ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 266/2026

Ședința publică din data de 12 februarie 2026

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 19 septembrie 2025 sub nr. x/2025, petenta A., executor judecătoresc, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună încuviințarea executării silite privind pe creditoarea B. și pe debitorul C..

La termenul de judecată din data de 23.10.2025, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

1.2. Prin sentința civilă nr. 11394 din 23 octombrie 2025, Judecătoria Constanța, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de petenta A., executor judecătoresc, privind pe creditoarea B., în favoarea Judecătoriei Horezu.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., menționând că domiciliul debitorului este situat în Horezu, sat Vaideeni, comuna Vaideeni str. x, județul Vâlcea, în circumscripția teritorială a Judecătoriei Horezu. Astfel, a declinat cauza în favoarea acestei din urmă instanțe.

1.3. Învestită prin declinare, prin sentința civilă nr. 694/2025 din 28 noiembrie 2025, Judecătoria Horezu a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că, potrivit verificării DEPABD, la data sesizării organului de executare, 05 septembrie 2025, domiciliul debitorului C. era în comuna Târgușor, sat Mireasa, județul Constanța.

S-a mai reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora competența de soluționare a cererilor de încuviințare a executării silite cade în sarcina instanței de executare, precum și a dispozițiilor art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., conform cărora instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În aceste condiții, instanța a apreciat că instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite este judecătoria de la domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare, și anume Judecătoria Craiova.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra conflictului negativ de competență

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte constată că este sesizată cu un conflict negativ de competență teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Judecătoria Constanța și Judecătoria Horezu.

Obiectul demersului judiciar îl constituie cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 19 septembrie 2025 sub nr. x/2025, prin care petenta A., executor judecătoresc, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună încuviințarea executării silite privind pe creditoarea B. și pe debitorul C..

Înalta Curte reține că în conformitate cu art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ.:

"Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Alin. (3) al acestui articol a atribuit instanței de executare competența de soluționare a cererilor de încuviințare a executării silite, a contestațiilor la executare, precum și a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Examinând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că încuviințarea executării silite a fost declanșată împotriva debitorului C..

La data sesizării organului de executare, debitorul C. își avea domiciliul în comuna Târgușor, sat Mireasa, județul Constanța, potrivit verificării efectuate prin referatul de la fila x al dosarului Judecătoriei Constanța.

Pe cale de consecință, se constată că instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite este Judecătoria Constanța, instanța în circumscripția căreia își avea domiciliul debitorul la data sesizării instanței de executare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare executare silită în favoarea Judecătoriei Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 februarie 2026.