Decizia nr. 517/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 10.07.2019 sub nr. x/2019, reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., obligarea pârâtei la plata remunerației unice echitabile, inclusiv TVA-ul aferent, reprezentând drepturi conexe patrimoniale cuvenite producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora în spațiile deținute de pârâta cu orice titlu, începând cu noiembrie 2015 - la zi (data efectuării raportului de expertiză sau a depunerii calculului în instanță de către UPFR). A estimat că remunerația datorată de pârâtă pentru perioada 01.11.2015 - 30.06.2019 este în cuantum de 6.946 RON (la care se adaugă TVA); plata remunerației unice echitabile, inclusiv TVA-ul aferent, reprezentând drepturi conexe patrimoniale cuvenite autorilor de opere audiovizuale pentru comunicarea publică a repertoriului de opere cinematografice și alte opere audiovizuale în spațiile deținute de pârâtă cu orice titlu, începând cu martie 2016 până în prezent (data efectuării raportului de expertiză), având în vedere mandatul acordat UPFR de către B. prin Decizia ORDA nr. 6/2016. A estimat că remunerația datorată de pârâtă pentru perioada 01.03.2016 - 31.07.2018 este în cuantum de 5.850 RON (la care se adaugă TVA); plata daunelor-interese moratorii, pentru neplata sau plata cu întârziere a remunerațiilor, datorate de la scadență până la data achitării efective și integrale a remunerațiilor datorate, conform metodologiilor în vigoare corespunzătoare fiecărui tip de remunerație; în subsidiar, în cazul în care pârâta nu își îndeplinește obligația de furnizare a informațiilor necesare pentru acoperirea integrală a prejudiciului cauzat, potrivit art. 188 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 republicată, a solicitat obligarea pârâtei la daune materiale cuantificate la triplul sumelor legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, calculate potrivit situațiilor financiare publicate la registrul comerțului sau declarate la Ministerul Finanțelor, precum și potrivit situațiilor de pe site-ul Autorității Naționale pentru Turism. I.

Sentința pronunțată de Tribunalul București – secția a V-a civilă Prin sentința civilă nr. 1682 din data de 17 decembrie 2020, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis în parte chemare în judecată, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 7031,15 RON reprezentând remunerație datorată producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică a fonogramelor în perioada 01.07.2016-30.11.2020 și la plata sumei de 5838,93 RON penalități de întârziere calculate până la data de 01.12. 2020 și în continuare până la plată, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 7950 RON reprezentând remunerație datorată autorilor de opere audiovizuale pentru comunicarea publică a operelor audiovizuale în perioada 01.07.2016-30.11.2020 și la plata sumei de 387 RON reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 01.12.2020 și în continuare până la plată și a obligat pârâta la 1370 RON cheltuieli de judecată către reclamant. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă Prin decizia civilă nr. 690A din data de 04 mai 2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelanta-pârâtă S.C. A. S.R.L. și de apelanta-reclamantă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) – Asociația pentru Drepturi Conexe, împotriva sentinței civile nr. 1682/17.12.2020, pronunțate în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul București – secția a V-a Civilă. I.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 690A din data de 04 mai 2022 a declarat recurs pârâta S.C. A. S.R.L.. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția I civilă la data de 30 iunie 2022, sub nr. x/2019. Prin cererea de recurs, pârâta a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate, dar și a hotărârii primei instanțe, și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind netemeinică și nelegală. De asemenea, a solicitat obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ. Recurenta-pârâtă a invocat drept motiv de casare motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că instanța de fond și cea de apel au interpretat greșit dispozițiile legale incidente cu privire la faptele reținute în sarcina sa ca fiind generatoare de prejudiciu pentru reclamantă. I.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) - Asociația pentru Drepturi Conexe a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. I.

La data de 26 septembrie 2022, recurenta-pârâtă a depus la dosar cerere de renunțare la judecata recursului ce face obiectul dosarului nr. x/2011 În respectiva cerere, recurenta-pârâtă a menționat că a adus la cunoștința părții adverse cererea de renunțare, iar aceasta a fost de acord. I.

