ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 249/2026

HOTĂRÂRE

10.02.2026

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2026
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 249/2026 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2026)

Ședința publică din data de 10 februarie 2026

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 13 septembrie 2023 pe rolul Judecătoriei Năsăud, sub dosar nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat desfacerea căsătoriei părților, cu revenirea pârâtei la numele purtat anterior încheierii căsătoriei.

Prin cererea formulată pe cale reconvențională, reclamanta B. a solicitat să se dispună lichidarea regimului matrimonial, privind existența unui drept de creanță în patrimoniul părților, respectiv să se constate că în timpul căsătoriei părțile au dobândit, prin contribuție comună și egală, dreptul de creanță în cuantum de cca. 35.000 euro, reprezentând contravaloarea lucrărilor de îmbunătățiri executate la construcția existentă în localitatea Cătămărăști Deal, comuna C., județul Botoșani și să se dispună partajarea acestui drept de creanța în raport de cotele contributive de cate 1/2 fiecare, atribuindu-i in întregime creanța pârâtului și obligarea acestuia la plata sultei compensatoare.

La data de 29 noiembrie 2023, reclamantul a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, invocând excepția netimbrării cererii reconvenționale și excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Năsăud.

Prin încheierea din 20 martie 2024, Judecătoria Năsăud a disjuns petitul cererii reconvenționale având ca obiect lichidarea regimului matrimonial, fiind constituit dosarul nr. x/2024.

II. Hotărârea Judecătoriei Năsăud:

Prin sentința civilă nr. 1583 din 19 iunie 2024, Judecătoria Năsăud a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârât prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a dosarului nr. x/2024 în favoarea Judecătoriei Botoșani.

În motivare, instanța a arătat că cererea dedusă judecății este o acțiune personală raportat la obiectul său (lichidarea unui drept de creanță deținut în patrimoniul comun al foștilor soți) și nu o acțiunea reală, nevizând partajarea judiciară a vreunui imobil, ci a unui drept de creanță născut în raport de imobilul pârâtului, astfel încât competența de soluționare a cauzei se determină în raport de regula generală a domiciliului pârâtului și nu de excepția stipulată la art. 117 C. proc. civ.

Reținând ca fiind aplicabilă regula de competență dată de domiciliul pârâtului, cum domiciliul acestuia este în municipiul Botoșani, județul Botoșani, în temeiul art. 107 alin. (1) C. proc. civ., instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani.

III. Hotărârea Judecătoriei Botoșani:

Învestită prin declinare, Judecătoria Botoșani pronunțat sentința civilă nr. 3588 din 29 octombrie 2025, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Năsăud, a constatat ivit conflictul negativ și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Instanța a reținut că cel de-al doilea capăt din cererea reconvențională, privind partajul bunurilor comune, reprezintă o cerere incidentală, atât în raport cu cererea principală având ca obiect divorț formulată în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Năsăud, cât și față de primul capăt al cererii reconvenționale, astfel că instanța competentă să soluționeze cererile de divorț (formulate pe cale principală și respectiv pe cale reconvențională) este competentă deopotrivă să soluționeze și cererea incidentală privind partajul bunurilor comune, conform dispozițiilor art. 919 alin. (1) lit. f) C. proc. civ.

Cererea de partaj bunuri comune a fost un capăt al cererii de divorț formulată pe cale reconvențională și, nefiind o cerere de sine stătătoare, nu are relevanță sub aspectul competenței exclusive a instanței de divorț faptul că instanța a dispus disjungerea, fiind incidente dispozițiile art. 123 alin. (1) și art. 919 alin. (1) lit. f) C. proc. civ.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Acțiunea dedusă judecății, în privința căreia s-a ivit conflictul negativ de competență, are ca obiect lichidarea regimului matrimonial, cerere formulată pe cale reconvențională în dosarul având ca obiect principal desfacerea căsătoriei părților.

Raportat la obiectul principal al litigiului în cadrul căruia a fost formulată cererea de lichidare a regimului matrimonial (divorț), în cauză devin incidente dispozițiile art. 919 alin. (1) lit. f) C. proc. civ., text legal - ce poartă denumirea marginală "cereri accesorii și incidentale" - ce prevede că "la cerere, instanța de divorț se pronunță și cu privire la (...) f) încetarea regimului matrimonial și, după caz, lichidarea comunității de bunuri și partajul acestora."

Așadar, în conformitate cu prevederile legale speciale anterior redate, instanța de divorț este cea competentă a soluționa și cererea incidentală reprezentată de partajul bunurilor comune.

În condițiile în care "instanța de divorț", în sensul dispozițiilor art. 919 alin. (1) C. proc. civ. a fost Judecătoria Năsăud, revenea acesteia competența de soluționare a cererii reconvenționale având ca obiect lichidarea regimului matrimonial.

Disjungerea soluționării cererii incidentale de cea principală nu are relevanță sub aspectul competenței exclusive a instanței de divorț, astfel cum dispun și normele procedurale ale art. 123 alin. (1) C. proc. civ.:

"cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120."

Prin urmare, în cazul concret dedus judecății, dat fiind că părțile au înțeles să deducă judecății pretenția constând în partajul matrimonial pe cale accesorie, reținând incidența dispozițiilor cu art. 919 alin. (1) lit. f) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud, instanță ce a fost învestită cu soluționarea cererii principale de desfacere a căsătoriei.