ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2205/2025

Ședința publică din data de 02 decembrie 2025

asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oltenița la data de 12.03.2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B.: desfacerea căsătoriei încheiată la data de 18.07.2019 la Primaria orașului Târgu Frumos din vina exclusiva a pârâtului; păstrarea numelui dobândit prin căsătorie; exercitarea autorității părintești exclusive de către reclamantă în ceea ce le privește pe minorele C. născută la 04.01.2011 și D. născută la data de 12.02.2016; stabilirea locuinței minorelor la domiciliul său din Oltenita; stabilirea în sarcina pârâtului a unei pensii lunare de întreținere pentru fiecare minoră, în raport de venitul minim pe economia națională.

2.1. Judecătoria Oltenița prin sentința civilă nr. 506 din data de 17 februarie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pașcani.

În motivarea soluției sale, Judecătoria Oltenița a reținut că întrucât ultimul domiciliu comun al părților s-a aflat în orașul Târgu Frumos, județul Iași, iar la data introducerii cererii de chemare în judecată pârâtul avea domiciliul în circumscripția judecătoriei în care se află ultima locuință comună a soților, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Pașcani.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Pașcani prin sentința civilă nr. 1922 din data de 25 iulie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oltenița, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut faptul că reclamanta domiciliază și lucrează în Municipiul Oltenița, unde locuiește de dinainte de data introducerii cererii de chemare în judecată, împreună cu cei doi copii minori rezultați din căsătoria părților (și unde a locuit și pârâtul).

Observând că atât domiciliul ambelor părți, cât și ultima locuință comună a acestora este în Municipiul Oltenița, jud. Călărași, Judecătoria Pașcani a reținut că Judecătoria Oltenița este competentă să judece prezenta cauză, în temeiul dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., reține următoarele:

Prima instanță investită cu soluționarea cererii de chemare în judecată a avut în vedere la pronunțarea soluției de declinare a competenței exclusiv susținerile reclamantei din cuprinsul cererii de divorț conform cărora părțile au locuit împreună în orașul Târgu Frumos, apreciind că ultimul domiciliu comun al soților s-a aflat în circumscripția Judecătoriei Pașcani.

Înalta Curte observă faptul că, astfel cum a reținut și Judecătoria Pașcani, într-adevăr, în cuprinsul cererii introductive de instanță, reclamanta a arătat că după încheierea celei de-a doua căsătorii cu pârâtul - din 18.07.2019 cei doi s-au mutat împreună în orașul Târgu Frumos, unde relațiile dintre soți s-au desfășurat normal, pentru aproximativ un an.

Cu toate acestea, din analiza înscrisurilor și a susținerilor ulterioare ale reclamantei rezultă faptul că ultimul domiciliul al soților a fost situat în circumscripția primei judecătorii investite de reclamantă, Judecătoria Oltenița.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de capătul de cerere principal, având ca obiect divorț, sunt aplicabile dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 915 alin. (1) C. proc. civ., cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, în cazul în care cel puțin unul dintre soți mai locuiește în circumscripția instanței de la această locuință, iar dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul.

Se reține că în materie de divorț, competența teritorială aparține instanței în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiții, respectiv cei doi soți să fi avut o locuință comună și cel puțin unul dintre soți să mai locuiască în circumscripția respectivei instanțe.

Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte constată că la data de 14.05.2020, reclamanta a încheiat cu Municipiul Oltenița "Contractul de locațiune pentru spații cu destinație de locuit" nr. 8934, modificat ulterior prin acte adiționale în cursul anilor 2021, 2022, 2023 . Din cuprinsul contractului rezultă că reclamanta, împreună cu soțul (pârâtul din prezenta cauză) și copiii lor urmau să folosească o locuință (predată în locațiune), situată în Oltenița, Bld. 1 decembrie, nr. 26, tronson A, jud. Călărași.

Din analiza fișelor DEPABD, se poate observa că ambele părți și-au stabilit domiciliul la acea adresă, din Municipiul Oltenița. Totodată, din aceleași relații rezultă că pârâtul a avut domiciliul stabilit în Oltenița. Bd. x în perioada 16.12.2014-13.09.2023 iar din data de 13 septembrie 2023 a avut domiciliul stabilit în Oltenița, Bld. 1 decembrie, nr. 26, tronson A, jud. Călărași.

Totodată, conform precizărilor reclamantei, ultimul domiciliul al soților a fost în Oltenița, str. x, tronson A, jud. Călărași, precizări ce se coroborează cu înscrisurile administrate în cauză precum și cu precizările inspectorului din cadrul Primăriei Târgu Frumos, care a încercat să întocmească o anchetă socială la adresa din Târgu Frumos, indicată de reclamantă în cerere, adresă la care însă locuiește fratele pârâtului. Acesta din urmă a menționat că pârâtul nu locuiește la acea adresă, fiind plecat în străinătate. (conform adresei de la dosarul Judecătoriei Pașcani).

Drept urmare, având în vedere că, în speță, sunt îndeplinite în mod cumulativ cele două condiții, respectiv cei doi soți să fi avut o locuință comună și cel puțin unul dintre soți să mai locuiască în circumscripția respectivei instanțe, rezultă că instanța competentă să soluționeze prezenta pricină este judecătoria de la ultimul domiciliu comun al celor doi soți, respectiv Judecătoria Oltenița, conform art. 915, alin. (1), prima teză C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte reține că aceeași instanță ar fi competentă și potrivit dispozițiilor art. 915 alin. (1), ultima teză C. proc. civ., în ipoteza în care la momentul introducerii cererii de chemare în judecată pârâtul nu ar fi avut locuința în țară, aspect care nu rezultă însă, cu certitudine, din actele dosarului.

În această ipoteză competența de soluționare a cauzei ar reveni instanței de la domiciliul reclamantei, care este situat, astfel cum s-a reținut anterior în circumscripția aceleiași judecătorii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cererea dedusă judecății este Judecătoria Oltenița, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oltenița.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 02 decembrie 2025.