ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2248/2025

Ședința publică din data de 4 decembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la 13 septembrie 2024, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B., anularea actelor prin care a fost înființată poprirea în dosarul execuțional nr. x/2012 al S.C. P..E.J. "C.", anularea încheierii de încuviințare a executării silite, anularea tuturor actelor de executare silită și anularea executării silite, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 703 din 22 ianuarie 2025, Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, reținând că executarea silită a fost încuviințată de către Judecătoria Sectorului 2 București și că a fost efectuată executarea silită prin poprire pe raza Sectorului 2, iar contestația vizează și executarea silită prin poprire.

Prin sentința civilă nr. 4239 din 31 martie 2025, Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, reținând că, în concepția C. proc. civ. de la 1865, relevant pentru stabilirea instanței competente este exclusiv locul unde se face executarea silită, iar, în cazul executării silite prin poprire, interesează sediul terțului poprit, acesta aflându-se în raza teritorială de competență a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Prin sentința civilă nr. 5304 din 13 august 2025, Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, reținând că executarea silită a fost încuviințată de către Judecătoria Sectorului 2 București și că domiciliul debitorului se află pe raza Sectorului 2, neprezentând importanță sediul terțului poprit, întrucât se execută silit veniturile debitorului.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Cluj-Napoca a suspendat judecata și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare este Judecătoria Cluj-Napoca, pentru următoarele considerente:

Astfel cum au reținut și instanțele aflate în conflict, prin raportare la prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., se constată că în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, în condițiile în care cererea de executare silită a fost înregistrată în anul 2012, fiind format dosarul de executare nr. 57/2012 pe rolul S.C. P..E.J. "C.".

Potrivit art. 399 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, "împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare", iar, conform art. 400 alin. (1) din același Cod, "contestația se introduce la instanța de executare"

Noțiunea de "instanță de executare" este definită la art. 373 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865, aceasta fiind "judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor când legea dispune altfel". Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Prin raportare la aceste dispoziții legale, se reține că locul executării silite este singurul criteriu stabilit de legiuitor, sub imperiul C. proc. civ. de la 1865, în vederea determinării instanței de executare, neavând relevanță care instanță a încuviințat executarea silită și nici domiciliul/sediul debitorului.

Acest unic criteriu legal are în vedere locul unde se realizează, în mod efectiv, executarea silită, astfel că singura cerință care trebuie să fie îndeplinită, pentru ca o instanță să devină instanță de executare, în sensul dispozițiilor art. 373 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865, este ca în circumscripția acesteia să se efectueze cel puțin un act de executarea silită.

În situația în care executarea silită se realizează prin poprire, astfel cum este situația în prezenta cauză, locul în care se efectuează executarea este acela unde se află domiciliul/sediul terțului poprit, care deține sumele de bani datorate debitorului. Or, din actele și lucrările dosarului reiese că, în dosarul de executare nr. 57/2012, executorul judecătoresc a dispus, la 31 mai 2024, înființarea popririi asupra sumelor de bani datorate debitorului A. de către terțul poprit D., cu sediul în municipiul Cluj-Napoca.

Din moment ce executarea silită se realizează, prin poprire, în municipiul Cluj-Napoca, rezultă că Judecătoria Cluj-Napoca este instanța de executare, în sensul dispozițiilor art. 373 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865.

Pentru aceste considerente, în baza art. 22 alin. (5) din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 decembrie 2025.