ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2258/2013

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 11 decembrie 2009,

reclamantul Sindicatul învățământ Special și Protecția Copilului, pentru G.A. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar al municipiului

București, Consiliul local al sectorului 4 București și Școala specială nr. 6

București, obligarea acestora la calculul și plata diferențelor de drepturi

salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008,

reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele

cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile Legii nr.

221/2008, pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008, începând cu 1 octombrie 2008,

actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a

plății.

Prin Sentința civilă

nr. 3528 din 11 aprilie 2011, Tribunalul București a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, reținând în

considerente că, potrivit dispozițiilor art. 284 alin. (2) C. muncii, judecarea

conflictelor de muncă este de competența instanței în circumscripția căreia își

are domiciliul persoana fizică reclamantă, chiar dacă acțiunea a fost promovată

de sindicat, în numele membrilor săi, acesta având doar calitatea de

reprezentant.

Prin Sentința civilă

nr. 351 din 5 februarie 2013, Tribunalul Dâmbovița și-a declinat, la rândul său,

competență în favoarea Tribunalului București și, constatând ivit conflictul

negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Tribunalul Dâmbovița

a reținut în considerentele hotărârii că, în raport de cele statuate prin Decizia

nr. 1/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în

interesul legii, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în

acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, instanța competentă, în

acest caz, fiind cea de la sediul sindicatului reclamant.

Învestită astfel a

pronunța regulatorul de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție va

stabili în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a pricinii

pentru considerentele ce succed:

Acțiunea; cu care a

fost învestită instanța de. judecată a fost formulată de către Sindicatul

învățământ Special și Protecția Copilului, în numele și pentru membrii de

sindicat, în valorificarea unor drepturi salariale aparținând membrilor săi,

printre care și G.A.

Declinarea reciprocă

de competență a fost determinată de aprecierea diferită făcută de tribunale în

legătură cu legitimarea ca reclamant în cauză, respectiv dacă aceasta trebuie

recunoscută sindicatului sau membrilor de sindicat, pentru ca, raportat la

sediul sau domiciliul acestora, să se stabilească și competența teritorială,

conform art. 284 alin. (2) C. muncii.

Această dispută

jurisdicțională a fost generată de modalitatea, imprecisă, în care, prin

dispozițiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 se recunoștea organizațiilor

sindicale posibilitatea de a formula acțiuni în justiție în numele și interesul

membrilor lor (în valorificarea, așadar, a drepturilor acestora), dar fără a

avea nevoie de mandat expres din partea lor.

Norma legală conducea

la o confuzie între calitatea de reprezentant și aceea de reclamant, care a

fost tranșată însă, prin Decizia nr. 1/2013 de Înalta Curte de Casație și

Justiție, decizie prin care s-au admis recursurile în interesul legii declarate

de prim adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov,

statuându-se că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor

art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin

Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au

calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de

sindicat.

În interpretarea și

aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. 2) C.

muncii, republicat, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor

de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului

reclamant."

În concluzie,

instanța supremă a arătat că "raportat la acțiunile reglementate expres de

lege, organizațiile sindicale au legitimare procesuală activă, iar în

determinarea competenței teritoriale potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2)

C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare (fost art.

284 alin. (2)), se va ține seama de sediul sindicatului – reclamant.

Cum în speță sediul

sindicatului reclamant se află în circumscripția Tribunalului București,

competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea acestei

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 aprilie 2013.

Procesat de GGC - DG