ÎCCJ, Secția I civilă

Ședința publică din data de 16 decembrie 2025

Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 24 februarie 2025 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă sub nr. x/2025, reclamantul A. a solicitat să se constate încetarea de drept a măsurii asigurătorii și să se dispună restituirea de îndată a sumei de 10.000 RON, actualizată cu rata inflației, la care se adaugă dobânda legală aferentă, de la data depunerii, până la data restituirii efective.

În susținerea cererii, reclamantul a arătat că a avut calitatea de inculpat, împreună cu alte persoane, în dosarul nr. x/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT, iar prin ordonanța din 17.06.2014, s-a dispus ca plata onorariului de 500.000 RON stabilit pentru efectuarea în cauză a expertizei financiar contabile să fie suportată de către inculpați, reclamantul fiind obligat la plata către Biroul Local de Expertize Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul București, a sumei de 10.000 RON, această sumă fiind achitată de către reclamant la data de 18.06.2014, conform chitanței nr. x/1 la B. București.

Prin sentința penală nr. 588 din 19 decembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, reclamantul a fost achitat pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, dar și pentru complicitate la infracțiunea de delapidare cu consecințe deosebit de grave, fiind lăsată nesoluționată acțiunea civilă.

Prin încheierea din 29 iunie 2021 și prin încheierea din 18 mai 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017, deși a fost ridicată măsura sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea reclamantului, a fost menținută măsura asigurătorie a sechestrului asupra sumei de 10.000 RON instituită prin ordonanța din 23.12.2015.

Prin decizia penală nr. 16 din 29 mai 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, s-a dispus respingerea apelurilor ca nefondate, hotărâre ce a rămas definitivă la data pronunțării, 29 mai 2024, partea civilă neintroducând acțiune civilă în 30 zile, astfel că măsura asigurătorie a încetat de drept.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 279 C. proc. pen. coroborate cu dispozițiile art. 278 și art. 272 C. proc. pen.

Prin sentința civilă nr. 310 din 6 martie 2025, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect ridicare sechestru asigurător, formulată de petentul A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Învestită fiind prin declinare cu soluționarea cererii de ridicare a sechestrului asigurător, Judecătoria Sectorului 3 București, prin sentința civilă nr. 7082 din 10 iunie 2025, a admis excepția necompetenței sale materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect ridicare sechestru asigurător, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 25 iunie 2025, sub nr. x/2025, și a fost repartizată aleatoriu completului CC9, astfel cum rezultă din fișa ECRIS și procesul-verbal de repartizare aleatorie aflate la dosar.

Prin rezoluția din data de 26 iunie 2025, a fost acordat termen pentru soluționarea cererii de ridicare a sechestrului asigurător la data de 23 septembrie 2025, când pricina a fost amânată pentru termenul din 18 noiembrie 2025, în vederea emiterii unor adrese către B. și către Biroul Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul București pentru a se comunica instanței relații cu privire la suma de bani ce face obiectul cererii pendinte de ridicare sechestru, respectiv relații referitoare la regimul juridic al acestei sume, precum și cu privire la existența ei în cont la momentul solicitării informațiilor.

La termenul din 18 noiembrie 2025, instanța a reținut cererea în pronunțare cu privire la aspectul nulității acesteia pentru neindicarea părții pârâte în prezenta procedură și subsecvent, asupra fondului cererii și, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 2 decembrie 2025, iar ulterior, pentru imposibilitatea de constituire a completului de judecată, a amânat pronunțarea la data de 16 decembrie 2025.

Cu ocazia deliberării, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității cererii pentru neindicarea părții pârâte, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 957 C. proc. civ. "(1)Dacă debitorul va da, în toate cazurile, o garanție îndestulătoare, instanța va putea ridica, la cererea debitorului, sechestrul asigurător. Cererea se soluționează în camera de consiliu, de urgență și cu citarea în termen scurt a părților, prin încheiere supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la pronunțare, la instanța ierarhic superioară. Apelul se judecă de urgență și cu precădere. Dispozițiile art. 954 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.

(2) De asemenea, în cazul în care cererea principală, în temeiul căreia a fost încuviințată măsura asigurătorie, a fost anulată, respinsă sau perimată prin hotărâre definitivă ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la judecarea acesteia, debitorul poate cere ridicarea măsurii de către instanța care a încuviințat-o. Asupra cererii instanța se pronunță prin încheiere definitivă, dată fără citarea părților. Dispozițiile art. 955 se aplică în mod corespunzător".

Din interpretarea a contrario a dispozițiilor alin. (2) al art. 957 C. proc. civ., anterior redate, rezultă că o cerere de ridicare a sechestrului asigurător se soluționează ca regulă, cu citarea părților și doar în cazul dovedirii incidenței uneia dintre tezele alineatului secund, judecarea se realizează fără citarea părților.

