ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4042/2022

Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată la data de 05.10.2017, pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr. x/2017 reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcții - Aparat Central, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea ordinului nr. 525/18.07.2017, repunerea în funcția publică din localitatea Tulcea, Inspectoratul Județean în Construcții Tulcea, precum și restituirea drepturilor salariale aferente timpului de muncă lucrat la sediul Inspectoratului Județean în Construcții Tulcea. Prin sentința civilă nr. 10/08.01.2018 Tribunalul Tulcea a admis excepția necompetenței materiale și în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 132 C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Prin sentința civilă nr. 110/CA din 20.06.2018 a Curții de Apel Constanța s-a admis excepția necompetenței materiale, s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, s-a constatat ivit conflictul de competență, s-a suspendat judecata cauzei și a fost trimis dosarul Î.C.C.J. în vederea soluționării conflictului de competență. Prin Decizia nr. 3518/24.10.2018 Î.C.C.J. a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal. La Tribunalul Tulcea, dosarul a fost înregistrat la data de 14.12.2018 sub nr. x/2017*. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 09.10.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcții - Aparat Central, anularea ordinului nr. 525/18.07.2017, repunerea în funcție publică din localitatea Tulcea, în cadrul Inspectoratului Județean în Construcții Tulcea și restituirea drepturilor salariale aferente timpului de muncă lucrat la sediul Inspectoratului Județean în Construcții Tulcea. Prin încheierea din data de 24.10.2017 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a declinat competența funcțională de soluționare a cauzei și a dispus trimiterea dosarului secției a II-a contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului București, cauza fiind înregistrată sub nr. x/2017*. Prin încheierea din data de 15.02.2018 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția litispendenței și a dispus reunirea dosarului nr. x/2017 la dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Tulcea. La Curtea de Apel Constanța dosarul nr. x/2017 a fost înregistrat la data de 02.03.2018 fiind reunit la dosarul nr. x/2017, aflat la acel moment pe rolul acestei instanțe. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 01.11.2017 sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcții - Aparat Central, solicitând anularea în tot a ordinului nr. 765/27.09.2017 prin care a fost sancționată disciplinar cu destituirea din funcția publică și anularea în tot a ordinului nr. 525/18.07.2017 prin care a fost sancționată cu schimbarea locului de muncă din localitatea Tulcea în localitatea Iași, reintegrarea pe postul deținut anterior celui din urmă ordin, acordarea unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data modificării unilaterale a locului de muncă, respectiv 24.07.2017 și până la reintegrarea efectivă pe post. Prin sentința civilă nr. 24/CA/08.02.2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei Tribunalului Tulcea. La Tribunalul Tulcea dosarul a fost înregistrat la data de 23.04.2018 sub nr. x/2017. Prin cererea depusă la dosar la data de 07.05.2018 reclamanta a arătat că înțelege să solicite și anularea actului preparator raport nr. x/20.09.2017, întrucât acesta a fost întocmit trunchiat. Prin încheierea din 19.11.2018 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepția de litispedență și s-a înaintat cauza la dosarul nr. x/2017. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 08.11.2017 sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcții - Aparat Central, solicitând anularea în tot a ordinului nr. 765/27.09.2017 prin care a fost sancționată disciplinar cu destituirea din funcția publică, repunerea părților în situația anterioară emiterii ordinului atacat, obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale și a celor accesorii drepturilor salariale, actualizate cu indicele de inflație pentru perioada cuprinsă între data emiterii ordinului și data restabilirii situației anterioare emiterii acestui ordin, obligarea pârâtului la despăgubiri morale în cuantum de 100.000 RON, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 1344/21.03.2018 pronunțată de Curtea de Apel București s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței și s-a declinat competența de soluționare a cauzei către Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal. La Tribunalul București dosarul a fost înregistrat la data de 02.05.2018 sub nr. x/2018. Prin încheierea din 27.11.2018 pronunțată de Tribunalul București s-a admis excepia de litispendență și s-a trimis dosarul nr. x/2018, pentru buna administrare și continuare a judecății la Tribunalul Tulcea, pentru reunirea cu dosarul nr. x/2017. La Tribunalul Tulcea dosarul nr. x/2018 a fost înregistrat la data de 28.01.2019. Prin încheierea din data de 12.03.2019, instanța a unit excepția inadmisibilității invocată de pârât, prin întâmpinare, cu fondul cauzei. În dosarele reunite s-au administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și proba testimonială propusă de către pârât. Prin sentința civilă nr. 1718/23.12.2019, Tribunalul Tulcea a respins excepția de nelegalitate ca inadmisibilă; a respins excepția inadmisibilității, ca nefondată; a respins în tot acțiunea privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcții - Aparat Central, Inspectoratul Regional în Construcții Sud - Est, ca nefondată.

Hotărârea supusă revizuirii Prin decizia nr. 1049 din data de 27 septembrie 2021, Curtea de Apel Constanța, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins recursul formulat de recurenta- reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1718/23.12.2021 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. x/2017, ca nefondat.

Cererea de revizuire Împotriva deciziei nr. 1049 din data de 27 septembrie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat revizuire A.. În motivarea cererii de revizuire, revizuenta a arătat că printr-un artificiu tehnic a fost mutată în localitatea Iași și destituită din funcția de publică cu încălcarea principiului stabilității funcției publice. Revizuenta a precizat că atât instanța de fond, cât și instanța de recurs, au apreciat că nu este necesară prezența sa la sediul I.J.C. Tulcea ca participant la procedura de reconstituire a documentelor furate, distruse, pierdute în termen de 90 de zile de la data sesizării furtului la I.S.C.A.C. În continuare, revezuenta a arătat că instanța de fond și instanța de recurs au analizat o mutare temporară în vederea cercetării administrative în baza unui articol declarat neconstituțional. Revizuenta a apreciat că procedura disciplinară este nulă pentru că actul normativ în baza căruia s-a desfășurat este contrar normei fundamentale. Prin urmare, a arătat că și Ordinul nr. 525/17.08.2017, Raportul de destituire din funcția publică nr. 412/20.09.2017 și Ordinul nr. 765 din data de 27.09.2017 sunt lovite de nulitate absolută. La solicitarea instanței, revizuenta a precizat că cerere de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimatul Inspectoratul de Stat în Construcții a solicitat respingerea cererii de revizuire.

Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire formulată în cauză Examinând cererea de revizuire formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul admisibilității și al faptelor pe care se întemeiază, prin prisma motivelor invocate de revizuentă, respectiv a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru considerentele arătate în continuare. "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: […] 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri; […]". Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă instituția autorității de lucru judecat. Trebuie precizat faptul că principiul autorității de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească ulterioară, dată în alt proces. Revizuenta A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 1049 din data de 27 septembrie 2021, prin care Curtea de Apel Constanța, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1718/23.12.2021 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. x/2017, ca nefondat, fără a indica care sunt hotărârile definitive potrivnice deciziei a cărei revizuire o solicită. Înalta Curte constată că revizuenta invocă în fapt nemulțumirea referitoare la modul în care i-a fost soluționată cauza în ambele cicluri procesuale, invocând o decizie a Curții Constituționale în încercarea de a provoca o nouă judecare a cauzei, ceea ce este inadmisibil, cât timp revizuirea este o cale extraordinară de atac, care permite retractarea unei hotărâri numai pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 509 C. proc. civ. Având în vedere că revizuenta nu a invocat o contrarietate de hotărâri, în accepțiunea textului de lege invocat, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire. Prin urmare, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 513 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.