ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1955/2024

Ședința publică din data de 30 octombrie 2024

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 7 iulie 2021 sub nr. x/2021, reclamantul MUNICIPIUL CONSTANȚA, prin Primar, a solicitat obligarea pârâtei A. S.R.L. la plata sumei de 1.000.000 RON, cu titlu de prejudiciu rezultat din desfășurarea activității de afișaj, reclamă și publicitate pe domeniul public și privat al municipiului Constanța, fără a fi îndreptățită în acest sens, în perioada 02.07.2019 - prezent, și la plata dobânzilor legale de la data realizării veniturilor din activitatea de afișaj, reclamă și publicitate arătată la punctul 1 și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 1456 din 23 decembrie 2021, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a admis excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, și, în consecință, a respins cererea de chemare în judecată, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, considerând-o netemeinică și nelegală, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății.

Prin decizia civilă nr. 202 din 25 mai 2022, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți a respins, ca nefondat, apelul promovat de apelantul-reclamant Municipiul Constanța, prin Primar.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea căii de atac formulate, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin decizia nr. 1448 din 14 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva deciziei civile nr. 202 din 25 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Cauza a fost înregistrată, în rejudecare după casare, pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți sub nr. x/2021*.

Prin încheierea din 16 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți în dosarul nr. x/2021, instanța de apel, în baza art. 242 C. proc. civ., a suspendat judecata apelului pentru neîndeplinirea de către apelantă a obligației de formulare a precizărilor solicitate de instanță.

Pârâta A. S.R.L. a declarat recurs împotriva acestei încheieri.

În susținerea recursului declarat, recurenta-pârâtă a arătat că, prin decizia nr. 1448 din 14 iunie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în primul ciclu procesual, prin care s-a dispus admiterea recursului declarat de reclamantul MUNICIPIUL CONSTANTA, prin Primar, casarea deciziei recurate si trimiterea cauzei la aceeași instanță, s-a dispus ca instanța de apel, în virtutea rolului său activ, să aprecieze dacă se impune aplicarea dispozițiilor art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Ca urmare a celor dispuse de instanța de recurs, la primul termen de judecată acordat de instanța de apel, Curtea, în temeiul art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, a stabilit o taxă judiciară de timbru de 50 de RON în sarcina apelantului-reclamant MUNICIPIUL CONSTANȚA, prin Primar, prin aceeași încheiere fiind admisă cererea de amânare a cauzei, formulată de acesta, în vederea achitării taxei judiciare de timbru.

A mai arătat recurenta-pârâtă că, deși această obligație era menționată și pe portalul instanței de judecată, la termenul din 16 februarie 2024, instanța de apel, cu nesocotirea prevederilor imperative privind taxele de timbru statuate sub sancțiunea expresă a nulității absolute, a procedat la suspendarea judecății cauzei pentru neîndeplinirea celorlalte obligații impuse în sarcina apelantului-reclamant (cele privitoare la precizarea acțiunii introductive), potrivit art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

În aceeași ordine de idei, recurenta-pârâtă subliniază că între termenele de judecată din data de 10.11.2023 și 16.02.2024, apelantul-reclamant nu a achitat taxa de timbru și nu a depus la dosar nicio dovadă în acest sens.

Așadar, astfel cum susține recurenta-pârâtă, termenul până la care apelantul-reclamant trebuia să achite taxa de timbru datorată pentru apel s-a împlinit la data de 16.02.2024, iar neîndeplinirea acestei obligații este sancționată cu nulitatea absolută, expresă, asupra excepției, instanța de apel ar fi trebuit să se pronunțe din oficiu și cu prioritate, indiferent de orice alte incidente procesuale.

Apreciază recurenta-pârâtă că instanța s-a pronunțat asupra suspendării cauzei cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, Curtea dispunând în sarcina apelantului-reclamant achitarea taxei de timbru sub sancțiunea nulității.

Arată, de asemenea, recurenta-pârâtă că analiza excepției de netimbrare a apelului este prioritară față de caracterul său peremptoriu, în raport de dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și de prevederile art. 470 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă subliniază și faptul că apelantul-reclamant a beneficiat de un termen pentru achitarea taxei judiciare de timbru, iar faptul că avea posibilitatea să formuleze cerere de reexaminare în condițiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 i-a fost adus la cunoștință în ședința publică din data de 16.11.2023, însă până la termenul din data de 16.02.2024, nu a depus la dosar dovada îndeplinirii acestei obligații și nu a formulat cerere de reexaminare.

