ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 273/2026

Ședința publică din data de 12 februarie 2026

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. x/2024, la data de 07 februarie 2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata dobânzii legale penalizatoare pentru suma de 20.000,00 RON, aferentă titlului de plată seria x nr. x/20.03.2023, calculată de la data de 18 septembrie 2023 și până la data plății efective, actualizarea creanței de 20.000,00 RON cu rata inflației și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2.1 Prin sentința civilă nr. 8273 din data de 26 martie 2025, Judecătoria Timișoara, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timișoara a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 35 alin. (1^1) din Legea nr. 165/2013, conform cărora: "Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acțiunii".

De asemenea, alin. (1) al aceluiași articol prevede că: "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării".

A mai indicat că, în conformitate cu decizia de compensare, imobilul în legătură cu care a fost emisă respectiva decizie este situat în municipiul Cluj-Napoca, jud. Cluj.

A conchis că, întrucât reclamantul și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile Legii nr. 165/2013, iar acordarea sumei solicitate implică automat verificarea de către instanță a modalității de aplicare a prevederilor Legii nr. 165/2013, verificare ce excede competenței materiale a judecătoriei, astfel cum rezultă din art. 35 alin. (1^1) din Legea nr. 165/2013, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată aparține Tribunalului Cluj.

2.2 Prin sentința civilă nr. 577/2025 din data de 15 decembrie 2025, Tribunalul Cluj, secția civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Cluj a apreciat că obiectul cererii nu privește modalitatea de aplicare a Legii nr. 165/2013, cererea vizând doar plata dobânzii legale pentru executarea cu întârziere a unei obligații bănești deja stabilite.

A considerat că acțiunea privind plata dobânzii legale penalizatoare este o acțiune în răspundere civilă delictuală prin care se solicită, în esență, repararea prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării la timp a unei obligații bănești, nu o acțiune legată de aplicarea legii, astfel că, în privința stabilirii competenței, nu este incident art. 35 alin. (1)

1

din Legea nr. 165/2013, ci sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Ivirea prezentului conflict negativ de competență a fost determinată de modul diferit în care instanțele au calificat obiectul acțiunii deduse judecății și au stabilit, în funcție de aceasta, competența de soluționare a cauzei.

Astfel, Judecătoria Timișoara a considerat că este învestită cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 165/2013, astfel că a dat eficiență dispozițiilor art. 35 alin. (1

1

) din acest act normativ, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 111/2019, apreciind că, în cauză, este în discuție o competență teritorială exclusivă.

Tribunalul Cluj a considerat că este învestit cu o cerere având ca obiect doar plata dobânzii legale pentru executarea cu întârziere a unei obligații bănești deja stabilite, respectiv dobânda legală aferentă sumei de 20.000 RON, pentru care s-a emis titlul de plată seria x nr. x/20.03.2023, reclamantul susținând că pârâtul Ministerul Finanțelor nu a achitat suma cuprinsă în titlul de plată în cel mult 180 de zile de la emitere, astfel cum prevede art. 31 alin. (8) din Legea nr. 165/2013. S-a mai reținut că obiectul cererii nu privește modalitatea de aplicare a Legii nr. 165/2013.

Înalta Curte constată că, în speță, reclamantul a învestit instanța cu o cerere prin care solicită să se dispună obligarea pârâtului la plata dobânzii legale penalizatoare pentru suma de 20.000,00 RON, aferentă titlului de plată seria x nr. x/20.03.2023, calculată de la data de 18 septembrie 2023 și până la data plății efective, actualizarea creanței de 20.000,00 RON cu rata inflației și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Demersul judiciar a fost întemeiat, în drept, pe dispozițiile speciale ale Legii nr. 165/2013, lege care a fost adoptată cu intenția de a eficientiza și finaliza procesul de acordare a măsurilor reparatorii cuvenite pentru imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, proces început prin legi anterioare și aflat în diferite stadii de soluționare a "cererilor", în sensul art. 3 pct. 1 din lege, inclusiv a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001.

Raportat la obiectul cauzei, pentru stabilirea competenței materiale, Înalta Curte urmează a avea în vedere prevederile art. 35 alin. (1^1) din Legea nr. 165/2013, conform cărora: "Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acțiunii".

Art. 35 alin. (1^1) din Legea nr. 165/2013 reprezintă o normă procedurală care stabilește o competență materială specială de soluționare a acțiunilor în justiție privind modalitatea de aplicare a prevederilor Legii nr. 165/2013, care înlătură competența de drept comun, întrucât, potrivit principiului specialia generalibus derogant, norma specială are prioritate de aplicare atunci când vine în concurs cu norma generală.

Reclamantul și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile Legii nr. 165/2013, iar acordarea sumei solicitate presupune verificarea de către instanță a modalității de aplicare a prevederilor Legii nr. 165/2013, verificare ce incumbă secțiilor civile a tribunalelor, astfel cum rezultă din art. 35 alin. (1^1) din Legea nr. 165/2013.

Se mai reține că, potrivit deciziei de compensare nr. 38922/04.02.2021 a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, imobilul în legătură cu care a fost emisă respectiva decizie este situat în municipiul Cluj-Napoca, jud. Cluj.

Astfel, raportat la locul situării imobilului, sunt aplicabile dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, aspect ce atrage competența teritorială a secției civile a tribunalului în raza căruia este situat imobilul.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 129 alin. (1), (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii deduse judecății în favoarea Tribunalului Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 februarie 2026.