de apel, astfel cum s-a pus în vedere, motiv pentru care s-a constatat că nu mai subzistă nicio eventuală nulitate a cererii de apel, dovada achitării taxei judiciare de timbru regăsindu-se la dosar la fila x. Ulterior, la termenul din 17 ianuarie 2025, după reluarea judecății, ca urmare și a respingerii recursului formulat împotriva încheierii de suspendare a judecății cauzei, s-a reținut că cererea de apel este legal timbrată, procedându-se în continuare la soluționarea acesteia. Prin recurs, recurenta-pârâtă invocă timbrarea tardivă a cererii de apel, însă, așa cum a constatat și instanța de apel la termenul de judecată din 16 februarie 2024, având cuvântul pe chestiuni prealabile, avocatul pârâtei nu a invocat niciun impediment procedural din perspectiva timbrajului. Potrivit art. 248 C. proc. civ. (1) instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc. Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta critică ordinea de soluționare a unor incidente, respectiv suspendarea întemeiată pe dispozițiile art. 242 C. proc. civ. pentru neîndeplinirea de către apelantă a obligației de formulare a precizărilor solicitate de instanță și chestiunea timbrajului aferent cererii de apel. Înalta Curte notează că aceste susțineri ale recurentei reprezintă critici cu privire la nemulțumirea sa față de modalitatea în care instanța de apel a aplicat regulile de procedură privind ordinea de soluționare a incidentelor ivite în cauză, respectiv suspendarea și timbrajul, fără a releva o veritabilă critică de nelegalitate, care să corespundă exigențelor legale în materia recursului, care impun reliefarea exclusiv a aspectelor de nelegalitate care viciază hotărârea instanței de apel. Aceasta deoarece, astfel cum rezultă din încheierea din 16 februarie 2024 instanța a acordat prioritate măsurii de suspendare a judecării cauzei întemeiată pe art. 242 C. proc. civ., având în vedere că apelantul-reclamant nu a depus la dosar precizările solicitate de către instanță cu privire la prejudiciul efectiv solicitat în cauză, criteriile de evaluare pe care Municipiul Constanța le-a avut în vedere, cu indicarea faptei ilicite săvârșite de intimata-pârâtă, precum și de a preciza criteriile temporale ale acestei fapte ilicite. În egală măsură, se constată că prin decizia nr. 1448 din 14 iunie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus ca, instanța de apel să aprecieze asupra faptului dacă se impune aplicarea dispozițiilor art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, această chestiune fiind dezlegată de către instanța de apel, în sensul constatării că cererea de apel a fost legal timbrată. Prin urmare, Înalta Curte constată că nu este incident motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel încât va respinge ca nefondat recursul formulat împotriva încheierilor din 16 februarie 2024 și din 17 ianuarie 2025 ale Curții de Apel Constanța. În privința recursului declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 15/LP din 31 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, Înalta Curte reține că a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ. Recurenta-pârâtă susține, în esență, că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură prevăzute de art. 501 C. proc. civ., deoarece instanța de apel nu a respectat dezlegările obligatorii ale deciziei de casare, în sensul că în mod greșit s-a dezînvestit, dispunând trimiterea cauzei spre o nouă judecată primei instanțe. Procedând astfel, recurenta-pârâtă a arătat că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, sens în care este incident și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității sau când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Prin invocarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta arată că instanța de apel a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 501 C. proc. civ., conform cărora (1) În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanța care judecă fondul. (2) Când hotărârea a fost casată pentru încălcarea regulilor de procedură, judecata va reîncepe de la actul anulat (3) După casare, instanța de fond va judeca din nou, în limitele casării și ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată. Înalta Curte constată că este fondat motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., derivat din încălcarea dispozițiilor art. 501 C. proc. civ., având în vedere că prin decizia de casare nr. 1448 din 14 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul declarat de recurentul-reclamant Municipiul Constanța prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 202 din 25 mai 2022 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe. În considerentele acestei decizii, Înalta Curte a stabilit că instanța de apel, cu ocazia unei noi judecăți, va analiza motivele de apel plecând de la temeiul de drept indicat în cererea de chemare în judecată, respectiv art. 1349 C. civ., urmând să stabilească dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, precum și de a aprecia dacă se impune aplicarea dispozițiilor art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Prin urmare, în mod greșit, instanța de apel s-a dezînvestit și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, respectiv Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, în condițiile în care prin decizia de casare s-a stabilit în mod expres instanța competentă să procedeze la o nouă judecată a cauzei, aceasta fiind instanța de apel, trasându-se totodată și limitele rejudecării. De asemenea, se constată că hotărârea instanței de recurs nu conține dispoziții cu privire la sentința pronunțată de tribunal, care să permită interpretări referitoare la instanța competentă să rejudece litigiul. În consecință, din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța de apel a stabilit greșit limitele judecății, astfel cum au fost trasate prin decizia de casare, care de altfel conține dezlegări obligatorii, pronunțând o hotărâre cu nerespectarea dispozițiilor art. 501 C. proc. civ., care sunt norme imperative, a căror nerespectare atrage nulitatea hotărârii, fiind totodată încălcate și prevederile art. 477 C. proc. civ. Înalta Curte reține și incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurentă sub aspectul neanalizării criticilor din apel referitoare la îndeplinirea sau nu a condițiilor răspunderii civile delictuale, prin raportare la dispozițiile art. 1349 C. civ., precum și din perspectiva aplicării sau nu a dispozițiilor art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Motivarea unei hotărâri judecătorești este înțeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce, fără a presupune un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte - dar nici ignorarea lor -, impune ca celor fundamentale, susceptibile, prin conținutul lor, să influențeze soluția, să li se ofere o dezlegare. Înalta Curte constată că aceste rigori, cărora le sunt subordonate exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., nu au fost respectate, întrucât instanța de apel nu a analizat în decizia recurată criticile referitoare la condițiile răspunderii civile delictuale, aceasta fiind o consecință a dezînvestirii sale și trimiterii cauzei spre o nouă judecată primei instanțe. Prin urmare, motivarea este un element esențial al hotărârii judecătorești, iar lipsa acesteia atrage casarea ei, astfel încât Înalta Curte reține ca fiind fondat și acest motiv de recurs. Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 15/LP din 31 ianuarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe de apel. Față de efectul produs ca urmare a admiterii recursului și casării deciziei recurate, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție nu va mai analiza celelalte critici invocate de către recurentă, care vizează fondul litigiului, în considerarea caracterului obligatoriu al dezlegărilor instanței de casare și al prevederilor art. 501 C. proc. civ.