ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2288/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la 12 octombrie 2022, pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamanta A., a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la: 1. plata remunerației unice echitabile, inclusiv TVA-ul aferent, reprezentând drepturi conexe patrimoniale cuvenite producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora în spațiile deținute de pârâtă cu orice titlu, începând cu 01.03.2020 - la zi (data efectuării raportului de expertiză sau depunerii calculului în instanță); remunerația datorată de pârâtă pentru perioada 01.03.2020 - 30.09.2022 este în cuantum de 7.005,50 RON (la care se adaugă TVA); 2. plata remunerației unice echitabile, inclusiv TVA-ul aferent, reprezentând drepturi conexe patrimoniale cuvenite autorilor de opere audiovizuale pentru comunicarea publică a repertoriului de opere cinematografice și alte opere audiovizuale în spațiile deținute de pârâtă cu orice titlu, începând cu 01.03.2020 - la zi (data efectuării raportului de expertiză sau a depunerii calculului în instanță de către A.), având în vedere mandatul acordat A. de către C. prin Decizia ORDA nr. 6/2016; S-a estimat că remunerația datorată de pârâtă pentru perioada 01.03.2020 - 30.09.2022 este în cuantum de 5.230 RON (fără TVA). 3. plata daunelor-interese moratorii, pentru neplata sau plata cu întârziere a remunerațiilor, datorate de la scadență până la data achitării efective și integrale a remunerațiilor datorate, conform metodologiilor în vigoare corespunzătoare fiecărui tip de remunerație; 4. plata sumelor rezultate din actualizarea cu rata inflației a remunerației, calculate de la data scadenței și până la data achitării efective a remunerației. 5. în subsidiar, obligarea pârâtei la daune materiale cuantificate la triplul sumelor legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite; Reclamanta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată. I.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă Prin sentința civilă nr. 779 din 11 iulie 2023, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis, în parte, cererea precizată formulată de reclamanta A. și a obligat pârâta B. S.R.L. să achite reclamantei: - plata remunerației unice echitabile reprezentând drepturi conexe patrimoniale cuvenite producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora în spațiile deținute de pârâtă cu orice titlu, pentru perioada 01.03.2020 - 30.09.2022, în cuantum de 5.520 RON; - plata remunerației unice echitabile reprezentând drepturi conexe patrimoniale cuvenite autorilor de opere audiovizuale pentru comunicarea publică a repertoriului de opere cinematografice și alte opere audiovizuale în spațiile deținute de pârâtă cu orice titlu, pentru perioada 01.03.2020 - 30.09.2022, în cuantum de 3.570 RON; - daunele interese moratorii pentru neplata sau plata cu întârziere a remunerațiilor datorate de la scadență și până la data achitării efective a remunerațiilor datorate, conform metodologiilor în vigoare corespunzătoare fiecărui tip de remunerație, astfel: - pentru remunerațiile datorate producătorilor de fonograme, 736,93 RON (calculate de la scadență și până la data de 12.06.2023, precum și în continuare până la data achitării efective și integrale a remunerațiilor datorate); - pentru remunerația corespunzătoare operelor audiovizuale, la valoarea de 274,52 RON (calculate de la scadență și până la data de 12.06.2023, precum și în continuare până la data achitării efective și integrale a remunerațiilor datorate). Prin aceeași sentință s-a dispus ca sumele datorate de pârâtă să fie actualizate cu indicele de inflație de la momentul scadenței și până la data plății efective. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.320 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. I.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă Prin decizia civilă nr. 362 A din 27 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a fost respins, ca nefondat, apelul principal declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 779 din 11 martie 2023 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu A.. Prin aceeași decizie, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul incident declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 779 din 11 martie 2023, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a dispus obligarea pârâtei și la plata cotei de T.V.A. aferente sumelor de 3.570 RON și 5.372,5 RON. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. A fost obligată pârâta la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, către reclamantă. I.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 362 A din 27 martie 2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs pârâta B. S.R.L. