ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2472/2014

Deliberând asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 7040/120 din 20 septembrie 2012, reclamanta Uniunea Sindicatelor Teritoriale "D.F." București, în numele și pentru salariații menționați în tabelul anexă, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.C.F. SA, obligarea acesteia la plata diferențelor dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 RON, conform art. 31 alin. (3) lit. a) din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 - 2010 și drepturile salariale efectiv plătite pe perioada 1 iunie 2009 - 31 decembrie 2010, sume care să fie actualizate cu rata inflației de la data fiecărei scadențe la data plății efective, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente diferențelor de drepturi salariale.

Prin Sentința civilă nr. 331 din 31 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. În considerentele hotărârii s-a reținut că, prin Decizia nr. 1/2013 pronunțată de instanța supremă într-un recurs în interesul legii, s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) C. muncii, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant. Prin Sentința nr. 4986 din 24 aprilie 2014, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat în favoarea Tribunalului Dâmbovița competența de soluționare a cauzei și, constatând ivit conflictul de competență, a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a pronunța regulatorul de competență.

Instanța a reținut următoarele în motivarea sentinței: Prin art. 28 din Legea nr. 62/2010 s-a recunoscut organizațiilor sindicale dreptul de a acționa în justiție, în numele membrilor lor, în exercitarea atribuțiilor, în baza unei împuterniciri scrise, situație în care organizația dobândește calitate procesuală activă. Potrivit alin. (2) al art. 28, acțiunea nu poate fi introdusă sau continuată de organizația sindicală, dacă salariatul se opune sau renunță la judecată.

În speță, dreptul material ce face obiectul litigiului, constând în diferențe de drepturi salariale, aparține salariaților care sunt membri ai sindicatului semnatar al acțiunii, astfel că aceștia își păstrează calitatea de reclamanți în cauza dedusă judecății, deoarece sunt părți în raportul de drept material în conținutul căruia intră dreptul și obligația reclamate a fi neexecutate, respectiv nerecunoscute de către angajator, organizația sindicală fiind recunoscută ca având calitate de parte numai în raportul de drept procesual. În consecință, alături de Uniunea Sindicatelor Teritoriale "D.F." București au calitate de reclamanți și salariații în favoarea cărora a fost promovată acțiunea.

Cum organizația sindicală a înțeles să se adreseze Tribunalului Dâmbovița pentru soluționarea cererii, instanță în raza căreia domiciliază, respectiv își au locurile de muncă membrii săi, această instanță, ce a fost mai întâi învestită, este competentă să soluționeze pricina, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2010. Învestită astfel a pronunța regulatorul de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a pricinii pentru considerentele ce succed: Acțiunea cu care a fost învestită instanța de judecată a fost formulată de Uniunea Sindicatelor Teritoriale "D.F." București, în numele și pentru membrii de sindicat, în valorificarea unor drepturi salariale aparținând acestora.

Declinarea reciprocă de competență a fost determinată de aprecierea diferită făcută de tribunale în legătură cu legitimarea ca reclamant în cauză, respectiv dacă aceasta trebuie recunoscută sindicatului sau membrilor de sindicat, pentru ca, raportat la sediul sau domiciliul acestora, să se stabilească și competența teritorială, conform art. 269 alin. (2) (fost 284 alin. (2) C. muncii). Această dispută jurisdicțională a fost generată de modalitatea, imprecisă, în care, prin dispozițiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 se recunoștea organizațiilor sindicale posibilitatea de a formula acțiuni în justiție în numele și interesul membrilor lor (în valorificarea, așadar, a drepturilor acestora), dar fără a avea nevoie de mandat expres din partea lor.

Norma legală conducea la o confuzie între calitatea de reprezentant și aceea de reclamant, care a fost tranșată însă, prin Decizia nr. 1/2013 de Înalta Curte de Casație și Justiție, decizie prin care s-au admis recursurile în interesul legii declarate de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov, statuându-se că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2)) C. muncii, republicat, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.". În concluzie, instanța supremă a arătat că "raportat la acțiunile reglementate expres de lege, organizațiile sindicale au legitimare procesuală activă, iar în determinarea competenței teritoriale potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare (fost art. 284 alin. (2), se va ține seama de sediul sindicatului - reclamant". Cum în speță sediul sindicatului reclamant se află în circumscripția Tribunalului București, competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2014. Procesat de GGC - AZ