ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2285/2025

Ședința publică din data de 9 decembrie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 1554 din 23 septembrie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant Municipiul Constanța prin Primar împotriva deciziei nr. 168 C din 7 octombrie 2024 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți A., B., C., D., E., F., G., H., I..

A fost obligat recurentul-reclamant Municipiul Constanța prin Primar la plata sumei de 8000 RON către intimatul-pârât C., cu titlu de cheltuieli de judecată reduse.

Petentul H. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei nr. 1554 din 23 septembrie 2025, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2021, în temeiul dispozițiilor art. 444 din C. proc. civ., solicitând instanței să dispună obligarea recurentului Municipiul Constanța prin Primar la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 5.355 RON, reprezentând onorariu de avocat.

În motivare, a arătat că deși prin decizia nr. 1554 din 23 septembrie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant Municipiul Constanța prin Primar împotriva deciziei nr. 168 C din 7 octombrie 2024 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată solicitate de intimatul H. și depuse alăturat întâmpinării formulate în cauză.

În considerarea acestor motive, petentul a solicitat admiterea cererii de completare în sensul acordării cheltuielilor de judecată dovedite prin factura nr. x/18.12.2024 și chitanța nr. x/30.01.2025.

Prin întâmpinarea depusă la 29 octombrie 2025, intimatul U.A.T. Municipiul Constanța a solicitat cenzurarea cheltuielilor de judecată solicitate de către petent. În motivare, a susținut că onorariul de avocat solicitat pentru această etapă procesuală este excesiv prin raportare la munca efectiv prestată de avocat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 1554 din 23 septembrie 2025, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.

De asemenea, prevederile art. 397 alin. (1) din C. proc. civ. reglementează faptul că instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății.

Cadrul obiectiv al judecății și limitele învestirii instanței pe care judecătorul este ținut să le respecte întocmai este constituit de totalitatea cererilor formulate în cauză, iar în ipoteza în care instanța a omis să soluționeze un capăt de cerere principal sau accesoriu ori o cerere conexă sau incidentală, partea interesată se poate prevala de dispozițiile art. 444 din C. proc. civ. care, la alin. (1), prevăd că "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii (...)".

Procedura reglementată de acest text de lege este stabilită pentru a se asigura respectarea dispozițiilor legale mai sus arătate, în sensul soluționării tuturor capetelor de cerere formulate în cauză, fiind vorba, așadar, despre un remediu pentru situația în care instanța a omis, din greșeală, să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății.

Așadar, misiunea instanței de a se pronunța cu privire la cheltuielile de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de textul legal mai sus redat, cererea de acordare a acestora având caracter accesoriu în ansamblul procesului.

În speță, prin decizia nr. 1554 din 23 septembrie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins recursul declarat de reclamantul Municipiul Constanța prin Primar împotriva deciziei nr. 168 C din 7 octombrie 2024 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Înalta Curte constată că, față de soluția pronunțată în etapa procesuală a recursului și față de faptul că, deși petentul a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acestei cereri, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de completare a deciziei nr. 1554 din 23 septembrie 2025, întemeiată pe dispozițiile menționate, fiind întemeiată și urmând a fi admisă.

Temeiul acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de dispozițiile art. 453 din C. proc. civ. și este determinat de atitudinea procesuală culpabilă a părții care a căzut în pretenții, care generează obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, respectiv de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoită să le avanseze.

Pentru aplicarea dispoziției legale anterior menționate, interesează atât rezultatul procesului, cât și conduita părților manifestată anterior litigiului ori pe parcursul desfășurării acestuia. Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual și are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părții câștigătoare a procesului.

Sub aspectul cheltuielilor de judecată, în cazul de față, Înalta Curte constată că acestea au fost solicitate de către petentul H. prin întâmpinarea formulată și au fost dovedite, cu respectarea art. 452 din C. proc. civ., prin factura fiscală nr. x/18.03.2024 și chitanța nr. x/30.01.2025 ce atestă încasarea onorariului de avocat aferent facturii fiscale anterior menționate, cuantumul solicitat fiind de 5.355 RON.

Cu privire la cuantumul cheltuielilor solicitate, Înalta Curte constată că suma de 5.355 RON este proporțională cu activitatea desfășurată de avocat în etapa procesuală a recursului, întrucât prin întâmpinările depuse în cauză au fost dezvoltate atât argumente referitoare la excepția nulității recursului, cât și de respingere pe fond a criticilor invocate de recurentul-reclamant, din perspectiva chestiunii prescripției extinctive, activități ce au presupus analiza temeiurilor de drept incidente și elaborarea unui răspuns adecvat complexității cauzei.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că sunt întrunite condițiile legale pentru completarea deciziei în temeiul art. 444 din C. proc. civ., iar cererea de acordare a cheltuielilor de judecată este întemeiată.

În consecință, Înalta Curte va admite cererea privind completarea dispozitivului deciziei nr. 1554 din 23 septembrie 2025, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, formulată de petentul H. și, pe cale de consecință, va dispune completarea dispozitivului deciziei menționate în sensul obligării UAT Municipiul Constanța la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de judecarea în recurs, reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 5.355 RON, către petentul H..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de petentul H. în contradictoriu cu intimații Municipiul Constanta, reprezentat prin Primar, A., B., C., D., E., F., G. și I. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 1554 din 23 septembrie 2025, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2021.

Dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 1554 din 23 septembrie 2025, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2021 în sensul obligării UAT Municipiul Constanța la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de judecarea în recurs, reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 5355 RON, către petentul H..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 decembrie 2025.