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 10 aprilie 2025 și a fost repartizat aleatoriu completului C9, astfel cum rezultă din fișa ECRIS și procesul-verbal de repartizare aleatorie . În raport cu prevederile art. 499 teza a II-a din C. proc. civ., în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției, fără a fi evocate și analizate motivele de casare, astfel încât nu vor mai fi redate motivele de recurs concret invocate. I.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, având în vedere că motivele invocate nu se încadrează în cazul de casare invocat de recurentul-reclamant. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. și văzând art. 499 teza a II-a din C. proc. civ., examinând cu prioritate excepția netimbrării recursului, Înalta Curte constată următoarele: Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de dispozițiile O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, taxe care sunt datorate, în condițiile acestui act normativ, de toate persoanele fizice și juridice și care reprezintă plata serviciilor prestate de către instanțele judecătorești (art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013). Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac și se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013. În acest sens, pentru calea de atac a recursului, art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că, la cererea de recurs, se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar dispozițiile alin. (3) al aceluiași text de lege prevăd că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității. În situația în care cererea este netimbrată sau insuficient timbrată, instanța este obligată să stabilească cuantumul taxei judiciare de timbru și, potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, să-i pună în vedere părții obligația achitării acesteia, înainte de a pronunța soluția de anulare a cererii ca netimbrate. În speța pendinte, prin rezoluția din 25 aprilie 2025, instanța de recurs a stabilit în sarcina recurentei-pârâte, în temeiul art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, aferentă cererii de recurs și a dispus, totodată, emiterea unei adrese acesteia prin care să i se aducă la cunoștință că are obligația de a achita respectiva taxă judiciară de timbru, în termen de 10 zile de la comunicarea obligației, sub sancțiunea anulării cererii de recurs. În acord cu jurisprudența instanței de contencios a drepturilor omului, cauza Iordache împotriva României (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 797/2019) - prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea art. 6 din Convenție față de împrejurarea că instanțele naționale nu au explicat reclamantului consecințele neplății taxelor de timbru aferente soluționării apelului și recursului sau că acesta poate solicita să fie exonerat de această plată - în cauza dedusă judecății, Înalta Curte reține că, prin adresa emisă la 25 aprilie 2025 și comunicată la 5 mai 2025, recurentei-pârâte i-a fost comunicată obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, aceasta fiind încunoștințată despre sancțiunea anulării cererii de recurs în caz de neplată. Totodată, prin aceeași adresă, i s-a adus la cunoștință că are posibilitatea de a formula, în condițiile legii [art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013] cerere de acordare a facilităților la plata taxei de timbru în termen de 5 zile de la primirea comunicării și, în temeiul art. 39 alin. (1) din același act normativ, cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Din actele și lucrările dosarului se constată că, deși a fost legal înștiințată despre obligativitatea timbrării cererii de recurs, recurenta-pârâtă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță, respectiv 100 RON, până la acest termen de judecată, și nici nu s-a prevalat de posibilitatea formulării unei cereri de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în situația în care se afla într-o imposibilitate financiară de a o achita. Or, fiind vorba de o condiție legală extrinsecă cererii de recurs, neîndeplinirea ei atrage nulitatea cererii, necondiționat de existența vreunei vătămări, conform art. 176 pct. 6 din C. proc. civ. În aceste coordonate, Înalta Curte reține că, prin nedepunerea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru, în cauză intervine sancțiunea expres prevăzută de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., respectiv nulitatea recursului. Ca atare, în raport cu dispozițiile legale anterior menționate, coroborate cu actele dosarului, Înalta Curte va face aplicarea sancțiunii nulității prevăzute de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sens în care va anula recursul ca netimbrat. Față de culpa procesuală rezultată din pierderea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe recurenta-pârâtă B. S.R.L. la plata către intimata-reclamantă A. a sumei de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariul de avocat achitat de parte conform ordinului de plată din 2.06.2025, emis de D., depus la dosar.