ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1448/2023

Ședința publică din data de 14 iunie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 7 iulie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul Municipiul Constanța, prin Primar, a solicitat obligarea pârâtei A. S.R.L. la plata sumei de 1.000.000 RON, cu titlu de prejudiciu rezultat din desfășurarea activității de afișaj, reclamă și publicitate pe domeniul public și privat al Municipiului Constanța, fără a fi îndreptățită în acest sens, în perioada 2 iulie 2019 - data formulării cererii de chemare în judecată și la plata dobânzilor legale de la data realizării veniturilor din activitatea de afișaj, reclamă și publicitate și până la data plății efective.

La termenul de la 26 octombrie 2021, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a respins excepția netimbrării invocată prin întâmpinare și a invocat din oficiu excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 1456 din 23 decembrie 2021, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a admis excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, și a respins cererea de chemare în judecată, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentițe a declarat apel reclamantul Municipiul Constanța, prin Primar.

Pârâta A. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării apelului, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia.

La termenul de la 25 mai 2022, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți a respins excepția netimbrării apelului.

Prin decizia civilă nr. 202 din 25 mai 2022, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Municipiul Constanța, prin Primar, solicitând admiterea căii de atac formulate, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurentul-reclamant arată că și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 1349 C. civ. întrucât a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtei. Cu toate acestea, susține recurentul, curtea de apel a reținut, în esență, că răspunderea delictuală poate fi angajată doar în condițiile în care nu derivă din nerespectarea unor clauze contractuale, iar în speță prejudiciul reclamat provine din neîndeplinirea unei obligații prevăzute în contract. Autorul căii de atac mai arată că în mod greșit a reținut instanța de apel natura contractuală a obligației de predare a spațiilor întrucât daunele solicitate rezultă din nerespectarea dispozițiilor O.G. nr. 71/2002 privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat de interes local, ca urmare a faptului că, după încetarea contractului de colaborare încheiat între părți, pârâta a refuzat să elibereze spațiile publicitare care i-au fost puse la dispoziție.

În opinia recurentului, continuarea activității de afișaj după data încetării contractului excedează convenției părților, fapta cauzatoare de prejudicii având natură delictuală.

Recurentul-reclamant a indicat în cererea de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării și excepția nulității recursului raportat la prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și a solicitat respingerea căii extraordinare de atac.

La termenul de la 8 februarie 2023, Înalta Curte a pus în vedere recurentului să achite taxa judiciară de timbru, motiv pentru care a amânat judecata cauzei la 14 iunie 2023.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Cu titlu prealabil, instanța supremă constată că susținerile recurentului-reclamant în sensul greșitei soluționări a apelului raportat la temeiul de drept invocat prin cererea de chemare în judecată se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și vor fi analizate din această perspectivă.

Conform acestui text de lege, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Din perspectiva acestui motiv de nelegalitate, instanța supremă reține criticile prin care recurentul-reclamant arată că în mod greșit curtea de apel a apreciat că natura obligației intimatei-pârâte de predare a spațiilor publicitare, ulterior încetării contractului de colaborare, este una contractuală.

Analizând temeiul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a indicat dispozițiile art. 1349 C. civ., arătând că intimata-pârâtă a săvârșit o faptă ilicită, care încalcă prevederile Legii nr. 154/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 185/2013 privind amplasarea și autorizarea mijloacelor de publicitate. Mai constată că instanța de apel a observat că reclamantul a invocat aceste norme, dar a reținut, în mod nejustificat, că fapta ilicită invocată de reclamant, respectiv ocuparea domeniului public și privat al Municipiului Constanța prin continuarea activităților de publicitate conform contractului încheiat între părți reprezintă o neexecutare a contractului.

Procedând în acest mod, curtea de apel a nesocotit principiul disponibilității reglementat de art. 9 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia "obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților."

Este adevărat că acest principiu fundamental al procesului civil se completează cu principiul rolului activ al judecătorului, care are posibilitatea de a influența cursul procesului, în anumite condiții expres stabilite de normele de procedură. Astfel, potrivit art. 22 alin. (4) din același cod, "judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire."

Instanța poate interveni în cazul în care partea nu a indicat un temei juridic sau a invocat un temei juridic greșit sau impropriu pretențiilor formulate, dar în condițiile în care reclamantul a solicitat în mod clar angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, rolul activ al judecătorului este limitat de obiectul cauzei, astfel cum a fost stabilit de reclamant.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza I și al art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de recurentul-reclamant Municipiul Constanța, prin Primar împotriva deciziei civile nr. 202 din 25 mai 2022, pe care o va casa și va trimite cauza spre o nouă judecată Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.

Cu ocazia unei noi judecăți, instanța de apel, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale și în limitele efectului devolutiv al apelului, va analiza motivele de apel plecând de la temeiul de drept indicat în cererea de chemare în judecată, respectiv art. 1349 C. civ., urmând să stabilească dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale. De asemenea, în virtutea rolului său activ, curtea de apel va aprecia dacă se impune aplicarea dispozițiilor art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant MUNICIPIUL CONSTANȚA, prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 202 din 25 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 iunie 2023.