În cauză, nu s-a dovedit însă, incidența vreunei astfel de situații premisă în privința acțiunii civile în legătură cu care s-ar fi instituit această măsură asiguratorie a cărei încetare de drept se solicită a se constata, astfel încât se impune în temeiul primului alineat al art. 957 C. proc. civ. citarea părților în prezenta procedură.

Or, acțiunea civilă alăturată unei acțiuni penale este insurmontabil configurată prin existența unei părți civile potențial păgubite și în favoarea căreia se instituie măsura asigurătorie.

În cauza pendinte însă, nu a fost indicată/individualizată o astfel de parte civilă, rezultând așadar, faptul că nu a fost concretizat, configurat cadrul procesual reglementat de legiuitor într-o astfel de procedură specială reglementată de art. 957 C. proc. civ., ceea ce determină nulitatea cererii de ridicare a sechestrului asigurător formulate de petent, ca urmare a nerespectării dispozițiilor alin. (1) al art. 957 C. proc. civ. în referire la art. 194 C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie de conținut al unei cereri de chemare în judecată și care se aplică ori de câte ori acest aspect nu este reglementat în termeni diferiți prin dispoziții speciale.

Astfel, constatând că pârâtul nu este nici indicat și nici determinabil din cuprinsul cererii sau al înscrisurilor depuse, atunci cadrul procesual pasiv nu poate fi determinat și nu poate fi asigurată contradictorialitatea, neindicarea pârâtului reprezentând lipsa unui element esențial al cererii, prevăzut sub sancțiunea nulității, potrivit art. 196 alin. (1) C. proc. civ., instanța neputând suplini lipsa de diligență a reclamantului prin identificarea din oficiu a pârâtului, întrucât ar încălca principiul disponibilității care guvernează procesul civil, potrivit art. 9 și art. 20 C. proc. civ.

Așadar, prezenta cerere este nulă, motiv pentru care excepția nulității invocată din oficiu va fi admisă.

În ceea ce privește calea de atac incidentă prezentei încheieri, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 957 alin. (1) C. proc. civ., încheierea dată cu privire la cererea de ridicare a sechestrului asigurător este supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. Or, în cazul de față, prezenta încheiere este definitivă, întrucât este pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție ce pe de o parte, nu judecă apeluri, iar pe de altă parte, nu are nici o altă instanță ierarhică superioară, Completul de 5 Judecători al acesteia judecând doar în anumite materii expres reglementate de lege (art. 26 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară: cauzele în materie disciplinară potrivit legii; alte cauze date în competența lor prin lege; recursurile împotriva hotărârilor de respingere a cererilor de sesizare a Curții Constituționale, pronunțate de un alt complet de 5 judecători; art. 51 alin. (3), art. 52 alin. (2) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii și art. 136 alin. (3), art. 410, art. 421 alin. (2), art. 513 alin. (6) C. proc. civ.: recursul împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a soluționat acțiunea disciplinară; contestația împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care se dispune suspendarea din funcție a magistratului, până la soluționarea definitivă a acțiunii disciplinare; conflictul de competență dintre două secții ale Înaltei Curți de Casație și Justiție; recursul împotriva hotărârii de renunțare la dreptul pretins, când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție; recursul împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimarea, când perimarea s-a constatat de o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție; recursul împotriva hotărârii de revizuire pentru hotărâri potrivnice, atunci când revizuirea a fost soluționată de una dintre secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Așadar, interpretând teleologic (adică după intenția, scopul urmărit de legiuitor la momentul edictării normei legale) prevederile art. 957 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că scopul legiuitorului a fost să acorde calea de atac a apelului exclusiv instanțelor inferioare instanței supreme în stat. Pe cale de consecință, prezenta încheiere pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este definitivă.

Față de cele mai sus reținute, Înalta Curte va admite excepția nulității și va anula cererea formulată de petentul A. privind ridicarea măsurii sechestrului asigurător afirmat de partea procesuală a fi fost instituit asupra sumei respective de 10.000 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității.

Anulează cerere formulată de petentul A. privind ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit asupra sumei de 10.000 RON virate de petentul A. cu chitanța nr. x/18.06.2014 în contul nr. x al BLEJTC de pe lângă Tribunalul București, dispuse prin ordonanța nr. 146/D/P/2010 din data de 23.12.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală (menținută prin încheierile din 29 iunie 2021 și 18 mai 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2017, definitive), sechestru menținut prin sentința penală nr. 588 din 19 decembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia penală nr. 16 din 29 mai 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători penal I, în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 decembrie 2025.