Recurenta-pârâtă precizează că neplata taxei judiciare de timbru a fost apreciată de către legiuitor ca reprezentând o cauză de nulitate extrinsecă a actului de procedură, astfel cum reiese din conținutul art. 174 alin. (1) din C. proc. civ., instanța de apel având îndatorirea ca, la termenul de judecată din 16.02.2024, să verifice din oficiu și cu prioritate îndeplinirea obligației impuse în sarcina apelantului-reclamant cu privire la achitarea taxei de timbru, să acționeze conform propriilor dispoziții de la termenul anterior și, constatând neîndeplinirea obligației, să invoce din oficiu și cu prioritate excepția netimbrării căii de atac și, pe cale de consecință, să facă aplicarea sancțiunii nulității prevăzute de art. 470 alin. (3) C. proc. civ., anulând apelul ca netimbrat.

Mai arată recurenta-pârâtă că, în cazul netimbrării apelului, este vorba despre o nulitate absolută, necondiționată de existența unei vătămări, ce nu intervine de drept și, ca atare, trebuie pronunțată de către instanță și că în această cauză nu pune problema unei ordini de analiză și de soluționare a excepțiilor, câtă vreme ne aflăm în fața cazului facultativ de suspendare a judecății pricinii, dispuse în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, chiar în cazul unei suspendări voluntare obligatorii a pricinii (art. 411 C. proc. civ.), Curtea de apel ar fi fost datoare a constata că partea nu a timbrat cererea de apel până la termenul limită stabilit în acest scop (adică 16.02.2024), situație în care, din nou, instanța avea obligația analizării cu prioritate, din oficiu, a excepției netimbrării și de a dispune anularea apelului ca netimbrat.

Cu privire la excepția netimbrării în concurență cu un caz de suspendare voluntară obligatorie (deși în acest dosar este facultativă), Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat, prin decizia nr. 922 din 22 februarie 2013, pronunțată în recurs de secția I Civilă.

Potrivit recurentei-pârâte, suspendarea judecății cauzei justificată de faptul că niciuna dintre părți nu s-a prezentat în fața instanței și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă reprezintă un incident procedural care se soluționează cu prioritate față de excepția netimbrării, per a contrario cazurile de suspendare voluntară facultativă nu se soluționează cu prioritate față de excepția netimbrării, cazul de față.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

La 19 iulie 2024, recurenta-pârâtă a depus la dosar erată la motivele de recurs, prin care a arătat că înțelege să corecteze eroarea prin omisiune din paragraful 2 teza finală fila x a recursului, partea finală a acestui paragraf fiind solicitarea de admitere a recursului, casarea în tot a încheierii recurate și constatarea că apelul ar fi trebuit anulat ca netimbrat și pronunțarea unei soluții în acest sens.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatului-reclamant la 08 august 2024, iar acesta nu a depus la dosar întâmpinare.

La 25 octombrie 2024, intimatul-reclamant a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând recursul declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Prin încheierea din 16 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți în dosarul nr. x/2021, recurată în cauză, curtea de apel, în baza art. 242 C. proc. civ., a suspendat judecata apelului pentru neîndeplinirea de către apelantul-reclamant a obligației de formulare a precizărilor solicitate de instanță, în cauză, intervenind, așadar, un caz de suspendare facultativă.

Suspendarea facultativă este lăsată la aprecierea instanței, un astfel de caz fiind cel reglementat de dispozițiile art. 242 C. proc. civ., care dispune în sensul că, atunci când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând prin încheiere care obligații nu au fost respectate.

Conform art. 414 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care instanța s-a pronunțat asupra suspendării poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară, cu excepția cazului în care suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, a cărei încheiere este definitivă.

Totodată, art. 414 alin. (2) C. proc. civ. prevede că recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a cauzei.

Așadar, termenul de exercitare a recursului împotriva încheierii de suspendare este instituit de art. 414 alin. (2) C. proc. civ., respectiv cât timp durează suspendarea judecării procesului.

Sub un alt aspect, se impune a se arăta că partea care promovează acțiunea și/sau căile de atac este obligată să respecte condițiile de exercitare a acțiunii, după caz, căile de atac prevăzute de lege.

Interesul reprezintă una dintre condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune, adică folosul practic imediat pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.

Conform dispozițiilor art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, ultima condiție nemaifiind îndeplinită în speță, recurenta-pârâtă nemaiavând interes în susținerea căii de atac promovate, întrucât, ulterior declarării recursului, s-a fixat termen de judecată de către instanța de apel, fapt confirmat chiar de către parte, care a primit citația emisă de Curte.

Ca atare, în cauză fiind fixat de către instanța de apel termen de judecată la data de 22 noiembrie 2024, nu mai este îndeplinită cerința instituită de art. 414 alin. (2) C. proc. civ., întrucât nu mai subzistă suspendarea cursului judecării procesului. Întrucât judecarea cauzei a fost reluată, recurenta-pârâtă nu mai justifică interes în susținerea căii de atac declarate.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva încheierii din 16 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți în dosarul nr. x/2021, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva încheierii din 16 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți în dosarul nr. x/2021, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 octombrie 2024.