Decizia nr. 2147/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva deciziei nr. 1367 a Curții de Apel București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 09 iulie 2019 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. x/2019, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții Municipiul București, prin Primar General, și Unitatea Administrativ-Teritorială Sector 3 București, prin Primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate că sunt proprietarii imobilului teren situat în București, str. x, în suprafață de 125 m.p., având numărul cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x București.

Sentința pronunțată de Tribunalul București Prin sentința civilă nr. 1607/29.10.2021, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins excepția inadmisibilității acțiunii și pe cea a lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâți, ca neîntemeiate, a admis acțiunea și a constatat că reclamanții sunt proprietarii imobilului teren situat în București, str. x, în suprafață de 125 m.p., având nr. cadastral/topografic x înscris în cartea funciară nr. x, București sectorul 3, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București în primul ciclu procesual Prin decizia nr. 1367A din data de 11 octombrie 2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins excepția lipsei de interes, ca nefondată, a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-pârât Municipiul București, prin Primarul General, împotriva sentinței civile mai sus menționate, a admis apelul formulat de apelantul-pârât Sectorului 3 al Municipiului București, prin Primar împotriva aceleiași hotărâri, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Sectorului 3 București. A schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea introdusă față de acest pârât, ca fiind introdusă față de o persoană fără calitate procesuală pasivă și a menținut în rest celelalte dispoziții ale sentinței apelate, luând act că intimații-reclamanți nu au solicitat cheltuieli de judecată în apel.

Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în primul ciclu procesual Prin decizia nr. 1451 din data de 28 septembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins excepția lipsei de interes, invocată de intimații A. și B. și a admis recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin Primarul General împotriva deciziei nr. 1367 A din data de 11 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2019. A casat, în parte, decizia recurată, cu privire la apelul Municipiului București și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași curți de apel, menținând celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București în al doilea ciclu procesual Prin decizia nr. 1114/A din data de 7 noiembrie 2024, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul formulat de apelantul-pârât Municipiul București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr. 1607 din 29.10.2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A. și B. și cu intimatul - pârât Sectorul 3 al Municipiului București și a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că: A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul București prin Primarul General și a respins cererea formulată împotriva acestuia, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins cererea pârâtului Municipiul București prin Primarul General de obligare a intimaților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 1114/A din data de 7 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București au declarat recurs recurenții-reclamanți A. și B., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În susținerea cererii de recurs recurenții-reclamanți consideră că instanța de apel, cu prilejul rejudecării nu a apreciat cu privire la calitatea procesuală pasivă a unității administrativ-teritoriale în conformitate cu normele legale. Aceștia consideră că în lipsa unei reglementări legale exprese a situației de fapt descrise, aceea în care lichidatorul judiciar omite din raportul întocmit unul dintre bunurile aflate în patrimoniul societății supuse dizolvării judiciare urmate de lichidare, în mod corect judecătorul a recurs la analogia legii, considerând că situația este asemănătoare celor reglementate și, pentru identitate de rațiune, se impune ca și în acest caz să se considere că bunul rămas în patrimoniul persoanei juridice radiate din registrul comerțului revine asociatului unic. Pe cale de consecință, judecând fondul, este confirmată, în această modalitate, transmiterea valabilă ex lege a dreptului de proprietate imobiliară în patrimoniul asociatului unic, domnul C. iar instanța de apel a confirmat, în integralitatea ei, această construcție argumentativă. Consideră că în această situație aparte, doar pe cale contencioasă se poate demonstra fără echivoc, că cele două entități care ar fi putut avea vocație de a formula pretenții asupra terenului (ceea ce le-a conferit legitimitatea în acest proces) nu au nicio pretenție asupra terenului - acestea arătând că nu le aparține. Astfel cum a constatat și tribunalul, reclamanții nu au la îndemână nicio acțiune în realizare, iar interesul lor este evident în cauză, anume folosul practic constând tocmai în dreptul de proprietate asupra bunului. Hotărârea care să consfințească dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului în cauza este necesară pentru a-l putea înscrie Cartea Funciară și a-l face astfel opozabil. Admisibilitatea unei astfel de acțiuni pornește tocmai de la reglementările speciale din materia publicității imobiliare, întrucât înscrierea în cartea funciară impune existența unui înscris autentic sau a unei hotărâri judecătorești care să consacre dreptul cu privire la care se face solicitarea. Totodată, în ceea ce privește tipul procedurii, s-a admis, de principiu, că ea poate fi și necontencioasă, funcție de specificul fiecărui dosar, însă pe de altă parte, prin formularea unei cereri în procedura necontencioasă reclamanților li s-ar putea reproșa că lipsesc instanța de posibilitatea de a da, eventualilor terți interesați, posibilitatea de a se opune unei astfel de recunoașteri a drepturilor alegate. Drept urmare, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Apărările formulate în cauză În cauză, nu s-a formulat întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cauza, în raport cu excepția netimbrării căii de atac, a cărei analiză este prioritară, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal învestită. Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată. Dispozițiile art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege. Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) din același act normativ, "în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON". Dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 stipulează că taxele judiciare de timbru de plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (3) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. Prevederile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. arată că: "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii..." Corelativ alin. (3) al aceluiași articol stipulează că neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea. În speță, prin rezoluția de comunicare a motivelor de recurs s-a stabilit că recurenții-reclamanți datorează pentru soluționarea căii de atac, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 3696 RON, în temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrată. Această obligație procesuală a fost comunicată recurenților-reclamanți la data de 19 mai 2025 și la 21 mai 2025 prin adresele depuse la cutia poștală, la domiciliul ales al părților, indicat în memoriul de recurs, respectiv la D. din București, str. x, astfel cum rezultă din procesul-verbal aflat la dosar. Cu toate acestea, recurenții-reclamanți nu au depus, până la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea recursului, 2 decembrie 2025, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3696 RON datorate în baza dispozițiilor art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013. Față de aceste împrejurări, Înalta Curte, reținând că cererea de recurs nu îndeplinește cerința legală prevăzută de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (3) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a anula recursul, ca netimbrat.