La data de 29 septembrie 2022, intimata-reclamantă a depus la dosar o adresă prin care a comunicat instanței că este de acord cu cererea de renunțare formulată de recurenta-pârâtă. De asemenea, a învederat că părțile au încheiat contractul de tranzacție nr. x din data de 17 august 2022, prin care recurenta-pârâtă s-a obligat să plătească eșalonat sumele datorate. Respectiva tranzacție, precum și dovezile de plată aferente tranzacției încheiate au fost atașate adresei. I.

Prin încheierea de ședință de la termenul din data de 07 februarie 2023, Înalta Curte a constatat că cererea de renunțare la judecata recursului provine de la administratorul societății recurente, doamna C., fără a fi însoțită de o procură specială în acest sens, astfel cum prevăd dispozițiile art. 81 alin. (1) C. proc. civ. Prin urmare, în vederea respectării principiului disponibilității prevăzut de art. 9 C. proc. civ., Înalta Curte a amânat cauza și a dispus citarea recurentei-pârâte cu mențiunea de a formula cererea de renunțare la judecata recursului, prin reprezentant legal în baza unui mandat special, în condițiile prevăzute de art. 406 alin. (2) C. proc. civ. I.

La termenul de judecată din data de 04 aprilie 2023, intimata-reclamantă a depus la dosar originalul contractului de tranzacție nr. x din data de 17.08.2022 intervenit între părți. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând contractul de tranzacție nr. x din data de 17 august 2022 încheiat între Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) – Asociația pentru Drepturi Conexe și A. S.R.L. (părțile din prezenta cauză), Înalta Curte constată că obiectul acestei tranzacții îl reprezintă achitarea eșalonată de către recurenta-pârâtă din prezenta cauză, A. S.R.L., a debitului ce face obiectul dosarului de executare nr. 78/2022 al B.E.J. D. și suspendarea acestui dosar de executare silită până la achitarea integrală a debitului restant. De asemenea, se constată că la art. 5 din respectivul contract de tranzacție se prevede că A. S.R.L. se obligă să depună cerere de renunțare la judecată în dosarul nr. x/2018 (dosarul de față) al Înaltei Curți de Casație și Justiție în termen de 3 zile de la semnarea tranzacției, cerere ce a fost înregistrată în prezentul dosar la data de 26 septembrie 2022. La art. 11 din contractul de tranzacție anterior menționat, reprezentantul legal al A. S.R.L. a declarat că are capacitatea și calitatea de a încheia respectivul contract de tranzacție în conformitate cu prevederile legale și actele constitutive ale societății, având mandat special în acest sens acordat de organele de conducere ale societății. Prin urmare, având în vedere declarația dată de reprezentantul legal al A. S.R.L., dna administrator C., persoana care a și semnat contractul de tranzacție, Înalta Curte apreciază că cererea de renunțare depusă la dosar este formulată în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 406 alin. (2) C. proc. civ. Totodată, Înalta Curte apreciază că, luând act de renunțarea la judecata recursului, se dă eficiență tranzacției încheiate de părți, pentru că obligațiile asumate prin aceasta vizează tocmai renunțarea la recurs. Ca atare, analizând cererea de renunțare la judecata recursului formulată de recurenta-pârâtă, Înalta Curte reține următoarele: Dispozițiile art. 406 C. proc. civ., indicate de recurenta-pârâtă în cererea de renunțare, stipulează în sensul că reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă. Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, în conținutul căruia intră și dreptul părților de a face acte procedurale de dispoziție cu privire la drepturile subiective deduse judecății sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaște ori stabili respectivele drepturi. Renunțarea la judecată este un act procesual de dispoziție, de care instanța trebuie să țină cont și care poate avea loc oricând în cursul judecății, putându-se face atât în primă instanță, cât și în căile de atac, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, cum este cazul în speță. Ca atare, față de manifestarea expresă de voință a recurentei-reclamante exprimată prin declarația autentificată sub nr. x/16.02.2017, dar și prin contractul de tranzacție nr. x din data de 17 august 2022 (art. 5), aflat la dosar, în temeiul art. 406 C. proc. civ. și aplicând principiul disponibilității, va lua act de renunțarea recurentei-pârâte S.C. A. S.R.L. la recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 690A din data de 04 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.