ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2168/2025

Ședința publică din data de 2 decembrie 2025

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2025 la Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, la data de 3 iunie 2025 petenta A. a solicitat strămutarea dosarului nr. x/2025 aflat pe rolul Judecătoriei Satu Mare, la Cluj Napoca.

Prin încheierea nr. 30/2025 - PI/CC pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2025, instanța a respins cererea de strămutare a dosarului nr. x/2025

Împotriva încheierii nr. 30/2025 - PI/CC pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2025 a declarat recurs petenta A. prin care și-a exprimat nemulțumirea cu privire la respingerea cererii sale de strămutare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cauza, în raport cu excepția inadmisibilității căii de atac, a cărei analiză este prioritară, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Conform art. 144 alin. (2) C. proc. civ. "Încheierea asupra strămutării se dă fără motivare și este definitivă.".

Rezultă că încheierea prin care instanța s-a pronunțat asupra cererii de strămutare nu poate fi supusă nici apelului și nici recursului și, astfel, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unei atare hotărâri.

Se constată că, în cauză, încheierea nr. 30/2025 - PI/CC pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2025 (hotărârea atacată) este dată în soluționarea cererii de strămutare a dosarului nr. x/2025 aflat pe rolul Judecătoriei Satu Mare.

Procedura strămutării nu are caracterul unei judecăți, deoarece vizează un incident procedural intervenit în administrarea justiției, astfel încât hotărârea pronunțată nu afectează drepturile procesuale ale părții care a formulat respectiva cerere.

Prin raportare la dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești sunt condiționate de exercitarea acesteia în condițiile legii, instanța fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită și prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Prin urmare, în raport de conținutul dispozițiilor legale anterior menționate, se apreciază că este inadmisibil recursul declarat în cauză de petenta A., încheierea pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă fiind una definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată cu apel sau recurs.

Legiuitorul a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice, dând eficiență, astfel, principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesuale civile, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În consecință, față de considerentele expuse și de prevederile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-petentă A. împotriva încheierii nr. 30/2025 - PI/CC din 25 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-petentă A. împotriva încheierii nr. 30/2025 - PI/CC din 25 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 decembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.