Decizia nr. 262/2026 — ÎCCJ, Secția I civilă

Circumstanțele cauzei La 10 decembrie 2024, pe rolul Curții de Apel Iași, secția civilă au fost înregistrate, sub nr. x/2024, contestațiile în anulare formulate de contestatorii A. și B. împotriva deciziei nr. 328 din 4 noiembrie 2024 pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2019. Prin motivele cererii, contestatorii au solicitat anularea acestei decizii și trimiterea cauzei pentru rejudecare, în ceea ce privește dosarul execuțional nr. x/2019 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați "C. și D.", cu consecința admiterii contestației la executare formulate împotriva executării silite declanșate în acest dosar, executare silită pe care au apreciat-o ca fiind abuzivă. Contestația în anulare nu a fost întemeiată în drept. La 12 decembrie 2024, în același dosar a fost înregistrată și contestația în anulare formulată de contestatorul E. împotriva aceleiași decizii, contestație prin care s-a solicitat anularea hotărârii atacate și trimiterea dosarului menționat pentru rejudecare, în ceea ce privește dosarul execuțional nr. x/2019 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați "C. și D.", pe motiv că decizia este rezultatul unei erori materiale și că, în mod greșit Curtea de Apel Iași a respins cererile de reexaminare și de acordare a ajutorului public judiciar. Contestația în anulare a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.,

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Iași Prin decizia nr. 13 din 27 ianuarie 2025, Curtea de Apel Iași, secția civilă a respins, ca inadmisibile, contestațiile în anulare formulate de contestatorii A., B. și E. împotriva deciziei nr. 328 din 4 noiembrie 2024 pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2019. Împotriva deciziei nr. 13 din 27 ianuarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă au declarat recurs contestatorii A., B. și E..

Hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Prin decizia nr. 1854 din 23 octombrie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibile, recursurile declarate de contestatorii A., B. și E. împotriva deciziei nr. 13 din 27 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Contestația în anulare exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 1854 din 23 octombrie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024 de Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat contestație în anulare contestatorul E.. În cuprinsul cererii, contestatorul a invocat că i-au fost încălcate drepturile și interesele, a solicitat anularea tuturor actelor de executare silită întocmite în cauză, a invocat încălcarea art. 6 paragraf 1 și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) pct. 2 C. proc. civ.

Apărări formulate în cauză La data de 05 februarie 2026, intimata F. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare, precum și autoritatea de lucru judecat, raportat la faptul că respectivul contestator a mai formulat o contestație în anulare depusă și soluționată de Curtea de Apel Iași, respinsă ca inadmisibilă. De asemenea, intimații A. și B. au depus la 25 ianuarie și 09 februarie 2026 cereri prin care susțin poziția procesuală a contestatorului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând calea de atac în raport de excepția de inadmisibilitate invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele: Prin cererea supusă analizei s-au invocat, drept motive ale contestației în anulare, dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) pct. 2 C. proc. civ. Conform art. 503 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata." În cauză, contestatorul, deși întemeiază contestația în anulare pe respectivul articol, nu expune nicio critică propriu-zisă referitoare la nelegala citare la termenul când a avut loc judecata în dosarul nr. x/2024, . De altfel, citația aferentă termenului din 23 octombrie 2025 a fost primită de contestatorul E., acesta fiind citat legal în Penitenciarul Vaslui, semnând personal dovada de înmânare a citației, potrivit dovezii de la dosar recurs. De asemenea, potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale." Textul de lege vizează greșeli materiale cu caracter procedural, esențiale, determinante pentru soluția pronunțată, greșeli care să fi dus la pronunțarea unei soluții eronate. În această categorie intră greșeli de fapt, involuntare, comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei. În cauză, drept motive de promovare a căii extraordinare de atac, contestatorul invocă nemulțumiri cu caracter general referitoare la fondul cauzei și la hotărârile judecătorești pronunțate nelegal, pe cale le apreciază a fi nelegale, fără a prezenta nicio critică referitoare la vreo greșeală materială săvârșită de instanța care a pronunțat decizia atacată cu contestație în anulare. În consecință, aspectele prezentate în motivarea căii de atac nu pot fi supuse analizei în cadrul unei contestații în anulare, deoarece această cale extraordinară de atac nu deschide oportunitatea formulării unui recurs la recurs, ci tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităților formale, expres și limitativ prevăzute de lege, săvârșite de instanță cu ocazia judecății, iar nu pentru că soluția nu ar fi una corectă, în conformitate cu opinia contestatorului. Or, criticile expuse de contestator nu se circumscriu motivelor de contestație în anulare prevăzut de dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) pct. 2 C. proc. civ. pentru promovarea căii extraordinare de atac. Pentru considerentele expuse, constatând că, în cauză, criticile deduse judecății nu se circumscriu motivelor de contestație în anulare reglementate de dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare.