ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 141/2026

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2026

Deliberând asupra recursului, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 03.11.2023, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Județean de Urgență Tulcea, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea deciziei de sancționare nr. 773/19.10.2023 emisă de pârât, prin care a fost retrogradată din funcția de infirmier gradația 5, în cea de infirmier gradația 0, pentru o durata de 30 de zile începând cu data de 01.11.2023 și a raportului de cercetare disciplinară, reintegrarea în funcția deținută anterior și obligarea pârâtei să-i plătească despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate/actualizate și daune morale în cuantum de 10.000 RON, precum și cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 209/20.02.2025, Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis contestația, a anulat în parte decizia de sancționare nr. 773/19.10.2023, emisă de pârât, numai cu privire la abaterea prevăzută la art. 2 pct. 2, a dispus înlocuirea sancțiunii disciplinare de "retrogradare din funcția de infirmier gradația 5, în funcția de infirmier gradația 0, pentru o durată de 30 de zile" cu sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 248 alin. (1) lit. a) din Codul Muncii, respectiv "avertisment scris", a obligat pârâtul la plata către reclamantă a drepturilor salariale reținute, respectiv a diferenței salariale dintre funcția de infirmier gradația 5 și funcția de infirmier gradația 0, actualizată cu rata inflației și dobânda legală, precum și a sumei de 2.750 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată și a respins restul pretențiilor, ca nefondate.

Împotriva acestei sentințe civile, pârâtul Spitalul Județean de Urgență Tulcea a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 202/CM/03.07.2025, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a admis apelul, a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a respins ca nefondată contestația, menținând dispozițiile hotărârii atacate, în măsura în care nu contravin deciziei pronunțate.

Împotriva acestei decizii civile, reclamanta A. a declarat recurs.

Recurenta a indicat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și a susținut că decizia atacată cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei sub aspectul dispozitivului, întrucât instanța de apel a schimbat în parte sentința primei instanțe, în sensul că a respins contestația, dar a menținut dispozițiile sentinței apelate, în măsura în care nu sunt contrare deciziei sale.

Intimatul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, în subsidiar solicitând respingerea lui.

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 202/CM/03.07.2025, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în apel, într-un litigiu de muncă, fiind incidente prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile (...) privind (...) conflictele de muncă (...)", din care rezultă că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului pentru hotărârile date în apel în litigiile de muncă.

Așa fiind, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 202/CM/03.07.2025, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, împotriva căreia s-a declarat prezenta cale de atac, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., după cum în mod corect a menționat și instanța de apel în dispozitivul acesteia, conform art. 425 alin. (3) C. proc. civ., așadar nesusceptibilă de exercițiul recursului.

Cum recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalității căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, urmează ca, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 202/CM/03.07.2025, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 ianuarie 2026.