ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2178/2025

HOTĂRÂRE

02.12.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2178/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 2 decembrie 2025

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de încuviințare a executării silite

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hațeg la data de 12.06.2025, sub număr dosar x/2025, petentul Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești A. și ASOCIAȚII a solicitat încuviințarea executării silite, prin urmărire silită imobiliară, cu privire la bunul imobil identificat ca teren extravilan în suprafață de 7.050 mp din acte (7.089 mp măsurată), înscris în CF nr. x nr. cad.- x, situat în UAT Râu de Mori, județul Hunedoara, tarla x, parcela x, împotriva debitorului B. și autorizarea creditorului C. S.A., pentru a trece la executarea silită a obligației cuprinse în titlul executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 28.10.2010, cu modificările și completările făcute prin act adițional nr. x din 30.07.2012.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 651 alin. (2), art. 819 din C. proc. civ. în vigoare în 2014.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin încheierea nr. 965/CC/2025 din data de 13.06.2025, Judecătoria Hațeg, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Având în vedere că cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 665 alin. (1) rap. la art. 650 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de încuviințate a executării silite de adresează instanței de executare, Judecătoria Hațeg a reținut că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea.

De asemenea, aceasta a mai reținut că potrivit deciziei CCR nr. 384/17.06.2014 publicată în Monitorul Oficial din data de 16.07.2014 prin care Curtea a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 650 alin. (1) în forma în vigoare la acea dată și având în vedere că cererea de încuviințare a executării silite a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Hațeg la data de 13.06.2025, ulterior publicării acestei decizii, astfel, competența de soluționare a cauzei se stabilește regulilor de drept comun, iar după data de 16.07.2014 Judecătoria Sectorului 3 București devine instanța competentă să soluționeze prezenta cauză.

Prin sentința civilă nr. 9373/23.07.2025, Judecătoria Sectorului 3 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

A reținut instanța că, în speță, sunt incidente prevederile art. 651 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, înafara cazurilor în care legea prevede altfel. Întrucât, în cauză din actele dosarului, se constată că, în cuprinsul verificărilor efectuate în baza de date DEPABD de către executorul judecătoresc, este indicat drept domiciliu al debitorului - București, drept urmare, instanța competentă este Judecătoria Sectorului 4 București.

Prin sentința civilă nr. 16189/2025 din data de 24.10.2025, Judecătoria Sectorului 4 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hațeg, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul, pentru soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că potrivit art. 665 alin. (1) C. proc. civ., forma în vigoare la data de 12 august 2014 (data sesizării organului de executare, care indică legea aplicabilă procedurii de executare silită, conform art. 24 raportat la art. 622 alin. (2) C. proc. civ.) prevăd că încuviințarea executării silite se dispune de către instanța de executare.

Conform art. 819 C. proc. civ., forma în vigoare la data de 12 august 2014 (forma în vigoare la data formulării cererii de executare silită - dosar Judecătoria Hațeg), "după înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita de îndată instanței de executare în circumscripția căreia se află imobilul încuviințarea urmăririi lui silite, dispozițiile art. 664 și 665 aplicându-se în mod corespunzător".

Astfel, față de conținutul normativ al art. 819 C. proc. civ. și locul situării imobilului (Râu de Mori, jud. Hunedoara), competența de soluționare a cauzei aparține instanței în a cărei circumscripție teritorială se regăsește imobilul obiect al cererii de executare silită, respectiv Judecătoriei Hațeg.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Desesizarea celor trei instanțe aflate în conflict a fost determinată de aprecierile diferite ale acestora cu privire la calitatea instanței de executare, Judecătoria Hațeg declinându-și competența pe considerentul că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, la rândul său Judecătoria Sectorului 3 București a apreciat că instanța de executare este judecătoria de la domiciliul debitorului, iar Judecătoria Sectorului 4 București a apreciat că instanța de executare este cea din circumscripția căreia se află imobilul, obiect al cererii de executare silită.

Se constată că obiectul prezentului demers judiciar este reprezentat de cererea creditoarei C. S.A., înregistrată la data de 12.08.2014 sub nr. x/2014 la BEJ A. și Asociații, având ca obiect încuviințarea executării silite imobiliare împotriva debitorului B. asupra terenului extravilan în suprafață de 7.050 mp, înscris în CF nr. x, situat în jud. Hunedoara, UAT Râu de Mori, tarla x, parcela x.

Aplicabilitatea dispozițiilor art. 651 din C. proc. civ. este analizată în funcție de data începerii executării silite, adică de legea în vigoare la data depunerii cererii de executare silită la executorul judecătoresc, concluzie care se impune, prin raportare la prevederile art. 622 alin. (2) C. proc. civ., care stabilesc neechivoc că executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare, coroborate cu dispozițiile art. 24 din C. proc. civ. potrivit cărora " dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.". Drept urmare, în speță nu este aplicabilă decizia CCR nr. 384/17.06.2014 publicată în Monitorul Oficial din data de 16.07.2014 care privește neconstituționalitatea dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ. în vigoare la acea dată, întrucât aceste dispoziții au caracter general față de dispozițiile art. 819 C. proc. civ., care este aplicabil în prezenta cauză.

Or, în speță, chiar dacă sesizarea instanței cu cererea de încuviințare a executării silite a avut loc în data de 12.06.2025, cererea de executare silită depusă de creditor împotriva debitorului a fost formulată la BEJ A. și Asociații încă din data de 12.08.2014 .

Prin urmare, dispozițiile legale aplicabile în cauză sunt cele în vigoare la data înregistrării de către creditor a cererii de executare la executorul judecătoresc, respectiv cele din data de 12.08.2014, prezenta cerere fiind un incident în cadrul executării silite declanșate anterior, ce atrage forma în vigoare la acel moment a C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 819 C. proc. civ., astfel cum erau în vigoare la data formulării cererii de executare silită (12.08.2014), "după înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita de îndată instanței de executare în circumscripția căreia se află imobilul încuviințarea urmăririi lui silite, dispozițiile art. 664 și 665 aplicându-se în mod corespunzător".

Față de conținutul normativ al textului de lege menționat, aplicabil în speță în raport cu momentul demersurilor efectuate de către creditoare în ceea ce privește declanșarea executării silite îndreptate împotriva debitorului, competența de soluționare a cauzei aparține instanței în a cărei circumscripție teritorială se regăsește imobilul obiect al cererii de executare silită, drept urmare, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hațeg.